Unul dintre motivele pentru care Bucureștiul mănâncă mai bine este la Armenească: noul Jasu

susținut de
14 nov. 2025
7448 afișări
Unul dintre motivele pentru care Bucureștiul mănâncă mai bine este la Armenească: noul Jasu

Când vine vorba de mâncare, Bucureștiul rar îmi mai servește surprize în perioada asta. Cu excepția noului Jasu, de la Armenescă.

Căci, după trei ani de scotocit farfurie cu farfurie prin tot orașul, am învățat că nu e vorba nici de plating, nici de lumini, nici de cât de „signature” e un preparat.

E vorba de gust, de echilibru, de oameni care chiar știu ce fac acolo. Nu caut fine dining, nu mă topesc după platinguri și floricele. Vreau doar un loc mic în care să ies cu doamna mea “la date”, un loc curat, unde să te poți auzi om cu om, cu un meniu scurt, de preferat sezonier, dar și cu vreo 2-3 opțiuni vegetariene. Cer prea mult? Nu cred.

Salutare și bine ai venit la Mănânc pentru tine. Eu sunt Dragoș și scriu pe bune despre locurile cu de-ale gurii de prin Capitala noastră dragă. Unii mă înghit, alții nu, și asta e ok. Promit, ca de obicei, să nu te rețin prea mult.

Astăzi e despre JASU, deschis de nici 2 săptămâni pe strada Speranței la nr.6, care bifează cam tot ce ți-am spus în introducerea articolului.

JASU funcționează pe locul unde, odinioară, a fost Burger Van Home. Este un mini restaurant de familie, fără fițe, dar cu gusturi care dau cu papilele de pământ.

Meniul e opera lui chef Vlad, omul care, acum trei ani, a câștigat BurgerFest-ul cu un monstru culinar: carne de vită cu măduvă și soia, kimchi cu miere și susan, piept de porc sous vide, cheddar, maioneză de avocado cu lime și coriandru.

Burgerul ăla, pe nume JIM KON, a luat 10 pe linie, de la mine, Prăjiturela, chef Toader și Radu Dumitrescu. Gustul lui JIM KON (știu cum sună asta) mi-a rămas bine întipărit pe scoarță. Nu s-a mai făcut așa ceva de atunci.

Dezmăț total la JASU

Meniu JASU Bucharest
Speranței 6

Scurt și la obiect, cu doar 12 preparate. Atât. Jos, în colțul meniului, scrie: „Meniul se va schimba periodic, nu vă atașați de niciun produs.”

JASU se plimbă între Franța, Asia și America.

La capitolul principal avem Steve Martin’s Damburger, French Dip și Steak Bordelaise, iar deserturile Chocolate Cake și Crispy “Pain Perdu” Tiramisu închid cercul.

Prețurile sunt medii și exprimate în lei, așa cum e normal și lăsat de Carol I, încă de la 1866 (nu RON).

Mă rog…în altă ordine de idei, clienții de la masa alăturată au lăudat burgerii, eu am mers, evident, pe contrasens.

Interior – Exterior JASU Bucharest

JASU e genul de loc care respiră, în ciuda dimensiunilor modeste. Interiorul e minimalist, cu o cameră mare (cu 10 mese, parcă), o sobă ceramică drept piesă centrală și fără absolut nicio urmă din vechiul Burger Van Home. Muzică în surdină, o toaletă foarte curată și cam aia e.

Locul este complet reinventat. Afară, o terasă mică, cu câteva mese, de stat la soare, dacă prinzi.


Judecata de Acum

Am mâncat pentru tine la Jasu

Shrimptoast | 50 lei

Ingrediente: shokupan, creveți, condimente, spicy mayo. Am aranjat preparatele în ordinea preferințelor, iar shrimp toast-ul a fost primul care mi-a dat puțin lumea peste cap. Arată ca un sandwich scos dintr-o reclamă, îmbrăcat cu hainele bune de duminică, crocant la exterior și delicios la interior.

