
Adevărul e că cineva trebuie să și mănânce mâncarea celor cărora le place să gătească și Mosafir nu face excepție.
În copilărie, aveam un unchi care avea același discurs: “Uăi, copchili, sâ știi di la mini: cea mai bunâ meserii îi ‘ceia di musafir. Puni-ti masâ, strânji-ti masâ. Ești Dumnezău pentru câtiva ore! Ti doari-n paișpi’!”, după care ridica păhărelu cu țuică și striga în gura mare: “Hai noroc șî când ni-o și mai rău așa sâ ni șii!”
Salutare și bun venit la Mănânc pentru tine. Eu sunt Dragoș și, precum se vede, am un bagaj generos de cunoștințe generale inutile. În timpul liber cutreier restaurantele și bodegile din București, marc banul, mănânc și scriu despre ele cu sinceritatea unui om simplu de la țară.

Mosafir este cea mai nouă aventură culinară pusă la cale de buzoienii de la Bucătăria Local Food dimpreună cu cei de la Ginoteca. Unii cu potolul, ceilalți cu temelia oricărei relații sănătoase: băutura. Mosafir explorează conceptul de bistronomie, care nu e nou pe meleagurile bucureștene, dar e într-o fază incipientă să-i zicem așa. Bistronomia a apărut pentru prima dată în Franța anilor ‘90 și are la bază mâncarea de bistro realizată cu tehnici moderne de gătit. În cazul de față, Mosafir promite bucătărie românească nouă, de tip bistro, cu twist-uri creative din bucătăriile internaționale și comfort food. Ca să nu existe dubii: mâncarea de bistro se referă la preparate simple, autentice, gătite rapid și servite într-un cadru relaxat și degajat. Iar la capitolul ăsta am avut zero surprize, ba chiar am rămas impresionat. La Mosafir, meniul de potol e scurt, iar cel de alcool lung cât o zi de post, curatoriat cu atenție de drojdieri stilați. Eu sunt un om simplu și am mers pe o sticlă de Carassia Blanc de Blancs de la Carastelec, 195 lei, un preț mai mult decât cinstit.

Anthony Bourdain. Dumnezău să-l odihnească, că bine le mai zicea.

“La Mosafir, ne angajăm să folosim ingrediente proaspete și sezoniere. Gustul autentic al preparatelor noastre vine din colaborarea cu producători locali.” aceasta este promisiunea Mosafir pe care o regăsim pe Instagramul prăvăliei.
La o citire rapidă a meniului, pe diagonală, remarc preparate simple, unele inspirate de Anthony Bourdain, și ingrediente locale precum: brânză de Horezu, tomate și legume de la Grădina Corbilor, păstrăv afumat de Albota, pâine cu chefir de la Casa de Pan, cârnat la bardă de la Poiana Sibiului, vită de la Vâlcea, pui de la Vaslui și așa mai departe. Meniul de mâncare este scurt, câteva gustărele, ceva de împărțit, 7 feluri principale și 2 deserturi. Suficient pentru un bistro, mai ales că băieții testează noi și noi rețete în fiecare zi. În plus, fiecare preparat sau mizilic vine cu o recomandare de pairing fie un vermouth, un vinuț sau o tărie. Miroase a casual fine dining! Mare atenție: meniul se poate schimba de la o săptămână la alta și asta este mi-nu-nat!

Acțiunea se petrece într-o casă de patrimoniu (de pe la 1890 și ceva) renovată, o terasă generoasă de jur împrejur, câțiva copaci pentru umbră, iar la interior două saloane decorate într-un melanj de stiluri, tipic unui bistro, cu mobilier atât recondiționat, cât și nou, o zonă de bar pestriță cu mult albastru, dar ce-mi place mult e beciul plin de vinuri și spumante, într-o atmosferă răcoroasă, ideală pentru vremurile astea tropicale. Aici vine partea și mai interesantă: sub acest beci mai există un etaj (-2) cu o ușă misteriosă ce duce spre…ei bine, nimeni nu știe exact unde. Ușa de metal a fost ferecată de proprietari cu multe puncte de sudură. Legendele spun că ar fi dus către fosta reședință a lui Iuliu Maniu, dar bănuiala mea e alta: toate casele de boieri de pe Str. Plantelor comunicau între ele prin aceste tuneluri, perfecte mai ales pe timp de război. Atenție, photo dump!










