O fugă la „Polen”, turcii de lângă București, cu celebrul döner pe jar, o amandină cât casa și încă ceva

susținut de
28 iun. 2024
30599 afișări
O fugă la
O fugă la "Polen", turcii de lângă București, cu celebrul döner pe jar, o amandină cât casa și încă ceva

Polen este noua destinație de băgat la maț, care a luat Bucureștiul cu asalt și se bucură din plin de atenție pe rețelele de socializare. Acum, în bunul spirit turcesc antreprenorial, locul ăsta face de toate: e și brutărie și doner și pizzerie și puțină cofetărie. Practic, dacă intri, nu prea ai cum să iești cu mâna goală. Polen se laudă că e „pe piață” din 1993, dar se referă la piața din Turcia. La noi, aici, în România, au deschis în februarie 2024, peste drum de Penny Otopeni, la ieșirea spre Tunari. Ce o face diferită? Au doar doner pe jar, adică arzătorul pentru carne funcționează pe bază de lemne și e flancat de două coloane din sobă de teracotă, carnea e exclusiv vită, iar lipia e coaptă pe loc, în tandoor, un cuptor cilindric specific bucătăriei indiene. Tradițional, în Turcia, lipia se coace pe o placă metalică convexă numită „sac” sau „sac tava”. Deci, da, Polen e autentic turcesc, dar până la un anumit punct. Pe de altă parte, stivele de lemne crăpate, flacăra deschisă, teracota și mirosul de lemn ars fac din Polen un loc unic.

Agregatul pentru copt carnea de la Polen Doner pe Jar
Agregatul pentru copt carnea de la Polen Doner pe Jar
Cuptorul pentru lipii. Tandoor @ Polen Otopeni
Cuptorul pentru lipii. Tandoor @ Polen Otopeni
Vitrina cu dulcegării Polen - Otopeni
Vitrina cu dulcegării Polen – Otopeni

Interior – Exterior Polen Doner pe Jar

Un local imens, cu locuri de parcare dedicate, terasă foarte mare, acoperită, și un interior foarte generos împărțit pe căprării: doner, cofetărie, brutărie. Personalul este majoritar de origine turcă, iar mușteriii sunt de toate vârstele și naționalitățile. Un domn umblă printre mese cu ceaiuri din partea casei, ceea ce face atmosfera foarte drăguță. În tot tabloul ăsta există și o parte mai puțin plăcută, dar pe care o voi lăsa la final, ca să nu zici că sunt hater, pentru că nu e cazul. Primul lucru pe care îl remarc e haosul din bucătărie și în procesul de achiziție doner (sau șaorma, spune-i cum vrei).Comanzi și plătești la casă, bonul tău ajunge la un nene care strunește lucrurile pe acolo, apoi de la el ajunge la executanți. Din păcate, comenzi simple precum „aici” sau „la pachet” sunt greșite frecvent, e o harababură totală, care e amuzantă doar până la un punct. Zici că vorbești la turci. Trebuie să fii cu ochii pe ei, ca să nu te trezești cu altă comandă decât cea pe care ai dat-o.

Interior Doner pe Jar Otopeni
Interior Doner pe Jar Otopeni
Terasa acoperită Polen - Otopeni
Terasa acoperită Polen – Otopeni

Prețuri Doner pe Jar Otopeni
Prețuri Doner pe Jar Otopeni

Judecata de Acum

Am mâncat pentru tine la Polen – Doner pe Jar

Am ales doar 2 preparate care mi-au făcut cu ochiul, simplu și la obiect. Nici nu cred că-i nevoie de mai multe ca să-ți formezi o părere.

