Singurul restaurant chinezesc pe două etaje din România e în București. Panda Restaurant, din galaxia Colentina

Astăzi, la capitolul „De încercat măcar o dată-n viață”, propunerea mea pentru tine se numește Panda Restaurant, aflat pe muchia dintre București și sectorul agricol Ilfov, la periferia Colentinei. Și aici e o discuție separată: după mintea mea, Colentina este un univers gastronomic aparte și ar trebui să aibă propriul său ghid culinar.

Din punctul ăsta de vedere, nu cred să mai existe în România un cartier mai bogat și mai divers decât Colentina. Panda Restaurant e genul de loc care te intrigă, te enervează și te fascinează în același timp.

Are două etaje, se fumează înăuntru (din păcate), clienții sunt și români și chinezi, mâncarea e decentă, iar meniul pare desprins dintr-o măcelărie care nu discriminează vreun animal sau vreun organ.

Găsești preparate cu rață, porc, vită, oaie, sânge de rață, plămân de vită, rinichi de porc sau artere de vită. Serios: când ai văzut ultima oară scris într-un meniu „artere de vită”?

Salutare și bine ai venit, din nou, la „Mănânc pentru tine”, etapa pe Colentina. Eu sunt Dragoș și-mi merge cartea de muncă în fiecare săptămână ca musafir. „Meseria” mea este să vizitez restaurantele, localurile și bodegile cu mâncare din București, să mănânc pe banii mei, să descopăr, apoi să scriu pe bune și fără prea multe briz-brizuri despre experiența avută. Astfel, avem cu toții de câștigat.

Interior – Exterior Panda Restaurant, Str. Piersicului nr.23

Pentru claritate, strada Piersicului se învecinează cu tarlaua dinainte complexului Dragonul Roșu, adică la capătul Pământului. Greu de găsit transport în comun, așa că-ți recomand Uber sau mașina personală.

Eu l-am vizitat pe înserat, în timpul săptămânii și, înițial, am crezut c-am ajuns greșit, în curtea unui spital sau hotel. Nici vorbă. Așa arată Panda Restaurant: e mare cât China. Echivalentul Casei Poporului pe restaurante.

O clădire imensă, pe două etaje, cu look de hală/salon de nunți pe dinafară, iar înăuntru pur și simplu nu se mai termină. Personalul nu vorbește limba română, dar o „rupe” pe engleză, cât de cât.

Din fericire, îl găsesc pe Tony, singurul non chinez de acolo, care-mi face un tur de interior. Un parter grandios, cu zeci de mese, iar la primul și al doilea etaj sunt câteva zeci de saloane private (separeuri), care pot găzdui agape de 20, 30, 60 de inși, depinde de ocazie.

Se închid ușile și petrecerea poa’ să înceapă. Se plătește doar consumația. La capitolul design interior, sentimentul meu e de mult și prost, de kitsch chinezesc, dar vorba maică-mii: „dacă lor le place așa, să fie sănătoși. vezi-ți de borșu’ tău!”.

Partea bună e că ai unde să lași mașina. Și, dacă prin absurd nu găsești loc liber, poți parca în restaurant. E loc. Glumesc.

Meniu Panda Restaurant

Pe cât de mare e locul, pe atât de stufos e meniul. Găsești de la Rață Beijing (368 lei), pe care ți-o tranșează bucătarul în fața ochilor (deja gătită), la orez prăjit, vită, hot pot și alte zeci de specialități chinezești. Se comandă online, direct de pe telefon, după scanarea codului QR.

Preparatele nu au descrieri elaborate, ceea ce e un minus. Timpul de așteptare (în cazul meu) a fost de 15 minute. Din păcate, au venit toate deodată. Iarăși un minus. Una caldă, altă rece.

Prețurile sunt medii spre mari, porțiile generoase (o porție ajunge pentru două persoane), dar hai mai bine să vezi cu ochii tăi. Dă click aici ca să vezi meniul. 

Am mâncat pentru tine la Panda Restaurant

Câteva lucruri care mi-au stârnit curiozitatea. În restaurant sunt doar eu și doi chinezi la masa alăturată, care au topit deja o sticlă de Absolut. Ambii sudează țigară după țigară și reușesc să mă enerveze pe loc, dar locul e imens și fumul nu se simte. Mă rog, să începem:

Salată de varec | 28 lei

Usturoi. Mult. Foarte mult. Varecul e o algă marină cu o textură plăcut crocantă. Sosul cred că e pe bază de soia, dar complet acaparat de usturoi. De fapt, e atât de intensă aroma de usturoi încât nu mai distingi nici un alt gust.

