Vremea lui Pazvante Chiorul chiar a existat și-a adus mare agitație în București. Evadări, iatagane, un necaz în dragoste și-un ochi scos de Iancu Jianu

Știați că „pe vremea lui Pazvante Chiorul” nu e doar o expresie?  Pazvante chiar a existat și nu doar atât, tipul ăsta a sfidat imposibilul și chiar a invadat Bucureștiul.

Cine a fost Pazvante Chiorul

Pazvante Chiorul s-a născut în Bosnia în iarna anului 1758, din tată turc și mamă bosniacă, iar pe atunci purta numele de Osman. Cum se ajunge la cel de Pazvante, întrebați? Ei bine, de la unul dintre cei mai importanți oameni din viața tânărului Osman, bunicul lui.

Bunicul lui a fost un membru al gărzilor bosniace care apărau orașul Sofia. De aici apare și al doilea nume al lui Osman, Pazvanoglu, care vine din Pasban-Oglu, adică fiul gardianului.

Tatal lui a murit pe când Pazvante era mic, iar bunicul a fost cel care l-a crescut pe tânăr. Și ce cale credeți că l-a învațat pe nepoțel?  Să zicem că avem două variante:

1. Îl învață să pună râma bine în undița de pescuit și cum să se joace frumos cu alți copii.
2. Îl învață cum se folosescă iataganele, săbile, topoarele și cum să cucerească

Bineînțeles că a ales a doua variantă, un militar experimentat din 1758 nu are timp să citească cărți de parenting. Și uite așa, când Pazvante a ajuns adult, era deja deprins cu mânuirea armelor și, printre altele, s-a ocupat și cu cămătăria.

Pazvante ajunge în București

Dar cum viața nu e ușoară și cum legile islamice pedepseau cu moartea cămătăria, Pazvante Chiorul a fost prins de autorități și obligat să aleagă între spânzurătoare și exil. Dar dat fiind că azi scriu un articol despre el, vă dați seama că nu a ales niciuna dintre cele două variante, ci pe o a treia: fuge în Țara Românească, după ce bunicul i-a mituit pe paznicii închisorii. Se pare că unele lucruri nu se schimbă niciodată.

În fine, în Țara Românească, pentru că a fost băiat descurcăreț, a ajuns să facă parte din cercul de apropiați al domnitorului Nicolae Mavrogheni, stabilit în București,

În doi ani, a ajuns șeful gărzilor voievodului. Și cum îi stă bine unui militar, începe să cocheteze cu arta, sau mai bine zis cu un tânăr poet grec revoluționar- Rigas Feraios. De aici mai era doar un pas către o revoltă împotriva domnitorului și pentru sporirea puterii, iar Pazvnate nu a ratat niciun drum care putea să îi ofere și mai multă putere.

Planurile au fost date însă peste cap, fiindcă Mavrogheni a aflat de complot și a ordonat ca Pazvante să fie spânzurat pe undeva pe unde e acum strada Lipscani. Dar cum prieteniile, vorba dulce și banii rezolvă multe, a scăpat iar de spânzurătoare.

De data asta Rigas Feraios l-a plătit chiar pe domnitor, iar Pazvante a trecut iar Dunărea.

Cum îl obligă Pazvante pe sultan să îl facă pașă

Findcă viața fără putere pare degeaba, Pazvante Chiorul își face propria bandă de tâlhari turci și albanezi și începe o serie de jafuri. Din banii făcuți, trimite o parte la sultanul Selim al III-lea, cu cererea de al face agă, iar sultanul acceptă.

Dar asta nu e tot, omul nostru își dorește și mai multă putere și vrea să ajungă pașă, adică un fel de general din ziua de azi, și vrea propria regiune în care să guverneze.

Sultanul refuză, și pentru că viața lui Pazvante pare că a fost inspirația pentru filmul Rambo, își fondează propriul stat cu capitala la Vidin, unde își bate propria monedă: cu fața lui pe o parte și cu închisoarea din Sofia pe cealaltă parte.

Sultanul se enervează și trimite o armată de 100.000 de oameni condusă de Hussein Kucik ca să-l pedepsească pe răzvrătit, dar culmea armata nu reușește să cucerească Vidinul, iar sultanul ajunge să îl numească Pașa de Vidin.

Pazvante invadează Bucureștiul, aparent după o dezamăgire amoroasă

După ce obține ce și-a dorit, Pazvante Chiorul respectă scenariul scris pentru Contele de Monte-Cristo și alege răzbunarea.

Mai știți că am pomenit mai sus că stă pentru câțiva ani la curtea domnitorului din București? Ei bine, tot în perioada aia i s-au aprins călcâiele după jupânița Anica. Anica l-a refuzat și Pazvante a intrat într-o depresie care l-a ținut la pat două luni.

După ce a ajuns pașă, Pazvante a vrut să pedepsească femeia care l-a rănit, dar și pe domnitorul care, cu niște ani în urmă, ordonase să fie spânzurat. Și așai a început incursiuni în Țara Românească.

Pazvangii au incendiat și jefuit orașele din Țara Românească, ba chiar au distrus Craiova, iar în 1802 au pornit către București. Domnitorul de la acea dată, Mihail Șuțu, a fugit la Viena, dar a lăsat ordin arnăuților să apere Bucureștiul.

Un element i-a scăpat domnitorului țării din vedere: nu își plătise proprii slujbaș de câteva luni. În acest context, arnăuții au fraternizat cu trupele de pazvangii și au jefuit orașul împreună.

Sultanul a auzit de toată tărășenia și a trimis trupe specializate pentru a face ordine în Țara Românească.

Iancu Jianu se luptă parte în parte cu Pazvante Chiorul

Dar asta nu e tot. Îl știți pe Iancu Jianu? Da, acel Iancu Jianu, haiducul care avea propria grupare para militară. Ei bine, atunci când pazvangii chefuiau, omorau și jefuiau prin București, Iancu Jianu a început să atace structurile izolate de pazvangii.

Atacurile dintre cele două tabere au continuat și după eliberarea Bucureștiului, iar haiducii au ajuns să atace Vidinul și Plevna.

În una dintre aceste lupte, se pare că Pazvante și Iancu Jianu au ajuns să se lupte unu la unu, iar Jianu reușește să îi scoată un ochi. De aici se pare că i se trage astăzi porecla de Pazvante Chiorul.

Sultanul a intervenit și de data asta în conflict, a trimis iar trupe și a pus capăt luptelor dintre cele două tabere.

Moartea lui Pazvante Chiorul

Despre Pazvante știm că a mai trăit până în 1807, dar împrejurările morții lui nu sunt cunoscute cu exactitate.

Există o variantă în care se spune că ar fi murit otrăvit de medicul evreu din Vidin, dar fiindcă nu avem date exacte, moartea temutului pașă rămâne o enigmă.

Poate cine știe, Iancu Jianu i-a mai făcut o vizită.

Sursă foto: Dreamstime