VIDEO | Poliția a transformat cătușele într-un fel de love story, dar oamenii s-au crucit, nu s-au topit, cum probabil se dorea: ”Cine aprobă așa ceva?”

Există instituții în care oamenii intră dimineața știind că, până seara, vor suna la o ușă pentru a spune cuiva cea mai grea veste din viața lui. Poliția este o astfel de instituție. Iar oamenii care lucrează acolo sunt, înainte de orice, oameni. Oameni care, din când în când, vor și ei, pentru o după-amiază, să fie plăcuți.

Așa s-a născut, probabil, clipul pe care Poliția Română l-a publicat joi, 11 iunie, pe pagina sa oficială de Facebook. Un clip care pune o întrebare pe care, recunoaștem, puțini cetățeni și-o puseseră până acum: și dacă dragostea adevărată este, de fapt, o intervenție în trafic?

Sursa video: Poliția Română / Facebook

Un clip pe care cineva, undeva, l-a crezut frumos

Personajul e un polițist. Și face, pe rând, exact lucrurile pe care le face un polițist. Doar că cineva s-a gândit să le pună în lumina aceea caldă în care punem lucrurile când vrem să fie iubite.

Polițistul din imagini parcurge, pe rând, recuzita meseriei, reașezată cu grijă în registru romantic. Deschide portiera unei domnișoare, iar pe ecran apare întrebarea: ” El îți deschide ușa? Eu da.” Îi pune cătușe: „El îți cumpără bijuterii? Eu da.” Scoate alcooltestul: ”El îți taie respirația? Eu da” O oprește pe dreapta și îi luminează, galant, calea: „Îți luminează viața? Eu, da.”

E genul de idee care, într-o sală de ședință, la ora patru după-amiaza, le pare tuturor adorabilă. Și nu greșesc neapărat. Cetățenii care au făcut clipul nu voiau nimic rău. Voiau doar ceea ce vrem cu toții, cam mereu: să fim, măcar o dată, priviți cu drag.

Problema cu lucrurile pe care le faci ca să fii plăcut e că, uneori, ajung exact în fața oamenilor care nu sunt, în ziua aceea, în stare să placă pe nimeni. Sau poate problema e că tu ești Poliția Română.

Internetul a răspuns. Iar internetul e tot cu oameni

Clipul a strâns zeci de mii de reacții, like-uri, dar și destule emoji-uri de furie. Și mii de comentarii. Marea majoritate a celor care s-au oprit să scrie au avut aceeași curiozitate sinceră, formulată de un om într-un mod care merită încadrat: „Ce vrea să spună autoru’????”

Alții au fost mai aplicați. „Sunt curios cine aprobă așa ceva”, scrie cineva. „A spart careva profilul Poliției Române?! Sau e pe bune???”, se întreabă altul, formulând involuntar cea mai bună recenzie posibilă.

Un comentariu a coborât și mai adânc în birocrația problemei: „Din păcate unii sunt plătiți în Poliția Română să facă astfel de clipuri inutile, în timp ce în stradă deficitul de personal este de 30-35%.”

Oamenii ăștia nu erau răi. Erau doar oameni care au sunat odată la o ușă și au așteptat. Și care, când au văzut instituția zâmbind, și-au amintit toate dățile în care ar fi vrut s-o vadă venind. Au fost și dintre cei care au zâmbit înapoi. „E un pamflet, și bine făcut”, a scris unul. „Cred că e timpul ca instituțiile rigide să devină mai prietenoase”, a scris altul, cu speranța aceea pe care o avem toți, că lucrurile mari pot deveni, cu puțin efort, mai blânde.

Concluzia, ca de fiecare dată, a fost că la noi umorul instituțional e un sport extrem.

Și, fiindcă tot vorbim de umor: o parte din public a remarcat că Poliția Română găsește timp de glume galante cu domnișoare, dar devine brusc timidă când vine vorba de bărbați periculoși. „Foarte romantic până când chiar aveți de prins un infractor adevărat”, a rezumat o cititoare. În subsol, ca un laitmotiv, revine o singură întrebare, pusă de zeci de ori: „De Ganj ce mai știți?” „Dar așa fac americanii și elvețienii” – o apărare adevărată doar pe jumătatea greșită.

Cel mai des invocat argument în favoarea clipului a fost precedentul extern: americanii fac asta, elvețienii au făcut ceva similar, deci de ce ne agităm. Argumentul e seducător. Dar, parțial, fals. Elveția chiar a viralizat poliția. Doar că a făcut-o printr-un dans. Provocarea Jerusalema, în care echipaje întregi din cantonul Zug, de la cei în echipament antirevoltă până la dispecerat, au dansat pe un hit internațional. Clipul a depășit 8 milioane de vizualizări și a fost preluat de poliții din toată Europa. Niciun încătușat. Nicio reîncadrare a alcooltestului ca gest de tandrețe. Un dans, atât.

În cazul american, comparația se prăbușește și mai elegant. ”Polițistul-iubit” care deschide ușa, pune cătușe și aleargă după iubita care fuge nu este comunicare instituțională, ci un trend de cupluri pe TikTok: polițiști care, pe conturile lor personale, reproduc scene din meserie cu partenerele lor, sub etichete precum ”cop boyfriend” sau ”handcuff challenge”. E conținut privat, făcut de oameni privați, pe paginile lor.

Gluma oficială americană pe care toată lumea o ține minte era, de altfel, complet alta: anunțul prin care diverse secții invitau cetățenii să-și aducă drogurile la sediu ”pentru a le testa gratuit puritatea”. Sec, autoironic, fără recuzită romantică.

Cu alte cuvinte, precedentul invocat există. Doar că, pus cap la cap, el spune exact opusul: în străinătate, formatul de flirt a rămas pe conturile private, iar instituțiile au glumit pe seama lor. La noi, formatul de flirt a ajuns direct pe pagina oficială. În uniformă.

Întrebarea care e despre bani

Bugetele de educație cetățenească pe care le are Poliția Română, în astfel de proiecte merg? Și ar mai fi o întrebare pe care câteva mii de oameni nedumeriți au pus-o fără să o formuleze exact: ce treabă are pagina oficială a unei instituții de aplicare a legii să răspundă la întrebarea dacă iubitul îți deschide ușa? Nu pentru că instituțiile n-au voie să zâmbească. Au, și uneori chiar le prinde bine. Ci pentru că diferența dintre ”o secție de poliție face un banc despre droguri” și ”Poliția Română te întreabă dacă partenerul îți cumpără bijuterii” este exact diferența dintre umor și conținut.

Deocamdată, instituția nu a explicat cine a aprobat ideea. Iar publicul, fidel, a continuat să comenteze sub clip aceeași propoziție, ca un refren la o piesă pe care nimeni n-a cerut-o: „Ce vrea să spună autoru’????”