Grătarul din Allep ar trebui declarat punct gastronomic etnic de interes național. Să mă explic: dacă întrebi orice bucătar din București unde se mănâncă cel mai bun adana sau cea mai bună carne la grătar, în peste 90% din cazuri vei primi același răspuns: Grătarul din Allep.
În speță, o bombă mică din inima Colentinei, o afacere de familie, care în ultimii cinci ani a reușit să dea peste cap cele mai exigente papile gustative. Dar una e să știi din auzite chestia asta și alta e să experimentezi Grătarul din Allep, iar eu am fost acolo, ca Toma Necredinciosul, să bag degetul în carne, să mă conving pe propria piele dacă-i așa au ba.
Pentru asta, am ales o zi din mijlocul săptămânii, pe la ora 20:00, când Colentina se pregătește să dea stingerea în materie de restaurante. Ăsta e unul din locurile alea în care-i mulțumești lui Dumnezeu că te-ai rătăcit prin cartierul și pe străzile care trebuie. Eu i-am găsit la datorie pe proprietari și, fiind cam ultimul client, am apucat să mai povestim una alta.
„Grătarul din Allep” este o mică afacere de familie, ținută-n picioare de Wael și soția sa româncă. Wael e sirian, de meserie măcelar din tată-n fiu cu veleități de bucătar specializat pe tot ce înseamnă carne încinsă deasupra cărbunilor și nu numai. Wael duce mai departe îndeletnicirile de familie învățate din tată-n fiu, de generații și generații.
De altfel, pe perete, la loc de cinste, e un tablou cu tatăl său, trecut în lumea celor drepți. Wael e genul de om cu suflet cald căruia îi simți bunătatea în glas, chestie pe care n-o poți reproduce în cuvinte. Vorbește româna aia fără diacritice, dar care trece orice barieră. E o misiune grea, pentru că încerc să nu fac ochii mari la fiecare îmbucătură și, în același timp să fiu atent la cum îmi povestește cât de bucuros și împlinit e, câtă satisfacție îi aduce fiecare zi, cu toate că muncește pe brânci, cot la cot cu soția. Mai mult, o data la două-trei propoziții presară câte un „Mulțumesc la Dumnezeu”, care pe mine mă înmoaie mereu când vine din gura unor oameni simpli și harnici.
În percepția lui Wael, clienții sunt musafiri și trebuie serviți cu tot ce-i mai bun, fără rabat de la calitate, sau cum îi place lui să zică: „Eu da la lume ce manânc eu. Eu dau ce-i mai bun. Așa învățat.”
– Și cum merge acum, după 5 ani? îl întreb eu cu gura plină pe Wael.
– Mulțumesc la Dumnezeu, acuma bine. A fost greu primii ani, tare greu. Nu știu de unde venit, acuma 80% clienți români și ma bucur. Lumea place mâncarea pentru ca știe ce fac, cum fac.
Fără să știe, prin preparatele sale savuroase, simplitatea și modestia de care dă dovadă, Wael a ajuns autorul unei doine gastronomice transmisă și girată din gură-n gură de majoritatea gurmanzilor bucureșteni și nu numai. Se numește clasă. Wael dă clasă.
Înainte de Grătarul din Allep, Wael a fost om de bază în „Cetatea din Alep”, un alt loc cunoscut bucureștenilor, dar lucrurile s-au complicat și a considerat că trebuie să-și croiască propriu drum. Zis și făcut. De cinci ani are propriul business, programul începe la ora 6 dimineața și se încheie la 10 seara.
O dată la câteva zile, dimineața, merge la Slobozia, taie oile cu mâna lui, pregătește carnea, apoi se întoarce la București. Ține musai ca totul să fie halal și făcut de mâna lui. În Siria, ca și în alte țări musulmane, carnea trebuie să fie pregătită conform unor reguli stricte pentru a fi considerată halal. Animalul trebuie să fie sacrificat în numele lui Allah, iar sângele trebuie să fie complet drenat din carcasă.
Între timp, la București, soția pregătește sosurile și tot ce mai trebuie. În fiecare zi, la ora 10 se deschide prăvălia, excepție făcând ziua de luni. Locul în sine e tipic sirian, un galantar plin de șișuri cu vită, oaie, pui, ardei iuți proaspeți, plus o vitrină cu pui. Trei mese la interior, un grătar și cam aia e. Nimic ieșit din comun. Ce e ieșit din comun este gustul, prospețimea, sosurile demențiale și aromele pe care doar acolo le poți experimenta.
Am mâncat pentru tine la Grătarul din Allep un mix grill (35 lei), o jumătate de pui (35 lei) și cam atât. Plus o Coca-Cola rece, în total 80 de lei. Las mai jos de tot meniul fotografiat, ca să ai idee ce oferă. Prețurile pleacă de la 25 de lei pentru un sandwich, o adana costă 40 de lei, iar un pui întreg 80 de lei. Aproape toate preparatele vin însoțite de humus și salate și sunt mai ieftine dacă le iei la pachet. Nu poți plăti cu cardul, dar o poți face cu Revolut, iar la prânz e posibil să fii nevoit să aștepți mai mult.
Mix grillul înseamnă frigăruie de vită, pui și berbecuț, cu sosuri, lipii și salată. Din păcate, eu am cerut la pachet, așa că prezentarea la caserolă e mea culpa, deși am mâncat totul la fața locului, mai puțin puiul. O carne excelentă, gătită la perfecție îmbibată de miros de grătar pe cărbuni și mirodenii orientale. Și poate că n-ar fi așa extraordinar, dacă n-ar fi fost sosurile: adică pasta de usturoi, ușoară și lejeră, și humusul senzațional.