Judecata de Acum
Descrierea completă este: salată de gulie cu piept de rață afumat, ulei de leuștean și “zăpadă de căpșuni”. Ce mod ironic de a prezenta un preparat plăcut ochiului: o strachină de la țară, din care balotam de fiecare dată când ne întorceam de la fân. Altfel, puțini știu gustul divin și răcoritor al unei gulii reci, tăiată rondele și dată nițel prin sare. O legumă atât de sub apreciată și totuși iat-o aici, într-o combinație superbă cu pieptul de rață afumat, ulei de leuștean și zăpadă roșie de căpșuni. Un preparat pe cât de simplu, pe atât de sofisticat și savuros și, nu în ultimul rând, frumos. Să tot fii mosafir de meserie.


Pe lung: crostini cu cremă de brânză de burduf și micro tomate de Grădina Corbilor, afumate, macerate cu oțet spaniol Alvear, ulei aromatizat de busuioc.
Pâine bună peste care s-a venit cu micro tomate învăluite în arome deosebite, care sincer cred că se trag de la oțetul spaniol Alvear, un oțet ținut la învechit în butoaie, ca wiskeyul. Culesul micro tomatelor trebuie să fie muncă de chinez, altfel nu-mi explic cum cineva ar avea atâta răbdare să culeagă aceste bombițe roșii. Un aperitiv lejer, de sezon, aromat, care cere niște bule. Damful de burduf și bulele merg foarte bine împreună.





Adică: vită românească de la Grass Fed Angus, cartofi prăjiți și sos Bearnaise.
În calitate de fan înrăit Bourdain, îmi umple sufletul să văd bucătari români inspirați de el. Rețeta asta se regăsește în cartea „Les Halles Cookbook: Strategies, Recipes, and Techniques of Classic Bistro Cooking,” publicată în 2004 de regretatul Anthony Bourdain: aventurier, chef, gazdă tv, bețiv și om. Steak frites este definiția bistronomiei: simplu și incredibil de gustos. Vita vine de la Grass Fed, o fermă din județul Vâlcea ce exportă 90% din carnea de vită produsă în fermă, cu precădere către restaurantele cu stele Michelin din străinătate. Mi-am făcut temele. Sunt vite crescute liber pe sute de hectare, între munți. Ce mănâncă azi, se reflectă în gustul cărnii. Sezonier și local până în măduva oaselor. Sosul Bearnaise e fin, se pupă perfect cu vita și cartofii prăjiți, nefiind altceva decât un derivat din sosul Hollandaise, plus niște ierburi aromatice, gen tarhon. Îndeajuns de neutru totuși încât să nu acopere aroma cărnii de vită gătită ca la carte.




Pentru vegetarieni, o desfătare a papilelor, în care, dacă mă întrebi pe mine (mulțumesc de întrebare), piesa centrală e combinația cremă de urdă – piersică pe grătar. Ceeee? Da! Ce bucătărie avem și habar n-aveam. Simplu, gustos, bistronomic.



Desertul copilăriei, dacă erai cuminte. Un clasic în viață îmbogățit cu sos de vișine, vișine din vișinată și puțin rom. Deși nostalgia lovește puternic, aici cred că se putea mai bine, cu toate că gustul este cel original de ciocolată de casă foarte bună, cu gust lăptos și foarte puțin dulce. Aș fi simțit parcă nevoie de ceva acrișor, mic de tot, nu știu de ce. A doua opțiune de desert este grișul cu lapte prăjit, fistic, fructe de sezon și ulei de busuioc, dar te las pe tine să-l încerci. Eu nu mai pot. Bodaproste, Mosafir!
În loc de concluzie, aș spune că e de datoria noastră să fim Mosafiri de câte ori putem, să profităm pe cât putem de măiestria și arta acestor profesioniști tineri care dau gust fiecărei clipe. Avem ingredientele, avem pasiunea, avem focul și dedicarea. Hai să ne vedem mai des.


