E timpul să vorbim despre Slice Pie Bar, una dintre cele mai bune descoperiri culinare ale lunii august, aici la noi, în București. Deschis de nici 2 luni, Slice. Pie Bar este un mic, mic business cu tarte sărate și dulci, iar povestea apariției sale este ceea ce caut de ani de zile, de când cutreier Capitala în lung și-n lat. Am ajuns la final de program, fără prea multe speranțe de a mai găsi ceva în galantar, darămite diversitate. Am găsit, deci, mai mult decât îmi propusesem, am găsit oameni. Am găsit un bucătar pasionat, jovial, cu chef de vorbă, care povestește cu patos despre pasiunea pentru gătit și chemarea blidelor.
Bun venit la “Mănânc pentru tine”. Numele meu este Dragoș și în fiecare săptămână fac câte o incursiune prin Capitală în căutarea nestematelor culinare, mănânc, plătesc și scriu simplu despre experiența trăită. Avantajul meu, acela de a fi un anonim în acest peisaj, îmi permite să stau de vorbă relaxat cu oamenii, să le aflu poveștile, ce-i mână în arta gătitului sau pur și simplu ce-a fost în capul lor când au zis: “Da, dom’le! Vreau să fac mâncare cu acte în regulă!”. Din acest punct de vedere, luna august a fost foarte fructuoasă. Am descoperit împreună Grătarul din Allep și Choose Cheese, de pe Andronache, cu oameni mișto și harnici, iar povestea de astăzi nu e cu nimic mai prejos. Ba din contră!
În spatele tartelor fabuloase de la Slice. Pie Bar stă un fost inginer constructor, cu peste 30 de ani experiență, dar al cărui adevărat talent s-a ascuns mereu în bucătărie, printre, blide, oale, sosuri și experimente gastronomice. Un tip autodidact, calculat, tipic pentru un inginer cu veleități de bucătar. Pe cât se poate, zice el, ingredientele folosite la tarte sunt sezoniere, cum ar fi, spre exemplu, roșiile, pe care le achiziționează din piața Râmnicu Sărat, de la un producător local. Un alt exemplu este rubarba, care vine tocmai de la Brașov, pentru că la București e secetă, nu se găsește. Spicuiesc din dialogul cu dl. Dan:
– Domnu’ Dan, de unde pasiunea asta? întreb eu curios.
– Măi, gătesc de când mă știu. Mi-a plăcut mereu să gătesc, deși am muncit atâta timp în construcții. Bucătăria mă relaxează, mă pasionează, îmi place. Îmi dă o satisfacție incredibilă.
– Păi, și cum s-a ajuns la Slice. Pie Bar?
– Acum ceva timp am primit cadou un curs de gătit ținut de Liviu Chiorpec la Dalles GO. Liviu începea mereu cursurile cu un pahar de șampanie sau ceva cu bule oricum. Ăsta era primul pas. Apoi începea treaba. La Dalles m-a văzut Liviu gătind și mi-a zis cumva așa că mi-am greșit meseria. După aceea, m-a rugat să-i mai dau o mână de ajutor pe la evenimente. În ultima vreme eram în căutări de spațiu, nu știam dacă să fac pasul spre Horeca, dar s-a ivit ăsta (nr.r: spațiul) în care suntem acum și cam asta-i treaba. Nu știam ce să deschid și mi-a venit ideea de tarte, dar preparate așa cum știu eu, cum am învățat.
– Ziceți oleacă, care-i treaba cu coșul ăsta plin de tomate?
– Sunt roșiile pe care le folosesc eu pentru galette. Le cumpăr din piața Râmnicu Sărat, de la un producător local. Au un gust deosebit.
– Văd aici tartă cu rubarbă. Eu am fost în Obor și n-am văzut rubarbă.
– Ai dreptate. Nu găsești în Obor. Eu am sunat la Brașov după ea, era o doamnă care mai aveam avea câteva kilograme de rubarbă din grădină. Le-am luat instant!
Hălăduiesc de atât timp străzile din București încât am prins aproape toate businessurile care au activat în acest spațiu: aici au funcționat, pe rând, Pastrami apoi Berliner Donuts, și acum Slice. Pie Bar. Loc micuț, restrâns, cu tejghea de luat masa, pe boem. Câteva cărți de gastronomie zac pe raft, iar preparatele sunt scrise de mână pe un papirus cât casa.
