De peste 15 ani, pe Strada Viitorului nr. 98, lângă o vulcanizare auto, își desfășoară activitatea unul dintre cele mai vechi restaurante cu specific chinezesc din București: China Town.
Și probabil că va mai funcționa încă cel puțin pe atât, până când trepidațiile provocate de tramvai vor face clădirea nelocuibilă din punct de vedere structural.
La China Town, tradiția nu înseamnă neapărat lux, dar porțiile sunt generoase și gustul e corect, iar dacă te prinde foamea prin zonă, vei pleca mulțumit. Unii îi spun legenda chinezească a Bucureștiului, locul unde carnea de vită se topește în gură și alte astfel de ode. Spoiler: orice carne de vită se topește în gură, dacă o ții suficient timp în bicarbonat. Mă rog, și cum misiunea mea aici e una strict gastronomică, m-am simțit nevoit să-i calc pragul, ceea ce am și făcut, ca să văd ce hram poartă, cât de gustoase sunt preparatele și care-i atmosfera.
Dacă ai deschis târziu televizorul, îți urez bun venit la Mănânc pentru tine. Eu sunt Dragoș, iar de meserie sunt musafir săptămânal autorizat prin crâșmele cu mâncare de prin București. Le trec pragul, mănânc, scot gologanii, apoi scriu despre experiența REALĂ și personală, aici, pe b365.
La prima vedere, China Town nu e deloc restaurantul care te îmbie să intri din stradă. Ba din contră: poziționarea sa lângă vulcanizare și aspectul exterior total inestetic te face să-ți pui câteva întrebări.
Odată intrat însă, dai cu nasul de un restaurant bătucit de vreme, o hrubă care a văzut multe la viața ei, asezonată cu un colț de bar tipic pentru căminele culturale sătești. La parter, mult auriu, elemente chinezești, vreo 6 mese, inclusiv 2 cu mese rotative, iar sus, la etaj…mai bine nu urci.
Etajul superior arată ca o sală de așteptare dintr-o haltă în care cineva a aruncat câteva mese. Mai bine rămâi la parter unde lucrurile sunte cât de cât decente. Publicul China Town se împarte între familiști și oameni trecuți bine de a 2-a tinerețe, obișnuiți de-ai locului, care vin cu încredere, iar faptul că astăzi scriu aici e o dovada că mâncarea e ce sigură, în ciuda esteticii locului.
La China Town sunt doi ospătari, unul român și unul chinez, iar pe român l-am găsit printre pozele de prezentare de pe site (https://www.china-town.ro/galerie-foto), în care pare cu cel puțin 10-15 ani mai tânăr. Așadar, personal loial, cunoscut, specific unei afaceri de familie. Respect.
„Bine, Dragoș, hai lasă-ne cu astea. Ce gust are mâncarea?”, vei spune.
Păi ce gust să aibă: aproape același gust pe care-l găsești la orice restaurant chinezesc sau orice împinge tava chinezesc mai de Doamne-ajută, DAR cu câteva mențiuni, care aduc un plus de valoare restaurantului China Town: 1.
E comod să stai la masă, deci mănânci ca oamenii 2. Ești servit: pune-te masă, strânge-te masă 3. Beneficiezi de fețe de masă albe, curate, pe care copilul comunist din tine va încerca să nu le murdărească, că poate „și-o ia” 4.
Meniul lung cât Zidul Chinezesc conține o paletă largă de preparate chinezești, pe care nu le găsești în alte părți. Un exemplu clar: fasole verde gambian. Adică fasole verde dată prin aluat și apoi scufundată în baie de ulei încins. Dar hai să le luăm pe rând.
Recunoaște că n-ai auzit în viața ta de fasolea asta. Și nici nu e vreo mare brânză, dar e gustoasă foc. E fasole verde dată prin făină, apoi prăjită în baie de ulei și asezonată cu usturoi și ardei iute. Banală la prima vedere, dar dacă te apuci de ea n-o mai lași din mână sau din furculiță. Depinde ce fel de Neanderthal ești. Un aperitiv grozav care merge cu orice. La pachet cu ea, am inclus și mormanul de cartofi prăjiți tăiați foarte foarte fin, sărați la fix și senzațional de gustoși. Dacă drogul tău sunt cartofii prăjiți, ai grijă la supradoză. Seamănă mult cu cartofii prăjiți de la Vivo, diferența fiind că nu sunt serviți într-o lopată sau hârleț sau ce mai e acum la modă pe la barurile de hipsteri.
Conține: carne de vită, ceapă, ardei gras, morcov, bambus
De departe preparatul meu preferat din toată experiența China Town. O porție generoasă de vită, foarte gustoasă și fragedă, perfectă în combinația cu fasolea gambian sau chiar cu cartofi prăjiți. Vita pe placă încinsă de la China Town e un preparat complet, cu texturi și arome care se completează armonios. Simplu și la obiect, cu urechi de lemn, sos și ardei gras, într-o combinație care nu cere multe, dar oferă mai mult decât te-ai fi așteptat. Dacă ții morțiș la tradiție, comandă niște orez, însă fii foarte atent. Pentru a mia oară: porțiile sunt cât China.
Conține: tăiței de orez, carne tocată de porc, ardei iute.
Pe cât de spectaculos arată, pe atât de dezamăgitor este. Un preparat celebru și în același timp destul de fad, lipsit de orice urmă de gust, fie că vorbim de aromă de porc, de soia, de condimente sau orice altă aromă la care te-ai ptuea gândi. E doar un mușunoi gigantic de tăiței de orez și carne tocată de porc trântit pe un platouaș. Altfel, ar putea fi o garnitură ok de pus lângă vita pe placă încinsă unde găsești și sos care să dea sens întregii combinații. Slab. Foarte slab.
Adică: piept de pui pane cu sare și piper. M-am gândit că nu există loc mai bun de încercat gustul autentic de Pui Shanghai decât la unul dintre cele mai vechi restaurante chinezești din București. Am primit niște mini șnițele fierbinți cu un gust mediocru de șnițele mediocre, iar pe alocuri carnea nu era chiar atât de bine gătită, ceea ce m-a neliniștit pe moment. Am pus totul pe seama grabei bucătarului, care uitase de puiul meu shanghai.
Creveții cu caju au fost consumați la masa mea, costă 54 de lei, nu i-am gustat, și arată cam așa. Atât.
Total China Town: 139 lei
O să mai mănânc pentru tine aici? R: improbabil. Cu toate acestea China Town va rămâne mereu o opțiune pentru clientela sa fidelă, iar dacă n-ai mâncat la ei până acum, eu zic totuși să încerci. Măcar o dată. De probă.
Să ne fie de bine! Am mâncat și azi pentru tine.