Vrem în școli manual obligatoriu de iubit. Cu sex, cu inimă, cu de toate

22 mart. 2021
1953 afișări
Vrem în școli manual obligatoriu de iubit. Cu sex, cu inimă, cu de toate
Cel mai cooltural loc de băut al Bucureștiului este o "sticlărie" 

Cică dobermanul îşi muşcă uneori stăpânul, pitbullul e foarte agresiv şi trebuie să-i bagi degetele în ochi ca să-şi dea drumul din, să zicem, prohabul preopinentului. 

Şi la noi, la oameni, apar rase noi încă neadaptate azi: 

  • Românul antichristic dă Facebook. Religia e Evul Mediu! Religia omoară! Religia te spală pe creier! Religia Nu te vaccinează. Religia Nu vrea mască!

Iar Clotilde a vorbit zilele trecute profetic, rezumând intregul puț al gândirii anti creștine occidentale: „Occidentul nu mai are nevoie de religie. Nu mai are nevoie de partea asta spirituală, de suflet.”

Pe lângă istoricul nefericit de „public relations” al Inchiziţiei, care, apropos, a omorât mai puţini oameni în toată istoria ei decât laicii dornici de economia altuia, care într-o singură lună de expediţii de jaf şi „pedepsire economică” în Germania, a bătut cantitativ întreaga istorie criminală a Inchiziției. 

O grijanie permisă omului recent laic și neaoș provestic este că „vrea o ţară ca afară“, unde Biserica nu se amestecă în treburile lui pleziriste și nihiliste. În plus de asta, se creditează ideea că occidentalii nu sunt „oameni credincioşi“, are they?! 

Ideologia non-religiosului militantist este agresivitatea superioară pe care, bunînțeles, Raţiunea şi Ştiinţa o clamează de vreun secol încoace. 

Secol care, nu-i așa, a distrus ireversibil planeta pentru „raţiunea“ de a face progres, profit şi a omorî colateral cei mai mulţi oameni din toată istoria omenirii, religioasă sau nu. Da, despre secolul XX vorbim și cele două mari războaie ale sale. Care, între noi fie vorba, nu avut nicio legătură cu religia… 

Poţi să-i trimiţi tu la cei mai mari oameni de cultură români cu loc în strană, poţi să-i spui tu despre faptul că Biserica a ţinut în viață învăţământul românesc. Că, de fapt, iluminismul transilvan nu ar fi existat fără Biserică. Că toţi cei patru ctitori ai iluminismului românesc, Micu, Maior, Şincai şi Budai-Deleanu, au făcut studii teologice şi de drept canonic la Roma şi Viena. Degeaba. Nu merită respectul noilor cyborgi ai reformei etice. Nu ştie cine sunt „gagii“ ăștia..

Poţi să-l trimiţi la Sacrul şi profanul lui Eliade, unde îţi explică savantul nostru la ce e utilă religia în viaţa ta de om fără sens şi rost: „Am putea spune, pe scurt, că pentru oamenii moderni lipsiţi de religiozitate, Cosmosul a devenit opac, inert şi mut: nu mai transmite niciun mesaj şi nu mai cuprinde niciun cifru. Sentimentul sfinţeniei Naturii se mai păstrează în Europa zilelor noastre, mai ales la populaţiile rurale, unde mai există un creştinism trăit ca liturghie cosmică.“

Degeaba poţi să-i citezi din gândirea gânditorului comunist Karl Marx: „Religia este suspinul creaturii chinuite. Ea este opium pentru popor. Suprimarea religiei, a acestei fericiri iluzorii a poporului este cerinţa adevărateti fericiri“ 

..Sau din arhivele PCR: 

„Toate religiile de până acum au fost expresia nivelului de dezvoltare istorică a fiecărui popor sau a unui grup de popoare. Comunismul este acea treaptă de dezvoltare istorică care face de prisos toate religiile existente şi le desfiinţează“, gânditorul militantist anticreştin vine din nou peste tine să-ţi demonstreze superioritatea „particulei lui Dumnezeu“ asupra lui Dumnezeu însuşi.

Dacă îi spui toate astea, o faci nu ca să-l faci să creadă în Cel de Sus. Nu, nu, căci o să te acuze că-l hărţuieşti religios şi te denunţă public.

Să creadă, aşadar, omul ăsta nou, chiar şi în Cel de Jos, nu mă deranjează. Încerc, uneori, doar să-l fac să afle locul Bisericii în istoria devenirii noastre ca naţiune.

Încerc să-l fac să ia Biserica ca pe-o Bunică ce are „păsărelele“ ei şi care, oricum, nu mai are mult de trăit. Drept pentru care să-i zâmbim.

Dar nu Biserica vreau s-o apăr eu aici, ci credinţa, protejată prin legile naţionale şi internaţionale. Sau prin legile ONU anti-profanare, par egzamplu.

Dacă vii însă în Ramadam şi-l înjuri pe Mohamed, te poţi aştepta să-ţi intre nişte demenţi în numele credinţei şi să te facă curios pe loc cu privire la clasica şi laica nedumerire a existenţei vieţii de după moarte. Am zis-o, fără să-mi treacă prin cap să justific în vreun fel vreo crimă, şi atunci când Charile Hebdo şi-a luat-o în plină redacţie. Este o publicaţie care bagă mâna-n fundul profetului Mohamed pe prima pagină şi care o avea pe Maica Domnului cu picioarele crăcănate ca la ginecolog, ceea ce, de exemplu Academia Caţavencu nu a făcut-o niciodată. Mă rog, pot râde la faze de-astea ăştia cu gusturi de autobază, dar în mod cert te-ai şters cu credinţa unor oameni la coeur.

Dacă vii în timpul Postului Paştelui să practici pe toţi pereţii hating antireligios, atunci te poţi aştepta la o reacţie mai darwinistă, din popor, de la cei care îşi halesc cozonacul cu ochii la slujba de la Putna. Pentru că până şi Mântuitorul s-a înfuriat răsturnând tablele negustorilor din faţa templului. Şi, atenţie, era în timpul serviciului.

Cât despre Biserica de azi a lui PFA Ciobotea, cel mai trist Patriarh din istoria comunsimului, nu vă pot spune ce cred despre antichristeţea sa, pentru că voi fi afurisit în câteva zile. 

Bunoară și eu vreau următoarea rețetă „fusion”:

  • Manual de istoria religiilor în şcoli.
  • Manual de educație civică și sexuală.
  • Biserica să plătească taxe.
  • Biserica să nu mai facă politică în altar.
  • Credincioșii creștini să nu mai înjure pe nimeni și să nu mai fie injurați. 

Aşa că nu mă pot opune unei profeţii, care spune că bisericile se vor goli, dar mă pot burzului când diferiţi atei vor să-şi fâlfâie superioritaea lor de oameni care se trag din maimuţă şi vin de nicăieri, ducându-se niciunde. 

Nu, mersi. Nu marșez la războiul de „răfuială rațională” cu Biserica și credincioșii săi. De fapt urăsc războiul din orice parte ar veni și indiferent in numele cui s-ar face.

Nota B365.ro Când Liviu a scris asta – „Ca să-l parafrazez pe Richard al III-lea în actul V al piesei cu același nume: «Un cal, un cal, rahatul meu pentru un cal!»”, am râs între noi vreo două ore, după ce am citit parafraza pe voci. Dacă vreți să mai râdeți pentru ca în secunda doi să vă gândiți puțin mai serios la motivul de râs, facem noi o listă foarte, foarte folositoare în acest sens:

 

 

Cookies