Lipie vită | 47 lei

Shaorma de vită la jar împachetată în lipie turcească împreună cu sos de usturoi, mix de legume și cartofi prăjiți

Descrierea de mai sus apare pe site-ul Polen, alături de o fotografie de prezentare cu o lipie doldora de cărnet. În realitate, lucrurile arată puțin diferit. Donerul e lung și subțire, iar la interior te întâlnești cu niște carne suculentă de vită, gustoasă, cu un parfum ușor de fum de fag, 3 frunze de salată, 2 fire de ceapă și 3 cartofi, totul învelit într-o lipie moale, coaptă pe loc în tandoor. Deși sosurile lipsesc cu desăvârșire, donerul ăsta reușește să nu fie în totalitate uscat, iar asta se datorează, cum spuneam, cărnii de foarte bună calitate. Războinicii internetului încă se bat pe conceptul de doner turcesc, dacă ar trebui să aibă cartofi sau nu sau dacă să conțină sosuri cum au văzut ei prin Turcia. Eu n-am vizitat (încă) Instanbulul, dar instinctul îmi spune că și la ei se aplică zicala: câte bordeie, atâtea obiceie. Turcii de la Polen mizează pe ingrediente puține și de calitate, o rețetă simplă, cu care speră să cucerească Otopeniul, Tunariul și Bucureștiul.

Cu toate acestea, senzația finală pe care mi-a lăsat-o acest preparat este cea de produs econom, lipsit de acel ceva care să-i dea viață și zvâc. Lipia și carnea sunt excelente, dar nu suficiente. Și mai este chestiunea prețului de 47 de lei, cam  mare, după părerea mea, pentru acest pachet modest.

Doner Polen și o Coca-Cola rece, aferentă.
Doner Polen și o Coca-Cola rece, aferentă.

Așa arată Lipia Vită pe site-ul Polen. No comment.
Așa arată Lipia Vită pe site-ul Polen. No comment.

„It’s huge!” O amandină cât pumnul | 12 lei

Posibil cea mai mare Amandină pe care am văzut-o vreodată, dar și una dintre cele mai mediocre. Intră în sfera amandinelor de duzină, făcute doar ca să fie făcute. Poate și pentru că Amandina nu e specialitatea lor. Sigur, meniul oferă și alte opțiuni dulci, dulcegării turcești, pe care nu le-am încercat, deci nu pot vorbi despre ele. Altă dată, cu altă ocazie, dacă o mai fi să fie.

Amandina turcilor de la Polen, cât pumnul unui răzeș.
Amandina turcilor de la Polen, cât pumnul unui răzeș.

Alte dulcegării disponibile la Polen - Otopeni
Alte dulcegării disponibile la Polen – Otopeni

Brutăria Polen

Trebuie neapărat menționată deorece ocupă o mare parte din spațiu. Găsești tot felul de specialități din pâine, cum ar fi Pogca (scris și poğaça în turcă), un tip de produs de patiserie tradițional turcesc, foarte popular și în alte țări din Balcani. Sunt niște chifle umplute cu diverse ingrediente, servite adesea la micul dejun sau ca gustare, alături de un ceai turcesc, o cafea la nisip sau ayran, de ce nu. Tot în vitrina de brutărie găsești și pizza. Un pic cam ofilită la ora la care am ajuns eu. Pizza e altă discuție și, în curând, vom aborda exlusiv acest sector.

Muște, multe, multe muște

La capitolul dezamăgire și calitatea experienței, menționez numărul extraordinar de mare de muște prezente pe terasă, dar și în interior. Nu am putut mânca fără să dau din coate, pentru a scăpa de ele. Mai mult, muștele erau prezente și pe produsele de panificație, ceea ce pentru mine e ceva de neconceput. Înțeleg că 2-3 muște rătăcite ici-colo sunt normale pentru căldura de afară, dar nu o invazie. Pentru o unitate de alimentație publică, așa ceva este de neconceput. Știu că îmi vor sări mulți oameni în cap, dar ăsta este adevărul. Muștele sunt motivul pentru care nu am cumpărat nici un fel de preparat de panificație. Te-ai prins tu de ce. Altfel, o problemă care ar putea fi ușor rezolvată cu 2-3 aparate de prins muște.

Total Polen: 67 de lei. Cu tot cu Coca-Cola.

O să mai mănânc pentru tine la Polen? Slabe șanse, iar asta se datorează distanței și faptului că, cu excepția spectacolului vizual, nu impresionează cu nimic. Dacă aș sta în zonă, probabil aș cumpăra pâine, în zilele fără muște.

Să ne fie de bine. Am mâncat și azi pentru tine.

Poftim și alte locuri pe unde am mai mâncat pentru tine:

Cookies