M-am îndrăgostit de Ierbar, noul bistro din București care bifează toate căsuțele fericirii
Uneori, cele mai mici lucruri te iau pe sus pe neașteptate, dau cu tine de pământ și te fac să pupi farfuria de fericire că v-ați întâlnit și unit întru papile. Cred că asta înseamnă, de fapt, dragoste la prima degustare și mă bucur că am redescoperit-o pe îndelete într-un loc în care, culmea, mai fusesem. Cine ar fi crezut că un mic bistro din cartierul Evreiesc poate suferi o transformare atât de radicală în bine și, colac peste pupăză, să livreze unele dintre cele mai surprinzătoare preparate culinare ale acestui început blând de toamnă. Este vorba despre Ierbar, un mic bistro crescut pe același loc în care, odinioară, funcționa Bistro Romulus. Paradoxul e următorul: chiar dacă arată aproximativ la fel, atmosfera e total diferită, mâncarea e divină, iar asta se datorează în principal oamenilor care lucrează acolo. Și când zic oameni mă refer la o mână de fete cum rar ți-e dat să întâlnești. Mai mult decât atât, meniul scurt și reușește să împace și capra și varza, ultima regăsindu-se sub formă de friptură. Ierbar e genul de loc căruia nu prea poți să-i găsești nod în papură și un exemplu de urmat pentru multe, multe puncte gastronomice din Capitală. Și asta nu e o lingușeală. E un adevăr crud ca morcovii pe care-i ronțăie nevastă-mea înainte de fiecare masă, ca să trăiască mai mult decât mine și să încaseze prima de asigurare de viață. N-o condamn.
Salutare și bun venit la Mănânc pentru tine. Numele meu este Dragoș, sunt de la țară, și de mai bine de 4 ani străbat Bucureștiul în lung și-n lat în căutarea locurilor cu “haleu bun” cum zice vecinul meu de la 9. Procedura e simplă: merg, marc banu, mănânc și scriu pentru tine, cu bune, cu rele și cu sinceritate.
„Victima” de astăzi se numește Ierbar, e deschis din luna iunie 2024, pe strada Romulus nr. 23. Aici, câteva fete au luat de coarne taurul Horeca și se pare că l-au făcut miel. Bașca, au și meniu scurt, cu cojones cum se zice. Și asta nu e tot: meniul e plin de tupeu, adică scurt, la obiect, cu vreo 10 preparate mari și late din care, culmea, nu știi ce s-alegi întrucât totul sună apetisant: de la friptură de varză, burger în croissant, steak au poivre sau turtă la jar cu salată de vinete, absolut fiecare preparat se cere gustat. Sună atât de bine încât îmi permit să îi spun meniu de bistronomie. Iată meniul Ierbar:
Pândesc Ierbar de la deschidere, dar am tot amânat vizita și nu mică mi-a fost mirarea să-mi explodeze căsuța de mesaje la primul story postat de la ei. „E demențial Iebar. Ia-ți fripturia de varză!” / „Întreabă despre bule, vezi că știu oamenii ce să recomande.” / „Am fost săptămâna trecută, sunt curios cum ți se pare burgerul ăla în croissant” / „Ești la Ierbar, croissantul ăla e inconfundabil!” ș.a.m.d, sunt doar câteva din mesajele pe care le-am primit. E unul din locurile acelea în care ajung după mâncăii care se uită în gura mea. Un lucru senzațional ce atestă o comunitate de pofticioși avidă după experiențe gastronomice de calitate. Dar să trecem la treabă.
Interior – Exterior Ierbar
Cu puține excepții decorative, Ierbar afișează aceeași terasă generoasă de pe vremea defunctului Bistro Romulus, cu vreo 10-15 mese umbrite, ferite de canicula după-amiezii, dar și un interior drăguț cu mobilier din lemn, cald și linii fluide. Aduce a locușor de care vecinii tăi nu vor să afli, dar e deja prea târziu pentru asta. Și dacă tot vorbim de exterior, uite și o călugăriță imensă pe care am surpris-o pe terasă. Cică e semn bun, de prosperitate. Dacă totuși alegi să mănânci pe terasă, nu uita să ceri un Autan de la bar, altfel vei fi ciuruit. Crede-mă.
