O bodegă nepaleză cu gust autentic în inima Bucureștiului, The Bhanshaghar stinge dorul de acasă

Povestea The Bhanshaghar începe acum două săptămâni, când (în drumul meu spre Mexikanos) am surprins cu coada ochiului o bodegă nepaleză, tot în centrul vechi, pe Gabroveni nr. 20, fix pe colț. În nepaleză, The Bhanshaghar se traduce ca „bucătărie” sau „camera de gătit”. La The Bhanshaghar autenticitatea nu e marketizată, e pur și simplu, și dacă ai trecut vreodată pe lângă bodegile ascunse ale marilor orașe și nu te-ai oprit, e posibil să fi pierdut esența gastronomiei adevărate. Locurile astea nu sunt despre plating fancy, floricele comestibile, fețe de masă apretate sau ospătari atenți la fiecare firimitură. Sunt despre oameni. Despre dor. Despre condimente care-ți resetează gura și despre mâncare care nu minte.

Salutare și bun venit la „Mănânc pentru tine”. Eu sunt Dragoș și calc Bucureștiul în lung și în lat în căutarea aventurilor culinare trăite pe bune, fără filtre. Astăzi, explorez un nou loc cu mâncare nepaleză, pentru că nepalezii sunt aici să stea și ar fi bine să înțelegem cu ce se mănâncă cultura lor.

Interior – Exterior The Bhanshaghar

Nostalgie, condimente și foc pe limbă

Aici vin nepalezii să-și aline dorul de casă. E un spațiu modest, dar curat. Genul de loc pe care l-ai găsi într-un sat mai mare din România. Sau, dacă ai fost vreodată în Italia la începutul anilor 2000, ți-ar aminti de barurile românești de pe lângă Roma, unde expații noștri se delectau cu un ness Amigo frecat corect, alături de-o ciorbă de burtă și niște mici pe carton. Gresie, faianță, mese de terasă, un bar de țară și cam aia e. Aici nu e nimic de fațadă. Ești fie parte din peisaj, fie un străin care n-are ce căuta. Daaar, pentru că sunt un mâncău curios din fire, le-am călcat pragul. Televizorul merge pe un fel de Atomic TV nepalez (sau canal de YouTube) din care cântă un soi de VH2 din Kathmandu. La masa de lângă, trei tineri nepalezi dau pe gât un shot de tărie și fredonează relaxați, ca și cum nimic altceva nu contează. Sunt singurul român de aici și, după privirile pe care le primesc, e clar că oamenii se întreabă: „Ce **** caută ăsta aici?”. Unul dintre băieți poartă un hanorac pe care scrie „I don’t work here”. Am râs. Autoironia rămâne cea mai bună formă de umor.

Am mâncat pentru tine la The Bhanshaghar

Să ne-nțelegem: bucătăria nepaleză nu vine să-ți facă pe plac și nici nu-ți cere permisiunea să-ți dea foc pe limbă. Dacă ești genul care comandă „mâncare picantă” și apoi se plânge că e prea iute, mai bine stai acasă. Meniul e doldora de bucate tradiționale la prețuri mici/medii, cu preparate precum pani puri, sekuwa, momo, choila, chowmen, chicken biryani sau platouri cu câte un pic din toate. Partea nasoală e că nu există desert, un dulcic, ceva acolo care să pună capac.

Pani Puri | 23 de lei

Micile bombe de haos și foc. Un platouaș cu bile fragile, crocante, umplute cu un amestec de cartofi și condimente. Alături, un pahar cu un lichid maro-verzui, aparent inofensiv. Ca de obicei, aparențele înșeală. Prima înghițitură e o combinație de texturi perfecte – crocant, moale, suculent. Apoi vine sosul. O explozie de aciditate, iuteală și haos care îți urcă direct în sinusuri. Ceva tangent cu wasabi, care pare mai degrabă un experiment în care cineva îți testează rezistența la picănțeală. Te arde pe gât, te face să transpiri instant și îți dă acel moment de regret amestecat cu adrenalină, dar care într-un mod masochist îți place și te face să mai vrei. Pani puri, varianta picantă nu-i pentru cei slabi. E pentru cei care știu că adevărata plăcere vine doar după un pic de suferință. Inclusiv suferința de a doua zi dimineață.

Chicken Sekuwa | 40 de lei

Puiul, marinat în mirodenii doar de ei știute, apoi fript la perfecție îl transformă într-un festin care te face să transpiri puțin, dar într-un mod plăcut. Sosul picant are note de alune și tamarind, sau cel puțin așa mi s-a părut mie, însă nu exclud ca papilele mele să fi fost afectate de picănțeala pani puri. E o căldură bine gândită, care îți lasă timp să apreciezi carnea fragedă și acea prospețime a lămâii pusă-n dușmănie, să te salveze pentru doar o milisecundă. Trei de DA de la mine, cu excepția garniturii de ceea ce părea să fie un fel de fulgi de orez prăjit (?) și mazăre prăjită, crocantă. Not really up my alley, cum ar zice americanu.

Momo cu porc | 38 de lei

Există momo perfecte, cu pliuri egale și o formă de manual. Astea nu-s alea. Aici, găluștele sunt făcute la mână, imperfecte, dar autentice, umplute cu pui, porc sau legume și servite fie la abur. Umplutura e suculentă, iar sosul e menită să îți facă inima să bată mai repede. M-au trecut toate transpirațiile încă de la prima mușcătură. Pe de altă parte, dacă mănânci momo și nu transpiri puțin, de ce-ai mai intrat? Asta nu e doar mâncare, culmea. E o lecție despre cum ceva atât de modest poate fi un festin. Sărutmâna pentru masă, Nepal! Trei de DA de la mine.

Total The Bhanshaghar: 101 lei.

O să mai mănânc aici? R: Da

Să ne fie de bine! Am mâncat și azi pentru tine.