Ziua Funeraliilor Reginei. Și cel mai mare regret al Elisabetei a II-a

19 sept. 2022
446 Afișari
Ziua Funeraliilor Reginei. Și cel mai mare regret al Elisabetei a II-a
Ziua Funeraliilor Reginei. Și cel mai mare regret al Elisabetei a II-a | În imagine, Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip la Aberfan. Sursa foto: captură video ITV News

Este ziua în care Marea Britanie își ia rămas bun de la Regina Elisabeta a II-a, suveranul cu cea mai lungă domnie din istoria Regatului – 70 de ani.

Funeraliile Reginei Elisabeta a II-a.  Sute de mii de oameni pe străzile Londrei

După prânz, sicriul Reginei Elisabeta a II-a a fost scos din Westminster Hall și a început procesiunea către Westminster Abbey, acolo unde a avut loc   serviciul funerar. După slujba de la abația Westminster, sicriul de stejar – care este acoperit cu steagul regal și pe care este așezată Coroană Imperială – a pornit spre Castelul Windsor.  Regele Charles, Regina Consoartă Camilla, Prințesa Anne, Prințul Andrew și Prințul Edward fac parte din cortegiul funerar.

Sicriul a fost purtat pe afet de tun, același de la funeraliile Regelui George al VI-lea, tatăl Reginei Elisabeta a II-a. 

Regina Elisabeta a II-a. Călătoria finală spre Castelul Windsor

Acest drum – în mare parte pe afetul de tun – de la Westminster Abbey până la Castelul Windsor este estimat la trei ore și reprezintă călătoria finală spre slujba restrânsă și, în cele din urmă, înmormântarea privată de la Castel.

Regina va fi înmormântată în Castel în Capela Memorială Regele George, alături de soțul ei, prințul Philip, duce de  Edinburgh, și de tatăl său, Regele George al VI-lea. Vreme de aproape 1.000 de ani, Castelul Windsor a fost locuit neîntrerupt de monarhi. 40 la număr.

Marele regret al Reginei Elisabeta a II-a în cei 70 de ani de domnie

În 70 de ani de domnie, despre un singurul lucru a spus Regina Elisabeta a II-a, în mod constant, că este cel mai mare regret al său: întârzierea cu care s-a dus să viziteze satul Aberfan din Țara Galilor, după dezastrul minier de aici.

În octombrie 1966, după mai multe zile de ploaie torențială, o haldă de steril de la mina din apropierea satului s-a lichefiat, iar avalanșa neagră pornită astfel a înghițit tot ce i-a ieșit în cale, inclusiv școala plină de copii. 144 de oameni au murit, cei mulți dintre ei erau școlarii pe care valul i-a prins în clase. 

Inițial, Regina nu a vrut să viziteze satul. Credea că prezența ei și toată mobilizarea pe care o presupune ar încurca – “Vizita mea ar paraliza tot, nu de asta e nevoie acum”, i-ar fi spus Regina Elisabeta a II-a premierului Wilson. 

În final – și după ce au apărut și vocile critice – Regina Elisabeta a II-a s-a dus la Aberfan. Era ziua a opta de la catastrofă. A vorbit cu supraviețuitorii, cu părinții care își pierduseră copiii, a vizitat locul dezastrului și a intrat în casele galezilor. 

Decenii mai târziu, întrebată dacă există vreun moment din viața ei de suverană pe care îl regretă, regina a răspuns instantaneu: Aberfan. Regretul că nu s-a dus imediat acolo.

După prima sa vizită, Regina Elisabeta a II-a a tot revenit la Aberfan.

Cookies