Nu e picantă, nu e dulce, nu e acrișoară, e usturoiată și atât. Am reușit să iau doar 3 linguri. Și mie îmi place usturoiul! Ușor necomestibilă salata de varec. Nu recomand.

Ou de o mie de ani cu tofu | 32 lei

Un preparat curios, pe care nu l-aș recomanda sclifosiților. Ouăle astea nu sunt chiar de-o mie de ani, ci conservate în var și lut, timp de câteva săptămâni sau luni (așa zice rețeta).

N-au nici gustul acela ușor sulfuric, pământos, pe care se spune că ar trebui să-l aibă.

Tofu-ul vine moale, ușor sfărâmicios și completează elegant textura ușor al dente a oului. Sos de soia, ceapă verde tăiată fin, plating curat.

Dacă ești genul care gustă din curiozitate, s-ar putea să-ți placă. Mi s-a părut interesant. La gust, aduce a oul marinat în sos de soia, pentru ramen. Doi de DA de la mine. Un preparat plăcut ochiului și extrem de interesant la nivel de gust și textură/texturi.

Vită pe plită încinsă | 48 lei

Așa mai vii de-acasă. Carnea e tăiată subțire, fără zgrărcituri, cu legume crocante, perfect gătite, și un sos care aduce aminte vag de oyster sauce, dar fără dulceața aceea greoaie. A venit sfârâind pe o plită încinsă, cum îi șade bine.

Ardei gras, urechi de lemn, ceapă, nimic complicat, dar foarte bine executat.

Porție generoasă, ideală de împărțit cu încă o persoană. Foarte bun ca preparat de sine stătător și probabil un orez simplu lângă ar fi ideal. Pe mine nu m-a dus capul să comand orez. Trei de DA fără ezitare.

Cartofi prăjiți subțiri | 22 lei

Tăiați extrem de fin, ca niște fidea crocantă, acești cartofi sunt aurii și bine prăjiți, dar se răcesc instant.

Nici chipsuri, nici pai. Dacă ești cuplu și vreți ceva „de ronțăit”, merge de împărțit.

Dacă nu, mai bine dai pagina la următorul preparat. Sunt doar niște carbohidrați de decor. Vin la pachet cu un sos dulce acrișor, banal.

Mini hot pot + rulouri de oaie | 20 lei + 48 lei

Experiența e partea interesantă. Primești o oală de supă fierbinte pe care o ții pe plita cu inducție încorporată în masă, iar tu îți alegi ce carne adaugi în dânsa. Eu am luat rulouri de carne de oaie.

Frumoase, crude, aproape înghețate făcute stivă, unele peste altele, asemenea Cușmei lui Guguță. Le scufunzi, le lași să fiarbă 2-3 minute și abia apoi începi să-i dai bătaie. Supa de bază n-are niciun gust memorabil, ba chiar e destul de plată. Salvarea vine din colțul cu sosuri: peste 15 opțiuni, gratis. Dacă ai răbdare și chef de combinații, îți poți face ceva bun.

Eu am ales o combinație de sos de soia, ulei de susan, usturoi, sos oyster și ciuperci tocate. Rezultatul? Un sos echilibrat, ușor umami. În zadar am încercat să dreg supa asta. N-a fost vreo revelație, dar a ridicat puțin nivelul gustului. E limpede că nu sunt făcut pentru Hot Pot. Un singur DA de la mine.

Biluțe cu susan (8 bucăți) | 26 lei

Clasicele biluțe de orez glutinos cu susan pe exterior și ceva dulce înăuntru. Umplutura nu am identificat-o clar, dar părea un fel de pastă de fasole sau un fel de gem dulceag cu aromă neutră.

Greu de descris. Textura elastică, ușor gumoasă. Nu sunt dulci-dulci, pentru că vin cu un sos cu iz de vanilie sau ceva pe acolo. Arată bine în poze și cam atât.

Un singur DA de la mine, pentru că există.

Total Panda Restaurant: 224 lei

Aș zice că suma e pentru 2 persoane, cu mâncare cât să sature o familie de patru.

O să mai mănânc aici?
Nu prea cred.

Pentru mine, Panda Restaurant rămâne un loc care promite, dar nu confirmă. Seamănă, dar nu răsare și e limpede că are publicul său predestinat. Pe de altă parte, Panda m-a făcut curios. Și asta nu-i de ici de colo.

Să ne fie de bine! Am mâncat și azi pentru tine.