Salutare, prieten drag, și bun venit la rubrica de îndopat în noi ca la război. Eu sunt Dragoș, mâncăul de serviciu de pe lângă b365.ro, specializat în crăpat și neîngrășat. Dar de la Dumnezeu și alta nu. Stai aproape, căci astăzi “Mănânc pentru tine” niște tacos și burrito de la Taqueria de pe Eminescu (încă nedeschisă oficial), iar pentru desert am ales Zelato, un concept de la Zexe, de unde am încercat niște înghețată de colivă, pâine prăjită și magiun, dar și cu fistic.

Hai să intrăm direct în pâine, cum îi place brutarului

După o săptămână de potop în toată regula, în București s-a așternut canicula. Se moare de cald în București. Cald “de-ți cad flocii!”, cum spunea, prin ‘92, nea Costică de la parter. Nea Costică repara umbrele în uscătoria blocului meu natal din Piatra Neamț, știa totul despre vreme, mai ales când urma să plouă, căci avea un picior beteag drept senzor de ploaie cu o acuratețe infailibilă. Busu? Pistol cu apă.

Taqueria (Mihai Eminescu 123)

Temperatura ridicată și lumina asta stranie dată de soarele arzător m-au dus cu gândul la filmele mexicane, la Mexic, așa că, evident, am ales să mănânc ceva mexican, picant. La Taqueria, tex-mex cuisine y productes mexicanes, situată pe Mihai Eminescu, la nr.123.

Restaurantul, locul ăsta, mi-a sărit în ochi în plimbările mele cu bicicleta prin carier, dar încă nu e deschis oficial, oficial. Abia sâmbăta asta, pe 26 iunie, 2021, are loc marea deschidere.

Pare treabă serioasă, căci Taqueria are site frumos și pagină de Facebook. Pagina de Facebook o descrie ca fiind Gourmet on the go. Cuvinte mari. Gourmet. Să vedem. Poate nu s-au hotărât încă ce și cum. Până se hotărăsc ei, eu am dat buzna în local. Micuț, cu parteneriat Sâmburești, două trei tablouri în stil meme(ish) aruncate pe pereți și, pe post de gazdă, un tânăr student foarte amabil.

Comanda a fost gata cam în cinci minute. Abia am apucat să fac două poze.

Am ales din meniul Taqueria din (aproape) toate câte-un pic:

Burrito de Porc cu sos Chipotle

Lipie de grâu de 30 cm, cașcaval, fasole, orez cu tomate, carne de porc, salsa de roșii, iceberg, smântână și sos picant (recomandăm Sos Chipotle) – cca. 500g.

Chicken Taco cu salsa verde

Lipie de grâu (15cm), cașcaval, carne de pui la grătar, salsa de roșii, smântână, ceapă roșie, coriandru, ridiche și sos picant (recomandăm Salsa Verde) – cca 100g.

Chorizo Taco cu sos Chipotle

Lipie de grâu (15cm), cașcaval, salam iute de porc, salsa de roșii, smântână, ceapă roșie, coriandru, ridiche și sos picant (recomandăm Chipotle Sauce)

Pork Taco

Lipie de grâu (15cm), cașcaval, carne de porc, salsa de roșii, smântână, ceapă roșie, coriandru, ridiche și sos picant (recomandăm Chipotle Sauce)

Vegetarian Taco cu salsa verde

lipie de grâu (15cm), ardei gras și ceapă la tigaie, salsa de roșii, ceapă roșie, coriandru, ridiche și sos picant (recomandăm Salsa Verde) – cca 100g. Acest produs este servit la temperatura camerei.

Judecata de Apoi

Zic apoi, pentru că am luat la pachet.

Dar hai să le luăm pe rând.

Burrito de Porc cu sos Chipotle

Lipie de grâu de 30 cm, cașcaval, fasole, orez cu tomate, carne de porc, salsa de roșii, iceberg, smântână și sos picant – cca. 500g.

Gazda tânără a lăudat preparatele de porc. Cică, porcul ăsta de-l folosesc ei atât în burrito, cât și în taco, e slow cooked vreo 6 ore, și cum eu iubesc porcul ca pe un frate…

Am luat. Doar unul.