Meniul Slice. Pie Bar nu e scurt: este extrem de scurt, cu două coloane mari și late: tarte sărate și tarte dulci. Chestia faină la meniul scurt e că te obligă cumva să găsești mereu ingrediente proaspete, de sezon, să aduci noutate și să fii din ce în ce mai creativ, lucru care, iată, se poate și în cazul tartelor. Găsești aici tarte americane, quiche-uri și galette în combinații diferite de ingrediente. Tot aici am văzut: spanakopita, plăcintă cu piersici, plăcintă cu afine, caise, vișine, vită, ardei și gălbiori sau căpșuni și rubarbă. Ziua și noutatea. Ziua și noutatea. Prețurile sunt mai mult decât decente pentru calitate și cantitatea oferită.
Sau mai bine zis am gustat pentru tine, din mai multe tarte, unele sărate, altele dulci. Greu, greu de ales când toate îți fac cu ochiu. Un mic spoiler: preferata mea n-a fost cu carne ceea ce îmi pune serios la îndoială orientarea gastronomică de tip carnivor. Și pentru că facem ce vrem cu viețile noastre, începem cu dulce.
Simplitatea și ingredientele de calitate vor câștiga mereu! Iată o umplutura proaspătă și aromată de căpșuni și rubarbă într-un aluat crocant și sfărâmicios cu gust de unt. Ăsta e momentul din an în care căpșunele sunt pe final de sezon și strâng în ele toată savoarea de peste vară. Rubarba e pur și simplu ceva divin și ar fi bine să ne bucurăm din plin de ea, cât mai e. Tarta aceasta e o bucurie pentru simțuri, dar eu sunt unul singur și mai am multe de gustat. Spec-ta-cu-los! Trei de DA. Și nu uita vorba lui omului din Dextrer’s Laboratory: „It’s not the rubarbă on the outside that matters, it’s the rubarbă on the inside!”
La prima vedere, sună simplu, dar fii atent: tarta asta are un aluat făcut cu untură, pentru un plus de frăgezime, practic ingredientul secret al cornulețelor făcut în casă de bunicile și mămicile noastre. Tot la capitolul ingrediente avem vișine, anason și zeamă de lămâie. Rezultatul e nimic altceva decât probabil cea mai bună tarte cu vișine pe care am mâncat-o în cei 40 de anișori ai mei. Puțin acrișoară, dulceagă, aluatul făinos, praful de sare care potențiază gustul, toate la un loc sunt o desfătare.
Preferata mea de la Slice. Pie Bar. C-or fi roșiile de vină, c-o fi combinația de ingrediente sau toate la un loc, nici nu mai contează. Fiecare mușcătură din chestia asta e Nirvana. Tind să dau vina pe roșii pentru gustul minunat pe care l-am experimentat, dar cred că și bucătarul e de vină. Am luat și la pachet, căci nu puteam să țin minunea doar pentru mine. Nevasta din dotare a gustat și i-au explodat pupilele. M-aș însura mâine cu nea Dan dacă aș ști că-mi gătește galeta asta în fiecare seară. F**king amazing!
Dar stai că nici acest quiche nu e de lepădat. Gălbiorii și nucile sunt aici piesele de rezistență care dau o savoare fină preparatului. Un quiche puțin dulceag, complet și armonios în gusturi și texturi. Scriu și bălesc, scriu și bălesc.
Un aspect interesant de tartă închisă. În esență, compoziție de la interior este o tocană de vită cu legume, coaptă în sos de bere neagră, cu accente picante de ghiudem și babic, peste care stă un strat de brânză Stilton montată într-o formă de aluat crocant. Se servește cu salată verde la fața locului sau acasă, dacă-ți comanzi de pe Bolt Food. Părerea mea sinceră e că totul sună foarte bine și e teribil de gustos, până ajungi la brânza puturoasă a cărei aromă pregnantă tinde să acopere celelalte gusturi la care s-a muncit mult. Altfel, delicioasă plăcintă, cu vită aromată, ghiudem și ghiudem de la mama lui. O frumusețe repetabilă.
Total Slice. Pie Bar: 129 lei. În banii ăștia sături lejer doi adulți și un copil.
O să mai mănânc pentru tine aici? 1000000%
Dacă ești leneș, poț să-ți faci o comandă pe Bolt Food. Eu recomand experiența la fața locului, pentru un pahar de vorbă, o o sugestie de pairing cu bule și așa mai departe. Are alt farmec. Over and out.
Să ne fie de bine. Am mâncat și azi pentru tine.
C’est Nepal possible! Aditi’s Kitchen. Bucate de poveste cu frații nepalezi și dumplings de aur
Locul în care ți-a zis maică-ta să nu intri. Maimuca Restaurant. Punk restaurant!
