VIDEO | Primarul Tuță a înnobilat scuarul de lângă Guvern cu un copac și câteva tufe cu nume sofisticate. Apoi, a filmat momentul pentru posteritate

Ani buni, limbuța de pământ de lângă Palatul Victoria a stat acolo, nederanjând pe nimeni. Dar și nedaranjată de vreun primar. Acum a venit la rând. A fost curățată, rânduită și plantată cu specii al căror nume se scrie mai greu decât se pronunță. A ieșit și un clip video. Toate la timpul lor.

George Cristian Tuță, primarul Sectorului 1, s-a săturat să tot amâne și s-a apucat de treabă. A început, firesc, cu cea mai presantă urgență a celui mai bogat sector din Capitală: peticul de verdeață de lângă Guvern, pe care domnia sa îl numește prețios, cu o tandrețe administrativă, ”piațeta de la Guvern”.

Nu e o piațetă oarecare. Ani la rând, ne spune edilul în postarea sa, a fost ”un loc pe lângă care treceam fără să-l vedem. Uitat, chiar în inima orașului”. Și, adaugă cu sinceritate dezarmantă, ”nimănui nu i se părea ciudat”. Într-adevăr, nu părea. Lângă sediul Guvernului României, mii de oameni treceau zilnic pe lângă o petic de pământ în paragină, iar singura mirare e că nimeni nu s-a mirat mai devreme.

O datorie amânată, plătită în cinci tufe

Acum scuarul arată altfel. A fost curățat, i s-au adus plante, iar primarul ține să precizeze, corect, că ideea a venit de la peisagiștii primăriei și munca de la oamenii din teren: ”fiindcă meritul nu se împrumută”. Un principiu sănătos, pe care îl notăm.

Pentru a evita orice acuzație de fast nepotrivit, edilul ne avertizează: „Nu e o izbândă. E o datorie.” Apoi, ca dovadă că vorbește serios despre discreție: „fără tobe, fără panglici.” A filmat totuși un material video în care putem admira, în toată gloria ei, opera peisagistică: un copac și câteva tufe. Camera le cuprinde generos, fiindcă încap toate într-un cadru.

Un oraș, ne explică primarul, ”nu se respectă prin lucrări mărețe, ci prin felul în care își îngrijește colțurile mici”. E un gând frumos. Mai ales într-un sector unde colțurile mai puțin telegenice așteaptă și ele, răbdătoare, să fie băgate în seamă.

Plante cu nume de familie nobilă

Și fiindcă pentru fața Guvernului nu se aduc buruieni de la marginea șoselei, în scuar au fost plantate următoarele soiuri, pe care le enumerăm cu sfințenia cuvenită:

• Taxus Baccata Globosa – tisa, în formă de bilă
• Euonymus japonicus Aureomarginatus – evonimul japonez cu margine aurie
• și, ca să nu se simtă singure aristocrațiile, banalii fagi roșii și aurii, fără pretenții de latină

Sună a recepție diplomatică, nu? Asta pare a fi și ideea.

La ce temperaturi se simt bine vedetele din scuar

Pentru că aceste plante au, ca orice artist select, preferințele lor termice, le trecem în revistă. Utile și pentru cititorii care vor să-și înnobileze propriul colț de pământ:

Tisa (Taxus baccata ‘Globosa’) e veterana grupului. Suportă geruri de până spre minus 20 de grade Celsius, înghite poluarea urbană fără să clipească, tolerează umbra și se lasă tunsă oricât. Cu alte cuvinte, exact planta care supraviețuiește unei Capitale. Un singur detaliu de bun-simț: aproape toate părțile ei sunt toxice. Deci e frumoasă, dar nu de gustat.

Evonimul auriu (Euonymus japonicus Aureomarginatus) e cel mai mofturos la frig: rezistă cam până la minus 18 grade Celsius, apoi are nevoie de protecție. La București, aflat fix la limita zonei, se descurcă mai ales datorită insulei de căldură urbană. Adică exact căldura pe care betonul o degajă din belșug. 

Fagii roșii și aurii (Fagus sylvatica) sunt, paradoxal, cei mai duri la ger din tot grupul: rezistă fără probleme până spre minus 30 de grade Celsius. Problema lor nu e iarna bucureșteană, ci vara: nu agreează arșița prelungită și preferă temperaturi sub 29 de grade Celsius. Adică se feresc de aceleași 40 de grade din august de care fug și bucureștenii, doar că ei nu au unde.

Sectorul 1, cel mai bogat și, pe alocuri, cel mai cu gropi

Aici se cuvine o notă de context. Sectorul 1 are reputația celui mai bogat sector al Bucureștiului. Buget pe măsură, imobiliare pe măsură. Doar că, în paralel cu scuarul înflorit, sectorul rămâne și unul dintre cele mai bogate în gropi în asfalt și în gunoaie care își așteaptă, și ele, peisagistul. Reputația de ”cel mai murdar sector și cel mai bogat sector” e o contradicție pe care locuitorii o trăiesc zilnic, pe trotuare mai puțin fotogenice.

Dar logica are sens: ne ocupăm întâi de ce se vede. Fața Guvernului trebuie să fie curată, fiindcă pe-acolo trec oamenii aia mari din lume, iar ei, până mai ieri, vedeau o piațetă mică și neînsemnată. Acum i-am pus haine de sărbătoare și o ducem la bal. Gropile mai așteaptă; ele nu primesc delegații oficiale.