Promițător. Noul restaurant din București unde trebuie să-ți duci partenerul de viață: Must Bistro, din Amzei

susținut de
27 iun. 2025
9640 afișări
Promițător. Noul restaurant din București unde trebuie să-ți duci partenerul de viață: Must Bistro, din Amzei

Must trebuie să fie pe buzele tale atunci când viața pune presiune pe tine. Și când spun că viața pune presiune, mă refer la o situație similară cu a mea, în care doamna “Mănânc pentru tine” își aduce aminte, la sfârșit de săptămână, că n-am mai scos-o de mult timp în oraș și că, evident, asta e responsabilitatea mea.

Atunci mi-a venit în minte acest bistrou, pe care cei de la Gynda Gourmet îl coc de vreo câteva luni bune și căruia, într-un final, i-au deschis porțile.

Am aflat că vor avea un meniu de preparate comfort food create sub bagheta lui chef Cătălin Bejenariu, transferat în perioada de mercato de la Kane. Iar asta nu poate să însemne decât artă în farfurie. Și dacă aduci artă și gust într-o farfurie cu comfort food, la un preț decent, eu voi fi clientul tău pe viață.

Pateul de pui. Pe care n-am avut inspirația să-l comand. De data asta.



La doar două săptămâni de la deschidere, Must a reușit performanța de a acumula pe Google nu mai puțin de 173 de recenzii, toate de 5 din 5. Acum, fie este o minune de Crăciun, fie cineva alterează realitatea și cineva ca mine trebuie să fie Toma Necredinciosul și să meargă să „bage degetul”, ca să vadă despre ce e vorba. Zis și făcut. M-am autoinvitat.

Meniu Must Bistro

Meniul Must e peste tot și nicăieri în același timp. Prețurile sunt medii, accesibile, chiar decente dată fiind calitate și servirea. Găsești zamă de picioci, ce trădează o nostalgie Maramureșeană, dar și ramen.

Găsești paste și vinete la jar, frigărui de caracatiță, dar și mini pizza sau burgeri. Când vine vorba de feluri principale, ai pește, pui, burgeri, friptură de conopidă sau vită.

La capitolul desert: tart tatin, căpșune cu șampanie, snickers de casă sau o probă de dicție: rabarbura. Cu rubarbă. Un mix echilibrat de mâncăruri vegetariene și carnivore, așa cum îi șade bine oricărui restaurant care se respectă. Da, este comfort food, dar nu pot să nu remarc că e și un pic de șaorma.

Câte un pic din toate. Mai lipsesc micii. Vezi meniul mai jos.

Interior – Exterior Must Bistro

Must arată ca o sufragerie imensă, de un bun gust, cu un design interior superb, lumini calde și forme fluide. Ferestrele mari care dau în strada Biserica Amzei inundă locul cu lumină. Un exemplu de „așa da”, din care mulți din HoReCa ar putea învăța. Când vine vorba de servire și ospitalitate, Must primește din nou o bilă albă. Totul este impecabil. Amabilitate și proactivitate ca la carte.

De cum intri, pe dreapta, ai bucătăria deschisă, unde echipa de bucătari se ocupă de bucate într-o transparență totală. E un spectacol vizual complet și, dacă ești ca mine, îți vine să stai doar lângă ei, poate chiar să le mai dai la mână câte ceva. Eu și sunt genul care preferă să stea la masă în bucătărie, nu în sufragerie.

Revenind, bistroul propriu-zis adăpostește în jur de 16-17 mese, majoritatea de două persoane, poate ușor îngrămădite, dar în niciun caz sufocante. Locul mustește de bun gust. Un detaliu care iese în evidență este stâlpul central îmbrăcat într-un material cu textură de sfoară, dar care de fapt e o lână cu o textură specială. Mi-aduce aminte de peretele păros din filmul „Get Him to the Greek”. When the world slips you a Jeffrey, stroke the furry wall. 

Am mâncat pentru tine la Must Bistro

Shawarma de țelină | 38 lei

O combinație de yakitori din țelină, pastă de harissa home made, ciuperci murate, lipie și chimichurri.

Este un preparat aproape senzațional, cu mici amendamente. E prima oară când mănânc shawarma de țelină, care se prezintă, de fapt, ca o frigăruie de țelină tăiată în feliuțe foarte, foarte, foarte subțiri, rumenită și bine echilibrată între gust și textură. Ciupercile murate sunt crocante și acrișoare și alături de țelină le declar vedetele preparatului. În schimb, nu am văzut harissa (și nici nu i-am simțit gustul), iar chimichurri lipsește cu desăvârșire. Chiar și așa, singura bilă cu adevărat gri merge la lipie. Chiar dacă e proaspătă, e rigidă. Când o tai, se mișcă masa cu totul. Aș prefera o variantă mai pufoasă, mai maleabilă.

Nota: 7,5/10. Cu o lipie mai bine aleasă, ar fi fost un 9 curat.

Vinete la jar | 42 lei

Cremă de vinete la jar, maioneză de casă, ceapă proaspătă, feta crocantă și turtă.

Un preparat aparent simplu, dar care se joacă surprinzător de bine cu textura și contrastul dintre elemente. Vinetele sunt coapte exact cât trebuie, cu un gust afumat autentic, iar feta, ah feta, dragostea mea! E o idee excelentă, care adaugă aromă și o textură care face totul mai interesant.

Dar surpriza vine din ceea ce ei numesc „turtă”: este, mai degrabă o felie de brioșă sau o felie groasă de pâine coaptă, cu textură de pandișpan, care ascunde în interior un strat de brânză topită (pare a fi cedar). Gustoasă, sățioasă și cu un aer rustic modern care se pupă perfect cu toată combinația din farfurie. Un preparat COMPLET și bine construit.

Nota: 9,5/10.

Pui Supreme | 68 lei

Pe hârtie, acest preparat promitea un piept de pui la jar, cu sos cremos de muștar boabe, tocăniță de ciuperci și salată romană. Însă, ceea ce a ajuns pe farfurie a fost, de fapt, o pulpă de pui micuță, foarte bine gătită și gustoasă, dar care nu corespundea descrierii din meniu. Puiul a fost pus în umbră de acompaniamentele sale: sosul de muștar, tocănița de ciuperci și salata romană, toate absolut delicioase și salvatoare. Un preparat gustos, dar care nu a livrat exact ce promitea. Carnea, corect gătită, fragedă, rumenită. Sosul, delicat și echilibrat. Salata, aici cu sensul 3 frunze și un broccoli tras la tigaie, simplă, crocantă. 

Nota: 6,5/10. Pentru gust și tehnică.

Șalău de Dunăre | 68 lei

File de șalău gătit sous vide, sos de unt, zucchini la grătar.

Un alt preparat testat a fost un file de pește (sub formă de 2 medalioane), gătit sous-vide. Și aici am o problemă de principiu. Sous-vide-ul e o tehnică pe care o înțeleg în cazul vitei sau porcului, dar nu cred că se potrivește peștelui (opinie strict personală de mâncău, nu de bucătar).

Preparatul în sine a fost ok, nimic de reproșat, dar nici ceva memorabil. Gust de pește fiert, destul de fad, și un sos demențial. Din nou, farfuria a fost salvată de sosul de unt bine făcut și dovlecel tras frumos pe grill.

Nota: 6/10. 

Rabarbura | 42 lei

Un desert pe care l-am ales pentru că sunt fan rubarbă. În farfurie: textură de rubarbă, cremă de alune coapte, vanilie și bucăți de ciocolată de casă înfipte deasupra. Promițător? Da. Reușit? Aproape. Ce îl trage în jos e acel reflex de „vreau să impresionez cu orice preț”, ca un adolescent aflat la prima întâlnire cu fetișcana care i-a căzut cu tronc în pauza mare. Dulce peste dulce, ciocolată (bună, de casă) deasupra și rubarba, săraca, acrișoară, încercând să salveze situația. Un desert supragândit. Nota: 6/10. Arată bine, dar gustul pierde din finețe. Nu l-aș repeta. Aș merge pe tartă tatin sau caramel, care arătau tare bine în farfuriile altora.

Ca o mini concluzie: Must e un loc în care simți că se vrea bine. Încă nu e totul perfect, dar e muncit și frumos.

Total: 258 lei. Suficient pentru 2 persoane. La asta mai adaugi apa sau băuturile. Apa poate fi și din partea casei, trebuie doar să ceri.

O să mai mănânc pentru tine la Must?

Da.

Să ne fie de bine. Am mâncat și azi pentru tine.

Poftim și alte locuri pe unde am mai mâncat pentru tine:

Cookies