Aloha, Pokeful! Ca să ajungi în Hawaii, te duci în Dorobanți și faci la dreapta înainte de Petrom
CozoFest. Aproape toate locurile de unde comanzi cozonaci de Crăciun în București
Când se mănâncă bine prin cartier în București. Soare și sandwichuri bune, la Fresco Artigianale
Hushimo. Asia din Amzei. Poftă de Tom Yum și vită în sos de stridii
Doar gustul contează. Smith Eatery, o bucătărie fascinantă de 9 metri pătrați
Are balta pește bun. Acasă la Ivan Pescar & Scrumbia Bar. Din apă, în farfurie.
Am mâncat pui de la POPEYES din București. Este zguduitor de la fel ca la ceilalți
Raclette și vin. Amis de la Fête, microfestivalul de brânză din buricul Bucureștiului
Reper de București. Caracatiță infuzată în ceai negru și ecleruri umplute cu pateu
Cei mai buni burgeri din România. Câștigătorii Burger Fest și cum dai de ei în București
„Înainte era mai bine?” Am mâncat pentru tine la Restaurantul Monte Carlo din Cișmigiu
În căutarea unui panino italian adevărat în București. Vizită la Tasteataly
“Casa Tănase”, restaurantul cu specific nepalez din București botezat in memoriam
„Asta îi Cosmos!” Festin la Taverna Georgia, primul restaurant cu specific georgian din București
La bine și la UMAMI Street Food Truck, pe străzile Bucureștiului
Top 3 cei mai buni burgeri din România, conform Burger Fest 2023, îi găsești în București
Gluten free și gustos! Arepas Colombianas, în București feat Pimientos de Padrón la preț cinstit
Cookies and Friends. Cofetăria ascunsă din București pe care trebuie să o încerci
Cu 33 de lei, mănânci în Obor ca la mama acasă, în Sri Lanka, la Mathara Bath Kade6
S-a găsit Kokoreç la Galata Midyeci, în București colț cu Istanbul
Unde găsești cei mai dulci pepeni din București. Studiu de piață în Obor, Moghioroș și Matache
Toscana te cheamă la ea, pe Victoriei, la Bastoni. Cea mai nouă paninărie italiană din București
O nouă tradiție giugiuc în București: Halef, cu baklava pe stil nou și cafeluță de specialitate
Atenție, frige! Bucureștiul are arancini siciliene, la Sfrigola, pe Popa Nan 101
O mică părere despre De Soi, noul restaurant și hub de gusturi din București
Cât costă un mic din carne de vită Wagyu, pe care l-am găsit undeva aproape de București
Într-un București plin de pescobari, fii George’s Fisheries din Prelungirea Ghencea
Turcești de București, la Duman Oriental Cuisine, cu İşkembe çorbası, sultani locali și Ras Asfour
Cu capul în NOR și cu ochii-n farfurie. Mai vinde bine priveliștea în București?
Turist (la) naive în București. Ecler cu cremă de colivă sau cu muștar de Tecuci, ce alegi?
Am mâncat printre fumători la B4 Market, București. Un șnițel ok, la preț psihologic
Am mâncat pentru tine la Guava de iarnă, în “peninsula” Floreasca din București
Am mâncat cât pentru trei, cu 118 lei, la Târgul de Crăciun București din Piața Constituției
Scoate-o pe maică-ta la Sardin, în București, pentru că merită
Am mâncat pentru tine ciorbă de miel la Garlic Pub, în București, după ce am ascultat Coco Jambo
Sentimente amestecate la Capriccio, în București, un restaurant colea în cartier
Cei mai ieftini tacos din București sunt muy deliciosos! La Casa de Tacos, pe la Unirii
Prinde loc la Condesa, dacă poți! Cum e la cel mai nou bar-restaurant latino american din București
Am mâncat la bogați, printre Padroni, la E3 by Entourage, în Bucureștiul cel scumpel
Mâncare aproape ca la nonna acasă. Italienescul Da Giulio, unde româna e a 2-a limbă vorbită
Un grătărel coreean corect, în Centrul Vechi din București, la Jeonjuu Korean BBQ
Dezolant! Am mâncat la filiala din București a restaurantului vienez Salm Bräu
Fericire la Suta de Grame, un loc nou deschis de Dragoș Neacșa în București
De neratat! Să mâncăm „ca localnicii”, în București: la MoMo sunt găluște nepaleze fabuloase
Un surprinzător popas culinar la Sabatini din Domenii, ca orice bucureștean din pătura de mijloc