E mare, nene! Mare, mare. Nu te joci cu el. Jumătate de kilogram în cap. L-am apucat cu două mâini și am zis “Gata, am dat lovitura! Să te ții porc!”. De bine ce m-am entuziasmat, după ce-am secționat acest burrito, se vede cu ochiul liber că peste 80%, ( din ce-am estimat eu) e umplutură de fasole și orez cu sos de roșii, și mai puțin carne de porc. Mult mai puțin.

Sunt două variante: ori e puțin porc, ori fasolea și orezul sunt atât de puternice încât nu mai simți carnea. Tind să merg pe prima variantă. Puțin porc.

Măi, și cu toate astea nu e atât de rău, dar nici nu te dă pe spate.

Lipia stă bine pe elasticitate, nu e nici moale, nici tare și rezistă cât să țină toată compoziția la un loc.

Un preparat nesărat (ar fi mers puțină sare), foarte ușor picant, ceea ce nu e neapărat rău, pentru că poți simți din plin gustul de fasole și orez. Fasole, altfel, bine gătită. Și orezul.

Partea ciudată vine abia acum.

Jumătatea de burrito pe care am balotat-o la 5h distanță a fost mai bună decât prima, sora ei proaspătă, consumată la 15 minute distanță de la facere.

500 de grame de mixed feelings despre acest burrito de porc cu sos Chipotle.

The Taco Experience

Heads up! E foarte important să mănânci repede tacosurile astea la distanță mică de timp față de momentul preparării lor, altfel riști ca lipia să se înmoaie prea tare în zămurile lăsate de legume și, crede-mă, nu vrei asta.

La capitolul aspect, din exterior, cam toate tacosurile arată la fel. Greu de deosebit unul de altul datorită coriandrului și legumelor.

Pork Taco cu sos Chipotle

Lipie de grâu (15cm), cașcaval, carne de porc, salsa de roșii, smântână, ceapă roșie, coriandru, ridiche și sos picant (recomandăm Chipotle Sauce)

Da. Deci, se poate. Dacă la burrito, porcul era dat dispărut, aici porcul prezent, e juicy, e cât trebe de picant și sărat. Porcul e vedeta. Carne de porc bine gătită, bine condimentantă, aromată. Parcă se ridică la promisiunea de slow cooked timp de șase ore. Înconjurat de sos de roșii și ridiche, tacosul de porc e o gustărică bună, gustoasă. Totul, într- lipie proaspătă, neutră din punct de vedere al gustului, care nu intervine în experiență decât la nivel de textură. Storci puțin lime pe deasupra și e mmmm, mmm! Țuț! Bun sau me gusta, cum se zice?

Chicken Taco cu salsa verde

Lipie de grâu (15cm), cașcaval, carne de pui la grătar, salsa de roșii, smântână, ceapă roșie, coriandru, ridiche și sos picant (recomandăm Salsa Verde) – cca 100g.

Aceeași lipie, altă Mărie. De data asta de pui fraged gătit bine, cât trebuie și gustos cât trebuie. Sărat la fix, într-o combinație de legume proaspete, fresh. Nu mi-am dat seama unde a fost salsaul verde sau cu ce a contribuit la gust, dar overall a fost ce trebuie. A! Dacă nu-ți place coriandrul, ia o pensetă și culege-l. Eu n-am făcut asta. Coriandrul e prietenul omului. Neapărat niște lime deasupra, ca să fie țuț!

Bun acest tacos. L-aș mai încerca încă o dată. Ce puțin.

Chorizo Taco cu sos Chipotle

Lipie de grâu (15cm), cașcaval, salam iute de porc, salsa de roșii, smântână, ceapă roșie, coriandru, ridiche și sos picant

Dacă ar fi să fac un top al acestor tacos cu carne, porcul ar fi pe primul loc, cel cu pui pe 3, iar tacosul ăsta cu chorizo ar putea să întindă gâtul cu mândrie pentru medalia de bronz la capitolul gust. Cred că salamul e tras în tigaie, așa mi s-a părut, iar combinația de salam picat, ridiche și, din nou, sos picant Chipotle e super mișto. Nu, nu e foarte picant. E atât de nepicant, încât simți gustul de choriză.

Gustos!

Vegetarian Taco cu salsa verde

lipie de grâu (15cm), ardei gras și ceapă la tigaie, salsa de roșii, ceapă roșie, coriandru, ridiche și sos picant (recomandăm Salsa Verde) – cca 100g.

Fără să exagerez, un taco pe gustul cățelului lui Andrei Roșu, pe al meu în nici un caz. Fad, nesărat, fără nici un Dumnezeu. Vine dintr-o lume plină de mexicani care au renunțat la plăcerile gastronomice lumești. Mie așa mi s-a părut. Niște legume triste aruncate într-o lipie. Dezamăgitor.

Cum am ajuns la acest taco? Bună întrebare. Am cerut tacos cu pește și nu-l aveau în meniu.

Așa-mi trebe’!

Cam asta a fost cu Taqueria de pe Eminescu.

Total Taqueria: 57,95 de lei, cu tot cu un mic discount (poate o fi marketin, cine știe?)

Aș mai mânca de la Taqueria? Greu de spus.

Sigur aș mai încerca acel tacos cu porc și cel cu pui.

Până la urmă, despre asta e vorba. Să găsești în fiecare loc acel ceva pe gustul tău.

Hai la desert!

La astfel de temperaturi, oricine merită o înghețată bună, și, slavă Domnului, în București, au răsărit gelateriile ca ciupercile după ploaie. Ai de unde alege, ai unde să-ți scoți copilul, prietena, soțul, soția pentru o înghețată bună. Cozile interminabile din Amzei vorbesc de la sine. Roma (orașul) să stea la coadă. Gelateriile noastre le bat pe cele romane de le sună apa-n cap. Și crede-mă că știu ce vorbesc. Cu mici excepții, capitala Italiei mai are de mâncat multă polentă până s-ajungă la calitatea atelierelor de înghețată bucureștene.

Our icecream game is strong as a mf!

În rondul de la Charles de Gaulle, cum intri în Herăstrău, răsare o cașcarabetă colorată pe care scrie Zelato. Concept Zexe. De remarcat poziționarea acestei tarabe cu înghețată. Spot on. La fix. Pe unde trec toți copiii, lângă trecere, la intrarea și ieșirea din parc, lână clădirile de birouri, lângă regina Maria. Ce să mai…locul perfect, drept pentru care mai mereu se formează o coadă de 3-4 oameni.

O paletă bogată de arome și gusturi, din care mi-au atras atenția 3 gusturi: pâine prăjită și magiun, colivă și mango cu fructul pasiunii. O cupă de 70g costă 8 lei sau, pentru 18 lei, poți opta pentru ceea ce ei numesc Panet, adică înghețată în brioșă caldă. Interesant, dar nu azi. Poate mâine.

Mango și fructul pasiunii

Carevasăzică Zexe știe cu înghețata. Textură perfectă de gelato italian, nu moale (știi genul ăla de ciorbă după două secunde de contact cu căldura), nici înghețată bocnă să nu poți băga lingurița-n ea, și nici turcească cu textură super super elastică. Perfectă. Jur.

Puțin acrișoară, nu foarte dulce (mare plus), echilibrată în aromele de mango și fructul pasiunii, fresh și răcoritoare. Trebuie încercată. Sau nu neapărat. Eu sunt fan mango. Îubesc mango din tot sufletul și cred cu tărie că este cel mai bun și delicios fruct lăsat în dar pe Pământ de la cine-o fi.

Colivă

Ei, zic, hai că asta-i prea de tot. Trebuie încercată. Zis și făcut.

Are așa un iz de arpacaș fiert, nedulce. Gustul mă duce cu gândul la aluat crud. E greu de explicat gustul de aluat crud, dacă n-ai gustat niciodată din ligheanul cu aluat lăsat de crescut. Ăla e gustul. Cel puțin pentru mine. Nicidecum de colivă. Gusturi și gusturi.

Pentru efect vizual, mi-ar fi plăcut să văd niște bomboane Cip aruncate la mișto pe ea. Ar fi fost de efect. N-a fost să fie. Nu mă omor după varianta asta de înghețată. Oricum, bogdaproste. Interesantă.

Hai la următoarea.

Pâine prăjită și magiun

Motivul pentru care am ales acest gust e unul foarte simplu: copilăria la țară. Printre cele mai autentice, gustoase și de neuitat amintire pe bază de gust este și va fi mereu gustul unei felii de pâine făcute la cuptor, unsă cu magiun de prune făcut de bunică-mea și presărată pe deasupra cu niște telemea veche de oaie, sau brânză iute cum îi spuneam noi. Îmi plouă în gură.