Salata verde e una obișnuită, clasică, cu niscavai bucățele de roșii. Poate fi ignorată. Piesa de rezistență în materie de side-dish este lipia prăjită, umplută cu ceea ce cred că e tabouleh și unsă cu un sos special și sos de rodie. Astfel, ai combinația următoare: carne senzațională înmuiată în humus sau pastă de ustoroi și lipie dulce acrișoară, puțin crocantă. Divin e puțin spus. N-am crezut vreodată c-o să-mi dea lumea peste cap un grătar sirian. Serios.
Acum, dacă tot suntem aici, Wael mi-a menționat câteva locuri în care mai merge el să mănânce, pentru că știe calitatea produselor, dar n-o să ți le spun. Te duci tu și-l întrebi.
În schimb, îți reamintesc alte 2 locuri (mai speciale) din București și din împrejurimi de unde poți pleca satisfăcut indiferent de ce alegi din meniu:1. Om Hani și 2. A la Turca
Ne vedem la Grătarul din Allep!
Să ne fie de bine! Am mâncat și azi pentru tine.
C’est Nepal possible! Aditi’s Kitchen. Bucate de poveste cu frații nepalezi și dumplings de aur
Locul în care ți-a zis maică-ta să nu intri. Maimuca Restaurant. Punk restaurant!
Aloha, Pokeful! Ca să ajungi în Hawaii, te duci în Dorobanți și faci la dreapta înainte de Petrom
CozoFest. Aproape toate locurile de unde comanzi cozonaci de Crăciun în București
Când se mănâncă bine prin cartier în București. Soare și sandwichuri bune, la Fresco Artigianale
Hushimo. Asia din Amzei. Poftă de Tom Yum și vită în sos de stridii
Doar gustul contează. Smith Eatery, o bucătărie fascinantă de 9 metri pătrați
Are balta pește bun. Acasă la Ivan Pescar & Scrumbia Bar. Din apă, în farfurie.
Am mâncat pui de la POPEYES din București. Este zguduitor de la fel ca la ceilalți
Raclette și vin. Amis de la Fête, microfestivalul de brânză din buricul Bucureștiului
Reper de București. Caracatiță infuzată în ceai negru și ecleruri umplute cu pateu
Cei mai buni burgeri din România. Câștigătorii Burger Fest și cum dai de ei în București
„Înainte era mai bine?” Am mâncat pentru tine la Restaurantul Monte Carlo din Cișmigiu
În căutarea unui panino italian adevărat în București. Vizită la Tasteataly
“Casa Tănase”, restaurantul cu specific nepalez din București botezat in memoriam
„Asta îi Cosmos!” Festin la Taverna Georgia, primul restaurant cu specific georgian din București
La bine și la UMAMI Street Food Truck, pe străzile Bucureștiului
Top 3 cei mai buni burgeri din România, conform Burger Fest 2023, îi găsești în București
Gluten free și gustos! Arepas Colombianas, în București feat Pimientos de Padrón la preț cinstit
Cookies and Friends. Cofetăria ascunsă din București pe care trebuie să o încerci
Cu 33 de lei, mănânci în Obor ca la mama acasă, în Sri Lanka, la Mathara Bath Kade6
S-a găsit Kokoreç la Galata Midyeci, în București colț cu Istanbul
Unde găsești cei mai dulci pepeni din București. Studiu de piață în Obor, Moghioroș și Matache
Toscana te cheamă la ea, pe Victoriei, la Bastoni. Cea mai nouă paninărie italiană din București
O nouă tradiție giugiuc în București: Halef, cu baklava pe stil nou și cafeluță de specialitate
Atenție, frige! Bucureștiul are arancini siciliene, la Sfrigola, pe Popa Nan 101
O mică părere despre De Soi, noul restaurant și hub de gusturi din București
Cât costă un mic din carne de vită Wagyu, pe care l-am găsit undeva aproape de București
Într-un București plin de pescobari, fii George’s Fisheries din Prelungirea Ghencea
Turcești de București, la Duman Oriental Cuisine, cu İşkembe çorbası, sultani locali și Ras Asfour
Cu capul în NOR și cu ochii-n farfurie. Mai vinde bine priveliștea în București?
Turist (la) naive în București. Ecler cu cremă de colivă sau cu muștar de Tecuci, ce alegi?
Am mâncat printre fumători la B4 Market, București. Un șnițel ok, la preț psihologic
Am mâncat pentru tine la Guava de iarnă, în “peninsula” Floreasca din București
Am mâncat cât pentru trei, cu 118 lei, la Târgul de Crăciun București din Piața Constituției
Scoate-o pe maică-ta la Sardin, în București, pentru că merită
Am mâncat pentru tine ciorbă de miel la Garlic Pub, în București, după ce am ascultat Coco Jambo
Sentimente amestecate la Capriccio, în București, un restaurant colea în cartier
Cei mai ieftini tacos din București sunt muy deliciosos! La Casa de Tacos, pe la Unirii
Prinde loc la Condesa, dacă poți! Cum e la cel mai nou bar-restaurant latino american din București
Am mâncat la bogați, printre Padroni, la E3 by Entourage, în Bucureștiul cel scumpel
Mâncare aproape ca la nonna acasă. Italienescul Da Giulio, unde româna e a 2-a limbă vorbită
Un grătărel coreean corect, în Centrul Vechi din București, la Jeonjuu Korean BBQ
Dezolant! Am mâncat la filiala din București a restaurantului vienez Salm Bräu
Fericire la Suta de Grame, un loc nou deschis de Dragoș Neacșa în București
De neratat! Să mâncăm „ca localnicii”, în București: la MoMo sunt găluște nepaleze fabuloase
Un surprinzător popas culinar la Sabatini din Domenii, ca orice bucureștean din pătura de mijloc