Pe strada Reînvierii este un trotuar. Pe trotuar a apărut o piscină. Nu una cu șezlonguri și bilet de intrare, ci una cu apă tulbure, moloz și fier ruginit, direct în beton. Găuroiul a fost semnalizat, cinstit, cu bandă de plastic, de jur împrejur, ca la orice bazin cu regulament. Lângă piscina improvizată, cineva a mai lăsat și o carte, deschisă exact ca la plajă.

Sursa foto: b365.ro
Doar că nimeni n-a mai venit s-o ia, iar paginile s-au umflat de la umezeală în loc să se bronzeze la soare. O bucureșteancă a filmat minunea de pe Reînvierii, de la lucrări.
Sursa video: b365.ro
Peste găuroi, muncitorii nu s-au chinuit să pună un pod întreg la lucrări, pe Reînvierii, sau măcar o bucată de tinichea care să acopere pericolul mortal. Au pus ce au avut la îndemână. Și au avut un pod. Cu gaură și el.
Ideea de bază nu e rea: peste o piscină cu apariție bruscă pui ceva, ca lumea să treacă în siguranță, nu să facă baie neprogramată. Doar că „ceva” s-a dovedit a fi tot o gaură, mai mică, e adevărat, dar la fel de dispusă să primească un picior neatent. Practic, bazinul cel mare a primit un bazinaș, montat chiar deasupra lui, cu bandă galbenă de gardă la intrare.
Ziua, jocul se joacă simplu: vezi banda, ocolești piscina, ocolești și gaura din pod. Două obstacole, o singură atenție.
Banda plăsticoasă ajută ziua. Noaptea, pe un trotuar prost luminat, aceeași bandă devine un fir subțire pe care nu-l mai vede nimeni de la doi metri. Cine trece grăbit, cu telefonul în mână sau fără reflexele cuiva obișnuit să meargă pe sârmă, riscă să descopere fundul apei cu piciorul, nu cu ochii. Și, spre deosebire de o piscină adevărată, aici nimeni nu strigă „ai grijă, e adânc”.
Semnalizarea și securizarea unui șantier pe domeniul public țin, de regulă, de executant și de autoritatea locală care a autorizat lucrarea. În acest caz, Primăria Sectorului 2 sau PMB, dacă e vorba de lucrare mai mare. Până se aplică regulile de șanteir, sfatul e simplu: ziua, ocoliți amândouă găurile. Noaptea, ocoliți toată strada.