În fine…

Înapoi la înghețată. Bunicică, dar cam pe lângă. Nu mi s-a părut că are gust de pâine prăjită. Simți așa un iz de prună afumată și, dacă ai noroc, chiar găsești prune confiate în ea. Nu e rea. E interesantă, de probat, pentru diversitate. Ca idee, toată înghețata, indiferent de aromă și gust are o textură mișto, ca la carte. Ai da 8 lei pe o cupă?

Vorba lungă, sărăcia omului.

Cam atât pentru astăzi.

Să ne fie de bine! Am mâncat și azi pentru tine.

Dacă rămâi fără idei de mâncare, uite mai jos o listă cu locurile pe unde-am mai colindat eu:

• Surprinde-ți Papila – supă thai, sandviș cu rață confiată-n casă, brie, măr tras în unt și desert crème brûlée cu ceai negru
• Smoking Hot Hala Mahala. Coaste de porc afumate la fum de fag, salată de vinete cu ardei kapia, pateu cu untură de rață și desert japonez mochi cu ciocolată și vișine
• La murătura lăudată: Pickles. Sandviș cu brânză și gălbiori murați, supă de scoici cu pește alb, peanut butter brownie
• Cine-a pus Paninaro în drum? Burger cu măduvioară de vită, burger cu creier pane și castraveți ciudați
• Bagă la M.A.T: tacos cu piept de vită afumat și sos macha, tacos cu file de pește crispy și sos cu ardei chipotle, prăjitură de casă cu făină de porumb, sirop de trandafir și fistic. E patatas bravas.
• I like Balls. Chifteluțe de vită cu sos marinara, parmezan, pătrunjel, chiftele de năut cu halloumi, sos de roșii ușor picant, paste și busuioc. Bilă din salam de biscuiți cu vișine și nuci sărate. Plus un ștrudel.

• Molto Buoni e Bravi. Pizza cu salsicce și mozzarella, uneori vegană, alteori cu somon, susan negru, rucola, funghi porcini, formaggi, margherita, multi brânze și farcita din partea casei

• Go GRABit Pastrami Bar & Liberté. Sandwich cu pastramă de vită, hotdog cu fondue de brânză. Desert cu savarine cu alcool, vișine, kirsch și rom

• Ia viața-n piept de pui fraged. Anika Fried Chicken – Crispy Chicken Nuggets în crustă de lapte bătut, Eggplant and Brioche, Mac „n” Cheese și Sticky Toffee Pudding

• Prima oară la Supa Dupa. Papadum, Zuppa Maritata, Philly Cheesesteak and fries, hummus cu ardei copt și edamame, cât și cheesecake cu caramel sărat.

• Am mâncat la Mint & Ivy, pe Victoriei. Shrimp slider cu sos cocktail și micro salată, cât și Gujoane de pui cu sos honey glaze preparat cu 14 ingrediente. La desert, banoffee și tiramisu. Și negresă. Pomană.

• Mâncare ca la mamma mia! La Ciao Niki. Restaurantul. Zuppa di pomodori, mezze maniche rigate all’amatriciana con guanciale, e cheesecake al lime con dulceață de afine

• Ia cu Pâine și Vin! Soba de acasă și Focul Bengal, adică plăcinte de povestit, cât și chec cu lămâie și busuioc, servit cu cremă de mascarpone

• Atenție! RO dog! Sandwichuri românești cu carne la garniță și cârnați de casă, muiate-n Lutică. Desert fancy: Choux cu fructe roșii, vanilie și ciocolată albă, dar și cu bezea

• Brutal Russian Pancakes. Clătite pufoase cu somon afumat, brie, guacamole și roșii uscate, cât și americane cu banane coapte, cremă de ciocolată și rodie

• Un prânz frumos, de la Beautyfood. Ceafă de porc gătită 13 ore, cheesecake cu cremă de mușețel și un pateu de pasăre cu dulceață de ardei copt

• Marea pe roți. Drunken Squid. Calamari prăjiți cu sos din piripiri și ardei copți, plus o delicioasă supă de pește cu fructe de mare.

• Al’ceva la prânz. IndiVan. Chifteluțe picante de berbecuț în sos de migdale, Butter Chicken hidratat în sos din piure de roșii, iar la desert croissante ca-n reclame. Pont.