Che Passione… Dacă ești din București și ai fost vreodată la Pizzeria Interbellico, pe Maria Rosetti, atunci varianta scurtă e următoarea: Nea Nicu sau Niki (depinde cum îi ziceai tu), și-a deschis o pizzerie nouă, micuță, pe nume Pizzeria Passione, un pic mai la deal, pe strada Popa Petre nr.39, vizavi de Boogie.
Pizzeria Interbellico a funcționat zeci de ani, până când și-a dat obștescul sfârșit în 2022. Pentru mine, cât și pentru mulți alți oameni din București, Pizzeria Interbellico era acel loc secret în care intrai doar dacă știai despre el sau dacă erai invitat. Strada Maria Rosetti, mai ales în acel loc, era și ea un spectacol, căci fetele darnice cu domnii generoși erau și ele prezente chiar peste drum. Era, deci, o zonă unde veneai în funcție de ce pofte aveai. Dacă aș fi avut un leu pentru fiecare “- Frumosule, ‘ai la mama să-ți dea ceva bun” pe care le-am auzit de la fetelea alea, oho…
Revenind, Pizzeria Interbellico era locul unde timpul se oprise în loc, cu un mobilier vechi, de pe vremea lu’ nonna din Italia, vitrină cu bibelouri, lumină difuză și atmosferă de familie. Ca în orice reuniune de familie, se mai și fuma, dar alea erau vremurile. Oferta gastronomică cuprindea pizza și paste, poate cele mai bune paste AOP pe care le-am mâncat în București până la momentul respectiv.
Timpul a trecut, clădirea a fost răscumpărată de către vechii proprietari, apoi vândută unor investitori, aceeași (pare-se) care au cumpărat și imobilul Casa Mița Biciclista. Clădirea cu pizzeria la parter trebuia să intre în reabilitare dar…nu s-a mai întâmplat nimic. De atunci, stă în paragină. Când, cum și ce se va întâmpla mai departe, nimeni nu știe.
Dar nea Nicu, la cei 70 de ani ai săi, nu poate sta locului, așa că s-a apucat să caute spații și acum mai bine de un an a găsit, un pic mai sus, un loc micuț, perfect pentru 3 mese, o minibucătărie pentru pizza și un cuptor. Blaturile sunt cele pe care le avea și dincolo, la fel și câteva accesorii, deci, dincolo de omul care sfințește locul, parte din spiritul Interbellico e încă prezent, chiar dacă atmosfera nu mai e aceeași. L-am vizitat pe nea Nicu pe la ora 18:00, era singurel, așa c-am stat puțin de vorbă de-am aflat toate cele de mai sus.
– De ce deschizi nea’ Nicu la 5? Lumea mănâncă și la prânz. l-am întrebat eu
– Am avut deschis o perioadă și la prânz, îi dădusem lu’ fiu-miu tronsonul de prânz, să mai facă un ban pentru facultatea de medicină, dar n-au prea fost comenzi, așa că nu l-am mai chinuit. Nici acum dacă deschid nu cred că vin comenzi. Am noroc de clienții de la Boogie, de peste drum, care comandă des de aici. Sunt și pe Glovo și pe Bolt înscris, dar acolo nu prea mișcă. Lunile mai și iunie au fost mai bune și cam atât. Am printat mii de flyere, am distribuit. Nimic. Tot ce vezi aici e făcut de mâna mea. *oftează îndelung*
Pe măsură ce povestește, mă cuprinde un sentiment de vinovăție amestecat cu regret. Cum am lăsat o legendă a Bucureștiului să aștepte clienți? Omul care ne primea mereu cu brațele deschise? Da, concurența e mare, dar cred că nea Nicu merită mai mult.
Un loc foarte micuț, deschis în fiecare zi între 17:00 – 23:00, cu 3 mese la interior, deci poți mânca la fața locului, dar, în general lumea ia la pachet. Terasa lipsește din lipsă de spațiu, dar cine știe, poate pe viitor. Meniul cuprinde 16 sortimente de pizza, niște vin, Coca-Cola, o berică și desert, cel din urmă terminându-se la momentul vizitei mele. O mențiune foarte importantă: deși arată ca o pinsa, crede-mă că nu e. E pizza.
Am mâncat pentru tine de la Pizzeria Passione
Din dorința de a încerca cât mai multe sortiment, am optat pentru o pizza Jumi-Juma (bufala/anșoa) și o Diavola. Bufala a fost mereu preferata mea la Interbellico. Simplă, calitativă, fresh, genul de pizza care nu dezamăgește niciodată.
Nea Nicu povestește și dă din mâini aproape pe de rost. Sunt atent la el, dar și la mâinile care învârt la un blat de pizza pentru viitoarea mea bufala. E religie. Știe totul pe de rost, mâinile îl ascultă dumnezeiește, iar rezultatul e fabulos. Aceeași pizza excelentă, simplă, proaspătă și gustoasă, așa cum o știam. Un blat subțire, copt cât trebuie, cu un cornicione perfect. Piesa de rezistență: mozzarella di Bufala din belșug și câteva frunze proaspete de busuioc aruncate aferent. Pe simplu și gustos, cu mult, mult peste multe pizzerii cu ștaif din București. Dar poate că nimic n-ar fi posibil fără sosul de roșii, ca de obicei, excelent.
Există Diavola și Diavola pe piață. Aici e varianta potențată, extra iute, pentru amatorii de senzații tari. Mi-a zis doctorul să nu mai mănânc iute, dar cine să-l asculte? Bunica! Aici, o diavola simplă, cu aceeași bază, adică blatul subțire și sosul de roșii excelent, la care se adaugă salam picant. Eu am chestia asta: dacă e diavola, trebuie neapărat o Coca-Cola rece. Combinația de super picant, fierbinte și Coca-Cola rece, dulce, e probabil una dintre cele mai mari plăceri ale mele. Aia e, nimeni nu-i perfect.
