Ziua în care universul STB a înregistrat câștiguri fabuloase și romantism în limbi străine
Ziua în care universul STB a înregistrat câștiguri fabuloase și romantism în limbi străine | Foto: Diana Popescu
Ziua s-a micșorat simțitor, ora de iarnă a intrat în vigoare, discuțiile din STB rămân la fel de lungi și de încinse ca întotdeauna.
🚌 Doi puștani stau de vorbă despre viitorul lor, în autobuzul 168. E mult spus „stau de vorbă”: unul dintre ei vorbește întruna, în timp ce prietenul lui ascultă, cu un amestec de neîncredere și admirație. „Oratorul” are păreri ferme și intenția de a-i explica și tăcutului cum stau lucrurile pe lumea asta:
– Nu mă duc acolo nici dacă mă plătești! Nici dacă îmi dai 50 de milioane pe lună, fără să fac nimic! Nici dacă câștig cât pentru o familie cu 7 copii! Mă duc în America, stau 3 luni, adun o grămadă de bani și mă întorc. Îi dau lu’ mama, să aibă, mai stau un pic în țară și plec înapoi!
Tăcerea plină de încântare a colegului îi dă mai mult curaj, mai mult elan, așa că-și continuă însuflețit discursul:
Merg frumos pe șantier, am cazare asigurata, mâncare asigurată… Fac 3.000 pe lună, bag 1.000 pe dreapta și cu restu’ vin în țară!
Face o pauză, ca să-și trage sufletul, apoi livrează enunțul care face ca totul să se prăbușească:
– Da’ n-am 18 ani și mai e până fac… Mai e o grămadă… Păi, dacă aveam, plecam imediat!
Telefonul Tăcutului începe să sune: „Baby, if you give it to me…” În loc să răspundă, băieții cântă: „Oan! Oan stație! Ai cal iu!”. În cele din urmă, apelantul renunță. Văzând cine a sunat, vorbărețul întreabă, contrariat:
– Bă, da’ voi de ce îi ziceți lu’ ăsta Cercel, că n-are niciunu’?!
– Pentru că așa îl cheamă, coa*e!
Râd amândoi cu poftă. Apoi Tăcutului îi piere orice urmă de zâmbet de pe față. Oftează scurt, apoi mărturisește:
– Nici nu știu ce să fac în seara asta… Cred că fug de-acasă!
– N-ai cum, bă, că-ți trebuie acte! Altfel, în caz că ești căutat, te găsesc ăștia în mai puțin de o zi!
🚌 Femeia micuță animă traseul STB cu povestea ei, turuită cu indignare: „La sfârșitu’ zilei, Violeta avea decât 5-6 navete, în condițiile în care toată lumea a plecat cam în același timp! Cum să termini, mă, la ora 9?! Și, după toate alea, am văzut că ea nici nu mai are cremă! Păi de ce naibii n-ai cremă? Ce faci, stai să tragi de timp? Trebuie văzut ce se întâmplă, că așa nu se mai poate! Când am întrebat dacă știe cineva ceva, unu’ n-a scos o vorbă! Toată lumea se fofițea!”.
🚌 Doi tineri, un el și un el. Unul dintre ei inițiază un dialog cu miză mare:
– „Quiero tres cervezas ahora!” Ia zi, ce-am spus?
– Nu știu, recunoaște celălalt. Ceva… că vrei ceva…
„Poliglotul” reia replica, un pic modificată:
– „Quiero beber tres cervezas ahora!”. Ce-am zis?
– Că vrei să… bei?
– Da, mă, așa, hai că-ncepi să te prinzi! „Vreau să beau trei beri acum!”.
Apoi repetă fraza, de data asta adăugând fâstâcit amănuntul esențial:
„Quiero beber tres cervezas ahora… contigo!”.
Mai multe Cronici STB, mai jos:
Cele mai noi articole
