Pe vremea când locuiam eu în Drumul Taberei, nu exista Chanh Miam Miam. Asta se întâmpla acum mai bine de 12 ani, când m-am mutat în Drumul Taberei din dragoste pentru o fătucă și, în cele din urmă, pentru cartier, așa cum era el, cu toate uscăturile de la acea vreme.
Relația cu domnișoara a eșuat. În schimb, am rămas cu prieteniile închegate și cu amintirile de la terasele de pe la Favorit sau Valea Ialomiței, unde topeam halbă după halbă în serile irespirabile de vară. Acum, Drumul Taberei arată extrem, dar extrem de bine: e larg, spațios, foarte curat, are metrou și se respiră.
Bașca și prelungirea Ghencea arată impecabil. În plus, mai are și un vietnamez de cartier tare onest. Vietnamezul ăsta nu e cel mai estetic loc din univers și nici nu lingi mac de pe jos, dar e aproape, la o azvârlitură de băț de Plaza, servirea e brici și mâncarea cinstită.
Dacă stai prin zonă și ți-e poftă de o supă Pho sau de o rață excelentă, aici e de tine. Uită-te și tu cum arată rața asta! Ce sexy sfârâie.
Salutare și bun venit la “Mănânc pentru tine”! Eu sunt Dragoș și îmi place să colind Bucureștiul în lung și-n lat în căutarea bodegilor cu mâncare bună. Dacă mâncarea vine la pachet și cu un zâmbet, atunci e și mai bine. Procedura e simplă: mănânc, fotografiez, plătesc și scriu pe bune despre experiență. La mine, ce-i gușă și-n căpușă.
Interior – Exterior Chanh Miam Miam Bulevardul Timișoara nr. 47
Un loc primitor, spațios, cu parter și etaj, mobilier din lemn, ceva bambus și statuete specifice culturii, plus o terasă destul de drăguță, la parter. Fiind atât de spațios, găsești lejer un loc la masă fără rezervare prealabilă. Astea ar fi părțile frumoase.
Ce nu mi-a plăcut neapărat: mirosul de mâncare prezent atât la parter cât și la etaj. Apoi, ici-colo vezi câteva colțuri neglijate, un pic de zid scorojit sau mese șterse superficial cu laveta.
În definitiv, nimic grav, dar merită o mai mare atenție la detalii. E mai mult un pub vietnamez de cartier și spun asta pentru că inclusiv meniul adăpostește un mix de preparate vietnameze, japoneze și chinezești. Prețurile sunt medii și îți recomand să nu mergi singur și să împarți bucatele cu cineva.
Chelnerițele sunt foarte, foarte amabile și săritoare. 10/10 pentru servire.
Teresa Chanh Miam Miam
Am mâncat pentru tine la Chanh Miam Miam
Am aranjat bucatele în ordinea preferințelor, nu în ordinea sosirii lor. De asemenea, există un al 4-lea preparat din care doar m-am înfruptat, de curiozitate. Să-i dăm drumu’!
Vit Chien Tren Chao Gang | 65 lei
Descriere: Rață prăjită pe tigaie de fontă, legume asortate, sos hoisin + orez Jasmine inclus. Uneori, un preparat te lovește din plin, fără avertisment, fără menajamente. Vit Chien Tren Chao Gang e genul ăsta de farfurie.
Rață prăjită la perfecție, piele crocantă, carne suculentă, suficientă grăsime cât să ungă totul fără să devină grea. Sos hoisin, adică dulceața aia sărată care leagă lucrurile, plus legume care adaugă textura corectă: un ardei, niște urechi de lemn, lucruri de genul ăsta. Atenție că frige! Nu uita să sufli temeinic înainte să te-ncumeți.
Orez Jasmine? Nimic sofisticat. Doar un orez simplu, lipicios, bine făcut, care să meargă de minune cu rața, legumele și sosul. E genul de mâncare spectaculoasă, plăcută ochiului, care te face să-ți lingi degetele și să te întrebi de ce nu faci mai des un city break culinar în Drumul Taberei.
Trei de DA de la mine.
Pho Bo Chanh Miam Miam | 39 lei
Descriere: Carne de vită, tăiței de orez, ceapă verde, coriandru, condimente speciale.
Știi că noi românii suntem neam ce ciorbari, ființe care nu pot trăi fără de borș. Poate de aici fascinația și iubirea mea necondiționată pentru Pho-ul vietnamezilor.
Pho Bo de la Chanh Miam Miam e echilibrul perfect între gust, texturi și profunzime. Fâșii subțiri de vită, fragede, plutind printre tăiței de orez care absorb tot ce e bun. Ceapă verde și coriandru pentru prospețime, suficient pentru un zvâc aromatic.
Dar parcă lipsea ceva. Fix când îmi trecea asta prin minte, ospătărița mi-a “trântit” pe masă o sticlă de Sriracha la 1l. Am completat cu Sriracha cum completez cu Ad Blue: puțin câte puțin. Pho Bo fără puțină iuțeală parcă n-are sens. Ai la dispoziție jumătate de litru de supă, deci ai grijă cum o dozezi.
Mai bine iei jumătate la pachet, ca să ai loc și pentru felul 2, dar și pentru desert.
Apropo de desert…
Mingiuțe de susan | 15 lei
Un desert pus pe locul trei, ca să nu fie pe 2, pentru că prin simplitatea lui poate cuceri aproape orice gurmand. Aluat prăjit învelit în susan și o umplutură superbă, cremoasă, dar fermă, puțin dulceagă cu aromă de ceea ce credeam eu că e mango. De curiozitate, am întrebat o ospătăriță:
– Umplutura e budincă de mango?
– Nu. E cremă de fasole.
Am rămas paf. Mai spune-le ceva dacă poți. Trei da DA de la mine pentru biluțele astea călduțe.
Goi Cuon Rau | 19 lei
Foaie de orez, ananas, castraveți, tăiței de orez, salată verde, morcov
Nimic altceva decât legume proaspete îngrămădite în foaie de orez lipicioasă cu un musafiri exotic: ananasul. Ușor de mâncat, ușor de manevrat și de întins în sosul ăsta dulce acrișor.
De mâncat înainte de orice, ca să-i oferi organismului baza necesară pentru ce urmează.
Primește doi de DA de la mine.
Pad thai cu creveți
Creveți gătiți corect, noodleșii la fel, dar toată combinația nu impresionează cu nimic. E un preparat destul de fad, din care doar am gustat. Îi lipsește acel ceva, acel MSG (de ce nu), de care are nevoie. Un preparat destul de plat, pe care nu l-ai mai comanda a 2-a oară. Reperul rămâne pad thai-ul de la Isan Thai Kitchen.
Total Chanh Miam Miam: 138 lei
O să mai mănânc pentru tine aici? Da.
Poftim și alte locuri pe unde am mai mâncat pentru tine:
În Centrul Vechi al Bucureștiului, pe strada Gabroveni nr. 61, Mexikanos reînvie conceptul de mâncare autentică, într-un loc unde mulți se așteaptă doar la capcane pentru turiști (nu că
Din punct de vedere gastronomic, anul 2024 a fost (și încă e) unul foarte gustos, iar pe alocuri spectaculos de-a dreptul. Dacă îi știi cărările, Bucureștiul îți oferă delicii și
Când credeai că le-ai văzut și gustat pe toate în București, hop, apare La Botegga dei Sapori, un restăurănțel micuț, deschis de vreo 6 ani, într-o casă boierească din anii ‘20, de