Total Mosafir: 243 lei, cu tot cu Coca-Cola și o sticlă de apă minerală (13 lei), dar fără a pune la socoteală sticla de Carassia.
O să mai mănânc pentru tine la Mosafir? R: 100% DA.
Mosafir e aici să stea.
Să ne fie de bine. Am mâncat și azi pentru tine.
C’est Nepal possible! Aditi’s Kitchen. Bucate de poveste cu frații nepalezi și dumplings de aur
Locul în care ți-a zis maică-ta să nu intri. Maimuca Restaurant. Punk restaurant!
Aloha, Pokeful! Ca să ajungi în Hawaii, te duci în Dorobanți și faci la dreapta înainte de Petrom
CozoFest. Aproape toate locurile de unde comanzi cozonaci de Crăciun în București
Când se mănâncă bine prin cartier în București. Soare și sandwichuri bune, la Fresco Artigianale
Hushimo. Asia din Amzei. Poftă de Tom Yum și vită în sos de stridii
Doar gustul contează. Smith Eatery, o bucătărie fascinantă de 9 metri pătrați
Are balta pește bun. Acasă la Ivan Pescar & Scrumbia Bar. Din apă, în farfurie.
Am mâncat pui de la POPEYES din București. Este zguduitor de la fel ca la ceilalți
Raclette și vin. Amis de la Fête, microfestivalul de brânză din buricul Bucureștiului
Reper de București. Caracatiță infuzată în ceai negru și ecleruri umplute cu pateu
Cei mai buni burgeri din România. Câștigătorii Burger Fest și cum dai de ei în București
„Înainte era mai bine?” Am mâncat pentru tine la Restaurantul Monte Carlo din Cișmigiu
În căutarea unui panino italian adevărat în București. Vizită la Tasteataly
“Casa Tănase”, restaurantul cu specific nepalez din București botezat in memoriam
„Asta îi Cosmos!” Festin la Taverna Georgia, primul restaurant cu specific georgian din București
La bine și la UMAMI Street Food Truck, pe străzile Bucureștiului
Top 3 cei mai buni burgeri din România, conform Burger Fest 2023, îi găsești în București
Gluten free și gustos! Arepas Colombianas, în București feat Pimientos de Padrón la preț cinstit
Cookies and Friends. Cofetăria ascunsă din București pe care trebuie să o încerci
Cu 33 de lei, mănânci în Obor ca la mama acasă, în Sri Lanka, la Mathara Bath Kade6
S-a găsit Kokoreç la Galata Midyeci, în București colț cu Istanbul
Unde găsești cei mai dulci pepeni din București. Studiu de piață în Obor, Moghioroș și Matache
Toscana te cheamă la ea, pe Victoriei, la Bastoni. Cea mai nouă paninărie italiană din București
O nouă tradiție giugiuc în București: Halef, cu baklava pe stil nou și cafeluță de specialitate
Atenție, frige! Bucureștiul are arancini siciliene, la Sfrigola, pe Popa Nan 101
O mică părere despre De Soi, noul restaurant și hub de gusturi din București
Cât costă un mic din carne de vită Wagyu, pe care l-am găsit undeva aproape de București
Într-un București plin de pescobari, fii George’s Fisheries din Prelungirea Ghencea
Turcești de București, la Duman Oriental Cuisine, cu İşkembe çorbası, sultani locali și Ras Asfour
Cu capul în NOR și cu ochii-n farfurie. Mai vinde bine priveliștea în București?
Turist (la) naive în București. Ecler cu cremă de colivă sau cu muștar de Tecuci, ce alegi?
Am mâncat printre fumători la B4 Market, București. Un șnițel ok, la preț psihologic
Am mâncat pentru tine la Guava de iarnă, în “peninsula” Floreasca din București
Am mâncat cât pentru trei, cu 118 lei, la Târgul de Crăciun București din Piața Constituției
Scoate-o pe maică-ta la Sardin, în București, pentru că merită
Am mâncat pentru tine ciorbă de miel la Garlic Pub, în București, după ce am ascultat Coco Jambo
Sentimente amestecate la Capriccio, în București, un restaurant colea în cartier
Cei mai ieftini tacos din București sunt muy deliciosos! La Casa de Tacos, pe la Unirii
Prinde loc la Condesa, dacă poți! Cum e la cel mai nou bar-restaurant latino american din București
Am mâncat la bogați, printre Padroni, la E3 by Entourage, în Bucureștiul cel scumpel
Mâncare aproape ca la nonna acasă. Italienescul Da Giulio, unde româna e a 2-a limbă vorbită
Un grătărel coreean corect, în Centrul Vechi din București, la Jeonjuu Korean BBQ
Dezolant! Am mâncat la filiala din București a restaurantului vienez Salm Bräu
Fericire la Suta de Grame, un loc nou deschis de Dragoș Neacșa în București
De neratat! Să mâncăm „ca localnicii”, în București: la MoMo sunt găluște nepaleze fabuloase