Când Palatul Telefoanelor s-a înălțat semeț și îndrăzneț pe Calea Victoriei, în gloriosul an de inaugurare 1934, bucureștenii au rămas cu gura căscată. Nu se mai pomenise în București o clădire așa uriașă-nspre ceruri, una care te ducea cu gândul la zgârie-norii din New York.
Mare și grozav eveniment se petrecea în București pe 23 aprilie 1934. Atunci, pe locul bătrânei Terase Otetelașanu – faimoasă și populară multă vreme pentru baluri, spectacole de revistă, dar și pentru must și mititei – era inaugurat primul zgârie-nori din țară, în prezența Regelui Carol al II-lea.
Erau vremurile în care bucureștenii se bucurau la nebunie de anii de după primul război mondial. Și datorăm aerul de Broadway de pe Calea Victoriei din anii 30 arhitectului Edmond Van Saanen Algi.
Clădirea aceasta simbolizează mai mult decât revoluție în arhitectura orașului. Într-un interviu pentru B365.ro, arhitectul Dorin Ștefan sintetiza:
Sunt atașat sentimental de Palatul Telefoanelor. De ce? Îmi place pentru o anumită rigoare în interiorul unui stil internațional, pentru acele clădiri făcute pe verticală care aveau puțină decorație. Îmi place tocmai pentru că acolo a fost o placă turnantă pentru București, urma să trecem de la Micul Paris la Noul New York. Surprinde momentul în care capitalismul începuse să ia locul moșierimii în București, când burghezia se adapta noii economii. Din păcate, au rămas doar acea realizarea și placa turnantă.
Cineclic publică, pe platformele sale online, un film de prezentare din 1956, al cărui rost să marcheze al punct de cotitură în istioria falnicului Palat: momentul în care, pe acoperiș, au fost montate antene noi. Antenele de radioreleu – o revoluție în comunicarea prin telefon de la acea vreme. Moment care, spun cronicarii TV, a minunat bucureștenii.
Îți recomandăm să citești și:
Palatul Telefoanelor era primul zgârie nori art-deco din București și a fost ridicat la doar doi ani de la inaugurarea ”Empire State Building” în New-York
Oana Marinache, cercetător, istoric de artă, povestește, pentru B365.ro, cum a început istoria acestei clădiri fenomen:
Vechiul restaurant și grădina lui Iancu Oteteleșanu au fost achiziționate în anul 1930 de “Societatea Anonimă Română de Telefoane” pentru suma de 39,5 milioane de lei. Edificiul din București a fost al doilea zgârie-nori realizat de compania americană de telefonie în Europa, “Internațional Telephone and Telegraph Corporation”. Construcția a început în toamna anului 1931, pe o suprafață de 2.280 de mp, cu o fațadă de 34 de metri pe Calea Victoriei si 34 de metri pe strada Matei Millo.Suprafața clădită a fost de 977 mp, înălțimea de 52 metri, iar cubajul total de 31.280 mc, scheletul de oțel cântarea 872 de tone, iar piatra de fațade 530 mc.
Din documente reiese că planurile au fost realizate de arhitectul american Louis Weeks, iar punerea în aplicare și detaliile au fost în sarcina arhitectului român Edmond Van Saanen Algi. Împreună, cei doi arhitecți au ales un stil modernist, cu decorații ArtDeco și cu elemente de inspirație egipteană.