Dacă-ți place gustul intens de mare și puțin mai sărat, asta e opțiunea ta. Și pentru că aroma de anșoa este puternică și pizza un pic sărată tocmai din această cauză se cere neapărat o bere rece. Cred că are Ursus, dacă nu mă înșel. Aș mai fi încercat și niște pizza carbonara sau cu spanac și mortadella, dar deja e prea mult pentru un om.
Total Pizzeria Passione: 94 lei, cu tot cu Coca-Cola. Repet: Bufala și Anșoa au fost, de fapt o singură pizza, cu 2 toppinguri diferite, pentru a le putea gusta pe amândouă.
O să mai mănânc aici? R: Da.
Pizza cu mozzarella di Bufala este în topul preferințelor mele. De savurat, de preferat, la fața locului.
Să ne fie de bine! Am mâncat și azi pentru tine.
C’est Nepal possible! Aditi’s Kitchen. Bucate de poveste cu frații nepalezi și dumplings de aur
Locul în care ți-a zis maică-ta să nu intri. Maimuca Restaurant. Punk restaurant!
Aloha, Pokeful! Ca să ajungi în Hawaii, te duci în Dorobanți și faci la dreapta înainte de Petrom
CozoFest. Aproape toate locurile de unde comanzi cozonaci de Crăciun în București
Când se mănâncă bine prin cartier în București. Soare și sandwichuri bune, la Fresco Artigianale
Hushimo. Asia din Amzei. Poftă de Tom Yum și vită în sos de stridii
Doar gustul contează. Smith Eatery, o bucătărie fascinantă de 9 metri pătrați
Are balta pește bun. Acasă la Ivan Pescar & Scrumbia Bar. Din apă, în farfurie.
Am mâncat pui de la POPEYES din București. Este zguduitor de la fel ca la ceilalți
Raclette și vin. Amis de la Fête, microfestivalul de brânză din buricul Bucureștiului
Reper de București. Caracatiță infuzată în ceai negru și ecleruri umplute cu pateu
Cei mai buni burgeri din România. Câștigătorii Burger Fest și cum dai de ei în București
„Înainte era mai bine?” Am mâncat pentru tine la Restaurantul Monte Carlo din Cișmigiu
În căutarea unui panino italian adevărat în București. Vizită la Tasteataly
“Casa Tănase”, restaurantul cu specific nepalez din București botezat in memoriam
„Asta îi Cosmos!” Festin la Taverna Georgia, primul restaurant cu specific georgian din București
La bine și la UMAMI Street Food Truck, pe străzile Bucureștiului
Top 3 cei mai buni burgeri din România, conform Burger Fest 2023, îi găsești în București
Gluten free și gustos! Arepas Colombianas, în București feat Pimientos de Padrón la preț cinstit
Cookies and Friends. Cofetăria ascunsă din București pe care trebuie să o încerci
Cu 33 de lei, mănânci în Obor ca la mama acasă, în Sri Lanka, la Mathara Bath Kade6
S-a găsit Kokoreç la Galata Midyeci, în București colț cu Istanbul
Unde găsești cei mai dulci pepeni din București. Studiu de piață în Obor, Moghioroș și Matache
Toscana te cheamă la ea, pe Victoriei, la Bastoni. Cea mai nouă paninărie italiană din București
O nouă tradiție giugiuc în București: Halef, cu baklava pe stil nou și cafeluță de specialitate
Atenție, frige! Bucureștiul are arancini siciliene, la Sfrigola, pe Popa Nan 101
O mică părere despre De Soi, noul restaurant și hub de gusturi din București
Cât costă un mic din carne de vită Wagyu, pe care l-am găsit undeva aproape de București
Într-un București plin de pescobari, fii George’s Fisheries din Prelungirea Ghencea
Turcești de București, la Duman Oriental Cuisine, cu İşkembe çorbası, sultani locali și Ras Asfour
Cu capul în NOR și cu ochii-n farfurie. Mai vinde bine priveliștea în București?
Turist (la) naive în București. Ecler cu cremă de colivă sau cu muștar de Tecuci, ce alegi?
Am mâncat printre fumători la B4 Market, București. Un șnițel ok, la preț psihologic
Am mâncat pentru tine la Guava de iarnă, în “peninsula” Floreasca din București
Am mâncat cât pentru trei, cu 118 lei, la Târgul de Crăciun București din Piața Constituției
Scoate-o pe maică-ta la Sardin, în București, pentru că merită
Am mâncat pentru tine ciorbă de miel la Garlic Pub, în București, după ce am ascultat Coco Jambo
Sentimente amestecate la Capriccio, în București, un restaurant colea în cartier
Cei mai ieftini tacos din București sunt muy deliciosos! La Casa de Tacos, pe la Unirii
Prinde loc la Condesa, dacă poți! Cum e la cel mai nou bar-restaurant latino american din București
Am mâncat la bogați, printre Padroni, la E3 by Entourage, în Bucureștiul cel scumpel
Mâncare aproape ca la nonna acasă. Italienescul Da Giulio, unde româna e a 2-a limbă vorbită
Un grătărel coreean corect, în Centrul Vechi din București, la Jeonjuu Korean BBQ
Dezolant! Am mâncat la filiala din București a restaurantului vienez Salm Bräu
Fericire la Suta de Grame, un loc nou deschis de Dragoș Neacșa în București
De neratat! Să mâncăm „ca localnicii”, în București: la MoMo sunt găluște nepaleze fabuloase