Toată ziua de alegeri a arătat ca scena unui film de comedie în Obor. Mai mult sau mai puțin neagră.
În drumul spre secția de vot mă așteptam să întâlnesc oameni cu griji politice și să văd multă agitație electorală. La ora 10, un grup de bărbați, plini deja de bere, ieșeau cu zâmbetele largi de la cârciumă.
– Cu cine votăm, nene?
– Păi ai buletinul la tine?
– Da, cum să nu!
– Atunci hai să votăm!
– Da’ cu cine votăm?
– Nu știu, eu la nevastă-mea acasă nu mă duc fără bulină pe buletin, că i-am zis că plec la vot. O să-i spun că era coadă mare!
– Hai, mă, să-l votăm pe ăia care ne dă bere mai bună! se aude o voce răgușită, urmată de hohote de râs.
– Oricum, politica nu e mare lucru în comparație cu o bere rece, zice alt membru al grupului.
Pe drum, bălți peste tot în Obor, capcane pentru cei care aveau ochii în TikTok. Nu era un loc unde să te poți feri de apă. Bătrânii, cu cârjele lor care parcă erau pe cale să cedeze sub povara timpului, se plimbau încet, dar hotărâți.
– Băi, băiatule, tinerii deja au ieșit în stradă!
Așa a repetat de cinci ori o femeie cu glas tremurând, aruncând o privire spre tinerii treceau pe lângă ea. „Ne grăbim, nu mai e timp de pierdut!”, adăuga altul, strângându-și mai bine cârja în mâna semi-înghețată.
În parcările dintre blocuri, viața își urmează cursul într-un ritm neobosit în Obor. Colindătorii, care păreau a fi un soi de clovni rătăciți ai zilelor noastre, își cărau casetofoanele de parcă ar fi fost bagaje de vacanță, cu privirile aruncate spre geamurile blocurilor. „Asta-i România, frate!”, spunea unul, cu o mână pe casetofon. Colegul lui vorbea la telefon, în zarva aia. Nu știm ce auzea, dar avea o privire complice către vecinii care aruncau bani de la geam.
În mijlocul acestei agitații, am decis să filmez scena. Pur și simplu am vrut să păstrez un moment autentic al acelei zile de 1 decembrie. Un 1 decembrie în care ne gândim „Quo vadis, domine?”.