Deasupra fiecărei jumătăți ai două bobârnace de spicy mayo și o ploaie de susan. Lămâia aia pe care o vezi în poză nu e decor. Sandvișul ăsta are puțină grăsime de rață în el, așa că lămâia este esențială dacă vrei să ajungi la umami. Un sandviș echilibrat, muncit, savuros. E aiurea să clasezi un shrimp toast înaintea unei fripturi? Poate. Regret? Nu.

9/10 pentru shrimp toast. Cine ar fi crezut?


Steak Bordelaise | 95 lei

Ingrediente: bavette de vită, sos bordelaise. O friptură medium rare, cu o crustă aurie ca la carte. Carnea e fragedă, suculentă, iar sosul bordelaise (vin roșu, ceapă, unt) e suficient cât să desăvârșească preparatul.

Porția e generoasă și gustul divin. Într-un final am răzbit și am lăsat curat în farfurie, ca un băiețel cuminte. Ca o concluzie: se vede că a fost făcută de cineva care a mâncat multe fripturi înainte să se apuce să gătească una. 9/10.

Apropo de sosuri divine, uite aici o pagină de Instagram foarte utilă, cu zeci de rețete de sosuri explicate simplu, ușor de urmărit.


Crispy “Pain Perdu” Tiramisu | 35 lei

Ingrediente: pain perdu, cremă, cacao. Nu e tiramisu și nici nu vrea să fie. E o bucată de pâine dulce (pain perdu) îmbibată în cremă, arsă la suprafață ca un crème brûlée și scăldată într-un sos gros vanilat-cafeinizat.

Îți dă impresia de tiramisu doar prin aromă, nu prin textură. E mai degrabă un desert cald, cremos, cu note de caramel. Foarte bun, neașteptat de bun, dar dacă vrei tiramisu, nu e acela.

Dacă vrei ceva-altceva, e fix ce trebuie. 8/10.

Onion Tartine, but Welsh | 30 lei

Ingrediente: shokupan, ceapă caramelizată, cremă de brânză cu Guinness. Lipicios și decadent, cumva. Onion tartine-ul e pentru oamenii care nu se feresc de unt sau pentru cei cu untofobie (există untofobie? Ar trebui să existe). O felie groasă de shokupan, ușor dulce, acoperită de un strat gros de ceapă caramelizată.

E lipicioasă, dulceagă, densă, aproape ca un desert sărat. Te lovește aroma de brânză topită și un pic de fum de Guinness (nu știu cum au făcut, dar se simte). E un starter greuț, care îți dă knock-out încă din prima rundă și cere o pălincă sau un martini.

Partea proastă e că n-am găsit pălincă la bar. 8,5/10.

Truffle Fries Parmigiano | 30 lei

Ingrediente: cartofi prăjiți, parmezan ras, sos cu trufe și ierburi. O porție demnă de doi oameni care tocmai au străbătut Via Transilvanica fără să fi mâncat. Un munte de cartofi cu parmezan și un moț generos de maioneză cu trufe.

E junk food premium făcut fără rușine. Data viitoare voi cere și mai mult sos.

Apropo de prețuri, mi-am adus aminte cum am plătit 15 lei, la trattoria de acum două săptămâni, pentru o lingură de parmezan în plus. Cred că am luat-o razna cu prețurile. Mă rog…

Nota 8,5, hai 9, pentru porția asta de cartofi.

Pimentos Padrón | 30 lei

De fiecare dată când citesc „Pimentos Padrón” în meniu, am senzația că știu să vorbesc spaniolă cel puțin la nivel mediu. Pimientos padrón sunt clasici: grași, prăjiți, bășicați cu blisterele alea bune care le dau gust afumat. Le-ar fi trebuit puțin mai multă sare grunjoasă, dar e ok. 8/10.

Jasu e locul unde mergi pentru “comfort food upgradat”, cu idei bune și execuție foarte serioasă.

Total Jasu: 270 de lei. Arhisuficient pentru doi inși scăpați din lesă, ca pe vremuri.
O să mai mănânc aici? R: 100%

Să ne fie de bine! Am mâncat și azi pentru tine.

Poftim și alte locuri pe unde am mai mâncat pentru tine:

 

Cookies