MAKE BUCHAREST GREAT AGAIN

Vila Mincu de pe strada care miroase a bani: bulevardul Dacia din București. Arhitectul ei a făcut închisoare pentru că ne-a lăsat cele mai frumoase clădiri din oraș

Știți Bulevardul Dacia din București? Doar aici și numai aici, Bucureștiul și-a pus în vitrină cele mai boierești, mai frumoase și mai scumpe vile din oraș, realizate de cei mai străluciți arhitecți pe care i-a avut Micul Paris. Bulevardul care miroase a bani. A mulți bani. Am fost în Vila Mincu de pe Bulevardul Dacia, nr. 60, o capodopera arhitectonică realizată de arhitectul Arghir Culina, în stil neoromânesc cu influențe bizantine. Se află în stare perfectă de conservare, are detalii uimitoare, iar vecinătatea cu Parcul Ioanid îi sporește farmecul și valoarea. Cine a fost proprietarul casei, ce trist destin a avut arhitectul Arghir Culina și ce a însemnat pentru Micul Paris faimoasa parcelare Ioanid, mai jos într-un nou episod din Make Bucharest Great Again, un proiect B365.ro dedicat patrimoniului orașului.

Parcelarea Ioanid. Un proiect de urbanism unic în istoria Bucureștiului, întocmit de municipalitate în anul 1909 și executat, în mare parte, între anii 1909-1914. Cu vile care au fost ridicate conform unui regulament strict de construire, special întocmit pentru vecinătatea cu grădina Ioanid. Cu case semnate de cei mai talentați arhitecți din Micul Paris: Ion Mincu, Petre Antonescu, Ion Berindei, Grigore Cerchez, Ernest Doneaud, Paul Smarandescu, Arghir Culina. Vila Mincu se află pe Bulevardul Dacia, la nr. 60 și a aparținut avocatului, directorului de banca și primarului liberal al sectorului IV Verde, Aurel Mincu (1875-1943).

vila, mincu
Vila Aurel Mincu, vedere din spate, foto Antoaneta Dohotariu.

25 de vile luxoase, cu terase și grădini care dau spre Parcul Ioanid, un proiect de urbanism unic în București

Dar, înainte de a intra în casa comorilor, imaginați-vă ce era odată pe locul în care astăzi vedem cel mai luxos cartier din București. Unde se află acum Parcul Ioanid se desfășura Grădina Breasla, iar mai înainte era o mlaștină a Bucureștioarei, un pârâu afluent al Dâmboviței care a fost desecat în anul 1870. “Deprinși de mult timp cu viața orientală cea plină de lene și de poesie, vara, boierii se adunau la grădinile Breasla și Cișmigiu. Acolo fiecare cap de familie își întindea masa și împreună cu casnicii și amicii, beau și mâncau. Apoi începeau a învârti hora strămoșească și danțurile cele vesele”, Nicolae Filimon, “Ciocoii vechi și noi”.

vila, mincu, intrare
Intrarea in Vila Mincu, foto Antoaneta Dohotariu.

Unde se află acum Parcul Ioanid era o grădină “în care se întâlneau amorezații și unde cântau prin tufișuri lăutarii”

Despre Grădina Breasla amintește și Constantin Bacalbașa în “Bucurescii de altădată“: “O grădină de margine de oraș unde se făceau petrecerile, unde mergea lumea să chefuiască, unde se întâlneau amorezații și unde cântau prin tufișuri lăutarii”. Un librar, George Ioanid, a cumpărat terenul de marele Agă Pană Bibeanul pentru 2100 de galbeni și a plantat pomi exotici, viță de vie și flori rare, aduse din străinătate.

fereastra, vila, mincu
Fereastra Vilei Mincu, in stil neoromanesc, foto Antoaneta Dohotariu.

Domnul Ioanid, un simplu librar, a dobândit această proprietate cu prețul muncii sale”

Despre domnul Ioanid și pasiunea lui pentru natură scrie și Journal de Bucarest: “Nu departe de Palatul Regal, la doi pași de străzile cele mai frecventate din București, se întinde un vast domeniu care într-o altă țară ar valora milioane și care chiar aici are o mare valoare. Pe el se află o locuință încântătoare, într-un stil original, în genul celui elvețian, apoi imensa grădină sau mai degrabă un parc plin de pomi exotici și indigeni, o viță de vie magnifică, un parter ce conține florile cele mai rare și mai frumoase, o grădina plină de legume bine cultivate. Toate aparțin domnului Ioanid, un simplu librar, ce a dobândit această proprietate cu prețul muncii sale”.

Vila Aurel Mincu in perioada interbelică.

Ioanid, cel mai “la belle epoque” cartier rezidențial din București

La începutul secolului al XIX-lea, Primăria Bucureștilor cumpără marea grădină și o parcelează în 25 de loturi, pe care le scoate la licitație publică. Așa s-a născut cel mai elegant proiect de urbanism din istoria orașului și așa a apărut cel mai “la belle epoque” cartier rezidențial din București: 25 de vile de lux cu ieșire în Parcul Ioanid, desfășurate în zona care cuprinde străzile Polonă, Dumbrava Roșie, Aurel Vlaicu și Bulevardul Dacia. Astăzi multe dintre ele sunt sediile unor ambasade, consulate sau reprezentate ale unor mai companii. Proiectul i-a fost încredințat lui Ion Mincu, care concepe cartierul ca pe o “cetate românească, o cetate de sine stătătoare cu tot ce-i trebuie ei și cu o grădină mare în mijloc în care să fie introduse tradiții românești”. Proprietarii vilelor erau obligați să aibă o grădină cu flori către stradă și o grădină cu pomi fructiferi către parc.

Fatada Vila Mincu, foto Antoaneta Dohotariu.

Ioanid, cartierul marilor boieri în care și până și Primarul Vintilă Brătianu și-a făcut casă

Elita Bucureștiului a cumpărat cele 25 de loturi cu ieșire în Parcul Ioanid. Militari, doctori, avocați, negustori, familii de boieri cu nume că Elena Sturdza-Scheianu, Simona Lahovary, familia Olanescu, Matei Balș și Zoe Manu, Vintilă Brătianu. Parcelarea s-a realizat în timpul lui Vintilă Brătianu, primar al Bucureștiului, fiul lui Ion Brătianu și fratele lui Ion I C. Brătianu. Până și Vintilă Brătianu își va cumpăra un lot pe care își va ridica o frumoasă casă în stil neoromânesc.

interior, vila, mincu
Interior, Vila Mincu, foto Antoaneta Dohotariu.
Lotizarea Ioanid reprezintă un moment de cotitură în urbanismul românesc”

Există momente în istoria orașelor când lotizările rezidențiale sunt concepute de la început împreună cu spații verzi dând naștere unor ansambluri urbane ce aveau drept scop îmbunătațirea atât a calității rezidențiale, cât și a imaginii orașului. (.. ) Lotizarea și Parcul Ioanid reprezintă o premieră pentru parcelările bucureștene, neexintând structuri similare anterioare. Experiența edililor, la acea vreme, consta numai în realizarea parcelărilor de-a lungul bulevardelor. Lotizarea reprezintă un moment de cotitură în urbanismul românesc, având o contribuție importantă în modul de configurare a viitoarelor parcelări prin conținutul regulamentelor de construcții impuse de edili, care vor deveni obligatorii”, Revista ArhitecturA-1906.ro, Cristina Woinaroski “ Istorie urbană. Lotizarea și Parcul Ioanid din București în context european”, Editura Simetria, Arcub, București.

Interior Vila Mincu, foto Antoaneta Dohotariu.
Cartier pentru cei mai bogați bucureșteni, realizat în jurul unui parc, ca la Londra, Paris și Berlin

Arhitecta Cristina Woinaroski citează un proces verbal încheiat între edilii Capitalei, în anul 1909, care se referă la parcelarea Ioanid: “Sistemul admis de noi de avea un parc în interior înconjurat de vile se întrebuințează în orașele moderne unde e o tendință de a se generaliza ca având avantagii mari din punct de vedere al înfrumusețării orașelor și al hygienei. Această tendința se observă în toate țările civilizate. Să cităm câteva exemple: în Londra cu grupa de squaruri Russel, Torrington, în Edinburg cu întreg cartierul dintre strada Prinzes până la Biserica Sfântul Ștefan, în Paris, în parcul Monceaux, în Torino, Piața Carlo Felice, în Berlin cu Schoneberger Park și Postdamerstrasse”, Revista Arhitectura-1906.ro, Cristina Woinaroski “Istorie urbană. Lotizarea și Parcul Ioanid din București în context european”.

intrare, vila, mincu
Intrarea in Vila Mincu, foto Antoaneta Dohotariu.
Arhitectul Arghir Culina a fost aruncat în închisoare de comuniști și toată averea i-a fost confiscată

Vila “Aurel Mincu” de pe Bulevardul Dacia a fost proiectată în anul 1918 de arhitectul Arghir Culina, cel căruia Bucureștiul îi datorează mai multe clădiri emblematice, hoteluri importante sau reședințe particulare. Despre cum a fost salvat Hotelul Cișmigiu de la ruinare deplină, creația lui Arghir Culina, am scris aici. Mulțumiri domnului Eduard Uzunov, proprietar al Regatta Imobiliare, pentru accesul în interiorul clădirii.

Vedere spre curtea interioara in care se afla o cladire mai mica, proiectata in acelasi stil neoromanesc. Foto Antoaneta Dohotariu.

Vila Aurel Mincu. O fațadă impresionantă cu încadramente dantelate, cu frize și cartușe. Cu ferestre în arc și verande pe toate laturile. Cu încăperi mari și pereți placați cu lemn masiv sculptat. Cu tavane pictate. Cu un șemineu impresionant. Cu terasă care dă spre Parcul Ioanid, cu ferestre cu arce-acoladă sprijinite pe coloane neoromânești. Salonul de onoare este împodobit cu coloane din marmură, iar tavanul este decorat cu muluri aurite.

Foto Antoaneta Dohotariu.

Istoricul de artă Oana Marinache a studiat arhivele publice și private pentru a recupera “istoria unei familii de vază a capitalei, familia Mincu”. Oana Marinache este istoric de artă, cercetător și autor a peste 30 de studii monografice. Este membru fondator și președinte al Asociației Istoria Artei, și are o specializare în istoria artei și arhitecturii secolului al XIX-lea.

Oana Marinache: “Proprietatea avocatului, directorului de banca și primarului sectorului IV Verde, Aurel Mincu (1875-1943) este o bijuterie arhitecturală, monument istoric de clasa B care se află în imediata apropiere a Parcelării Ioanid. Casa a fost autorizată în 1916 după proiectul arhitecților Eracle Lăzărescu și Arghir Culina. În 28 aprilie, anul 1916, Didina A. Mincu, înregistra la Primărie cererea în vederea obținerii autorizației de construcție în Bulevardul Dacia nr. 12, nr actual 60. Casă spre stradă cu subsol de 293 m.p, parter 272 m.p, etaj 249 mp, pod 177 mp și garaj în curte. Costurile construcțiilor erau estimate la 150000 lei”.

Foto Antoaneta Dohotariu.
Automobilul lui Mincu avea o viteză formidabilă și unde erau gropi în mijlocul drumului, el sarea pe trotuar mergând cu toată viteza”

Din arhivele și jurnalele de familie studiate de Oana Marinache aflăm și cum trăiau proprietarii. Alexandru Braikoff, coleg de liceu cu Petre Mincu, cel mai mic copil al domnului Aurel Mincu, povestește în Jurnalul său: “Locuiau într-o mare casă boierească pe Bd. Dacia; băiatul spunea că are 32 de încăperi, poate exagera dar chiar și așa era una din clădirile mari ale acestui bulevard select. În oraș, posedă o grămadă de case de raport care îi aduceau venituri mari din chirii, în județul Buzău avea o vie de 400 de pogoane și mai știu eu câte și mai câte. Piciul avea și automobilul lui particular, un Hupmobil de mare putere. Într-o zi m-a luat de pe stradă în automobil și m-a dus până în fața casei sale ( cu acesta ocazie am văzut unde era poziționată). Pe drum avea o viteză formidabilă și unde erau gropi în mijlocul drumului, el sărea pe trotuar mergând cu toată viteza, în zig zag, fără nicio frică”, Sursa: jurnale de familie, deținute de Cristina Braikoff Zaman).

Foto Antoaneta Dohotariu.
Aurel Mincu ar fi știut să speculeze retragerea de bani emiși sub ocupația germană, și astfel, și-a creat formidabila avere”

Și tot Alexandru Braikoff povestește: “Aurel Mincu, fost director la Banca Generală sau a Moldovei după Primul Război Mondial iar în timpul cât urmam ultimele clase de liceu era primar al sectorului Verde. Era fruntaș al Partidului Liberal în capitală. Unchiul Jan spunea că în calitate de director al Băncii Generale sau a Moldovei ar fi știut să speculeze retragerea de bani emiși sub ocupația germană din 1916-1918 și astfel și-a creat formidabila avere”. ( Sursa: Jurnale de familie, deținute de Cristina Braikoff Zaman). Aurel Mincu a murit în anul 1943 și a lăsat fabuloasa avere copiilor: Șerban Mincu, Petre Mincu, Florica Eugenia Doinescu, Liliana Gheorghiu și Sorin Mincu. Familia deținea la Bellu un cavou Art Deco cu reliefuri semnate de sculptorul Alexandru Severin.

Foto credit Regatta Imobiliare.
Arhitectul care-a făcut capodopere pe Bulevardul bogaților s-a stins în săracie

Arhitectul de origine aromână Arghir Culina a mai făcut pentru București Hotelul Palace (astăzi Cișmigiu), despre care am scris aici, hotelul Capitol, Negoiu, Ambasador, Opera și Union. În anul 1942, Arghir Culina este numit membru al Ordinului Steaua României, în grad de ofițer de către Regele Mihai I, cea mai înaltă distincție a Statului Român. Din anul 1945 este scos din Corpul Arhitecților iar prin decretul din 19 aprilie, 1950, îi sunt confiscate locuința din strada Cristian Radu 3 și imobilele aflate la adresele Hristo Botev 3, Magheru 10 și Suvenir 2. Ajunge în închisorile comuniste și moare sărac în anul 1972, în București. În urma să, rămân clădiri valoroase proiectate în stil electic și neoromanesc sau art deco cu influențe neoromânești. Cum este Vila Mincu de pe Bulevardul bogaților.

„Make Bucharest Great again”, proiectul B365.ro susținut de Promenada Mall și Mega Mall, parte din grupul NEPI Rockcastle, vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare, moderne, revoluționare. Ce am mai scris se află aici:


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button