Judecata de Acum
Am mâncat pentru tine de la Ierbar
Un număr de 3 preparate, unul de mizilicuri, un desert și un felul doi. Clasic, elegant, cât de cât. Am început cu un compot de caise cu gheață, răcoritor. Înainte de a intra în pâine, trebuie să-ți spun că e pet friendly. Un cuplu venit cu cățelul a fost întâmpinat cu apă pentru cățel, gest foarte rar întâlnit în zilele noastră, care m-a și înmuiat puțin, recunosc.
Turtă la jar cu salată de vinete, muhammara și feta pufoasă cu zaatar | 42 de lei
Recunosc o specialitate orientală de calitate atunci când mi se pune în față. Mizilicul perfect împărțit în 3 castroane, fiecare cu farmecul său și în cantități suficiente pentru două persoane. Colac peste puză vine turta la jar, fierbinte, proaspăt ieșită din cuptor, ]n care trebuie să sufli să se răcească, pentru că, crede-mă, vei vrea să te înfigi ca mine în toate cele de pe masă. Pro tip: mai cere o turtă în plus, te costă doar 16 lei și merită să cureți toate blidele cu ea. Eu am mai mâncat feta, dar niciodată într-o variantă atât de pufoasă și gustoasă, iar muhammara e cel puțin la fel de apetisantă precum cea de la prietenul nostru Om Hani. Cât despre salata de vinete, acu’ serios, cui nu-i place salata de vinete? Fă-ți un bine și mergi pe mâna mea: comandă acest mizilic. Într-un top superficial aș pune muhammara cu nuci și rodie pe primul loc, apoi feta și salata de vinete. Excelent! Trei de DA.
Ierburger cu vită | 56 lei
O găselniță interesantă. Practic, un burger de vită într-un croissant proaspăt, unsuros și crocant cât trebuie, care nu face decât să dea un plus de onctuozitate și textură ideii de burger. Sigur nu sunt primii care fac asta, dar cu siguranță punctează din plin la nivel vizual. Din punct de vedere al gustului, este un burger demn de Top 15 la Burger Festul de anul viitor, dacă mă întrebi pe mine. Asta e alegerea și viziunea Ierbar, îndrăzneață, plină de personalitate, și mai e ceva: e un burger pe care-l recunoști dintr-o mie și nu m-ar mira să devină un trademark. Evident că n-am lăsat nimic în farfurie, altfel n-aș bate suta de kile în viu.
Barabule | 18 lei
Le-am pus separat, pentru că merită. Nu doar că mi-au mângâiat originile moldovenești, dar barabulele de la Ierbar sunt foarte aproape de barabulele celor de la Le Bab, crocante, gustose și pline de savoare. Un compliment mai bun n-am găsit. Da, barbabulele pot fi așa, dacă le gătești corect.
Tiramisu | 32 lei
Iau prima linguriță și cacaoa mă face să strănut. E proaspăt pudrată într-un strat generos. Înfig adânc și scot ceea ce cred că lingurița perfectă. Gust. E ceva ciudat: cred că pișcoturile sunt făcute artizanal, dar, dintr-o eroare nu prea au crescut. Fie și așa, gustul e sublim, o idee cam dulce, dar e acolo în parametri. Curiozitate mă face să întreb de ce sunt pișcoturile așa moi. Răspunsul vine prompt și hotărât: „nu sunt pișcoturi, sunt bucățele mici de croissant. noi credem că e mai gustos așa.” Cam asta e povestea acestui tiramisu prezentabil, pe care l-aș boteza Tiramisu zbagliato, pentru că așa a vrut mușchiul lor de fete cochete. Bravo, fetele!
Total Ierbar: 132 lei.
O să mai mănânc pentru tine aici? Da.
Dacă mai aveam nevoie de încă o dovadă că omul sfințește locul, ei bine, iat-o. Se numește Ierbar.
Să ne fie de bine. Am mâncat și azi pentru tine.
Poftim și alte locuri pe unde am mai mâncat pentru tine: