În 1990, Bucur Obor era, dacă vreți, „Capitalismul” din București, iar „capitalismul” a însemnat mai întâi – și nu numai în București – un lucru înfricoșător de simplu: magazine, cașcarabete, nonstopuri și tonete.
Magazine în care chiar exista marfă, prăvălii din care chiar aveai ce cumpăra, de la alimente de bază (cvasi-dispărute din alimentarele comuniste la sfârșitul anilor 80) și până la haine și la bling-blinguri.
Probabil că este greu spre imposibil să îți imaginezi dimensiunea lipsurilor, dacă nu ai trăit-o. Și e greu de imaginat, să zicem, o Alimentara comunistă imensă, plină de rafturi goale sau ticsite cu maximum două-trei feluri de produse, gen conservă.
Probabil că e greu spre imposibil că mamele puneau deoparte cu lunile niște decilitri de ulei din rația de ulei, ca să aibă cu ce face cozonaci și prăjituri de sărbători.
Și la fel de greu spre imposibil de imaginat e că în marile magazinele de îmbrăcăminte și încălțăminte din marile orașe socialiste găseai unul, două, maximul trei modele de produse, și alea cenușii sau maronii – chestii mohorâte și mai degrabă urâte, plus de proastă calitate.
La început de 90, când au apărut mici brutării, erau cozi la pâine nu din cauză că se termina pâinea până să-ți vină rândul, ci pentru că, în sfârșit, puteai cumpăra pâine proaspăta, chiar caldă – ceva absolut utopic în anii de sfârșit ai regimului lui Ceaușescu. Era de sărbătorit că-n farmacii găseai, în sfârșit, vată – de tampoane intime abia începea să se audă.
Magazinul Bucur Obor este foarte relevant pentru zorii capitalismului din București: era locul în care găseai DE TOATE după ce, ani de zile, te obisnuiseși cu magazine cu DE NICIUNELE.
Bucur Obor era plin ochi de oameni pentru că era plin de produse de toate felurile, așa cum puteam vedea în aceste imagini-document publicate, pe Facebook, de Cineclic, platforma online VoD unde sunt puse laolaltă filmele de lung metraj, serialele, piesele de teatru tv care provin din Centrul National al Cinematografiei și de la Arhiva Națională de Filme.
PS În 1990, nivelul de trai din România era pe ultimul loc din Europa. Dar nici acest loc în clasamentul bunăstării nu e suficient de grăitor pentru a înțelege nu doar cum era viața în București și-n România până în 1989, dar mai ales ce au însemnat anii de trecere dintr-o lume în alta.
Îți recomandăm să citești și: