Libanezul din București care nu surprinde cu nimic. Ali Baba de la Muncii – multă istorie, puțin gust

susținut de
16 ian. 2026
41009 afișări
Libanezul din București care nu surprinde cu nimic. Ali Baba de la Muncii - multă istorie, puțin gust

Unele lucruri sunt făcute să existe și cam atât. Și prin lucruri mă refer la restaurante, că de aceea ne-am adunat astăzi aici, un fel de Speakers Corner dâmbovițean în care-ți vorbesc prin portavocea b365 despre scena culinară din București.

Săptămâna trecută m-am primenit, m-am scrobit și am poposit la Bergamot, care mi-a plăcut mult de tot. Săptămâna asta, însă, vorbesc despre libanezul numit Ali Baba, pe care-l aveam trecut pe listă de foarte mult timp. L-am văzut de mii de ori. L-am ocolit de câteva sute. Și, într-un final, mi-am zis: „Hai, nu mai fi chitros. Intră, că n-o fi foc!”.

Ali Baba e în zona Muncii de când hău’ și pârău’, încă de prin 2009. La anul face majoratul, dacă n-o fi împlinit deja 18 ani de când hrănește guri bucureștene.

Prima atestare a sa pe Google Maps este totuși din 2009, așa că mă raportez la ea. Atunci, în 2009, nu avea ditamai terasa pe trotuar. Trei ani mai târziu, hop și terasa!

O hardughie cu acoperiș deschisă doar pe timp de vară. Uitându-mă înapoi, nu știu cum acest Ali Baba a rezistat atât, având în vedere atmosfera apăsătoare pe care am găsit-o eu aici la început de 2026.

Vitrina cu cărnet arată bine la Ali Baba

Interior – Exterior Ali Baba

Mai salubru decât majoritatea restaurantelor libaneze de cartier, chiar curat, dar cam goluț și caloriferul dat pe 4/10. Un pic cam răcoare pentru zilele astea friguroase. Chelnerii nu se năpustesc asupra ta, lucru pe care l-am apreciat.

În rest, vorba poetului: Glovo intră, Glovo iese, tu rămâi la toate Wolt. Un local aerisit, decorat cu elemente orientale și aceleași oliviere vechi de când lumea ca la mai toate restaurantele cu specific oriental.

Meniu Ali Baba

Stufos, cu tot ce ți-ai putea dori să înfuleci din bucătăria orientală. Găsești și amestecături: mai o salată grecească, mai niște crochete de cașcaval, să fie bine ca să nu fie rău. Prețurile sunt medii și, când zic medii, iau ca etalon prețul unui Adana (Big Mac-ul libanezilor), care costă 53 de lei. Cam atât costă o Adana peste tot pe unde ai merge în București. Astea-s prețurile.

Judecata de Acum

Am mâncat pentru tine la Ali Baba Restaurant

Eu nu sunt client fidel Ali Baba, deci nu știu ce gust avea mâncarea înainte, dar acum se prezintă cam așa:

Kebe prăjite | 34 lei

Patru bile fierbinți, cât două nuci, țuguiate la capete, crocante la exterior, umplute cu carne tocată din piept de vită. Crustă crocantă, umplutura aproape suculentă, condimentată decent. Nu wow, nu memorabil, dar corect executate. Cu puțină sare în plus și niscavai sos în care să-ntingi ar putea face valuri. Ar putea. Le-aș mai mânca. 8/10 pentru kebe.

Adana Kebab picant | 53 lei

Aici începe drama. Adana-ul ar trebui să fie suculent, aromat, cu gust de grătar, cu fum, cu personalitate, să te piște pe vârful limbii sau poate chiar puțin mai mult. Adana lui Ali Baba e doar o chestie picantă de-ți sare căciula, îți anesteziază papilele la propriu. Iar eu sunt fan harissa, deci duc cât de cât.

Dar lasă asta: e lipsit total de gustul ăla de grătar, de fum, de arome. Carnea doar a transpirat puțin asupra unei surse de căldură, iar rezultatul este unul jalnic. Zero fum, zero grătar, zero gust, zero emoție. 4/10

Platou arabesc mare | 99 lei

Teoretic, piesa de rezistență. Practic, caloriferul meu din copilărie, de la etajul 4, din cartierul nemțean Mărăței. Trei elemenți reci, 1 călâi și doi călduți. Evident, nici caloriferul, nici platoul Ali Baba nu m-au încălzit cu nimic, nici la propriu, nici la figurat. Pe farfurie: humus, labneh, mutabal, baba ghanoush, muhammara, salată de măsline, sarmale, tabbouleh, fattoush. La care am mai adăugat o lipie mare pentru 15 lei.

Unele reci, altele calde. Sarmalele vegetariene călduțe în contrast cu salatele de vinete parcă scoase din frigiderul dat la minimum. Dintre toate, salata tabouleh, care trebuia să salveze platoul, a fost extrem de acră și, poate greșesc, dar părea că cineva a scăpat foarte mult hellas în ea.

Nimic, dar nimic care să te facă să spui măcar: „Bă, e bun! Merge!” Singurii care au mișcat ceva în front au fost labnehul cremos și lipia aburindă care s-a răcit până a venit platoul. 4/10

Total: 201 lei
O să mai mănânc pentru tine la Ali Baba? Nu prea cred.

Să ne fie de bine. Cred. Am mâncat și azi pentru tine.

Poftim și alte locuri pe unde am mai mâncat pentru tine:

 

Cookies