VIDEO | Moment de Oscar în Berceni: Băluță, de mânuță cu o susținătoare, la grădina rasă de buldozere. Doamna a cerut intimitate totală, vecinii i-au lăsat singuri pe alee

În Sectorul 4 s-a descoperit, fără comunicat de presă și fără număr de înregistrare, cea mai rapidă procedură administrativă din Capitală: te iei de mână cu primarul și problema se rezolvă până la capătul aleii.

„Deci nu mi-l răpiți pe domnul primar acum”

Scena începe ca orice vizită de teren: primarul Daniel Băluță, cămașă albă, lavalieră, alaiul obișnuit de consilieri și telefoane ridicate. Din grupul de câțiva cetățeni de la bloc se desprinde o doamnă în tricou roz care are o revendicare simplă și fermă: vrea primarul. Nu peste o săptămână, nu la audiențe, acum. „Vin cu dumneavoastră”, spune edilul.

Ceilalți sunt somați amabil să rămână pe loc: e momentul ei. Se iau de mână și pornesc pe alee. Din acest punct, materialul nu mai e o vizită de lucru, ci un scurtmetraj.

Sursa video: Daniel Băluță / Facebook

Grădina, gardul și gazonul care s-a uscat

Traseul e un tur al pierderilor. Doamna povestește că acolo a avut o grădiniță cu flori, muncită de ea, cu gard împrejmuitor. A venit regenerarea urbană, s-a ras tot, s-a turnat o alee și s-a pus gazon. Aleea, recunoaște ea sportiv, e „minunată”.

Gazonul, mai puțin – s-a uscat. Gardul a dispărut definitiv. Doi copaci, dintre care unul „zdravăn”, au fost tăiați. Verdictul ei, rostit fără ocolișuri, la câțiva centimetri de urechea primarului: „Este oribil.”

Audiența care s-a rezolvat între doi copaci

Aici intervine minunea. Doamna cere gardul înapoi. Primarul răspunde că îl pune. Doamna, obișnuită cu felul în care merg lucrurile în România, întreabă precaut dacă mai trebuie semnături. Nu mai trebuie. „Îl punem de îndată, că-l avem.”

Reacția e pe măsura șocului: „Dacă nu mai trebuie semnături, vă iau în brațe.” Și îl ia. Se stabilește pe loc și amplasamentul – „îl punem aici, nu e problemă” – ceea ce, în limbaj tehnic, înseamnă că studiul de amplasament a durat aproximativ trei secunde.

Pini pe cuvânt

Pentru copacii tăiați, oferta urcă: „Venim și vă punem pini aici, pe cuvânt.” Urmează cea mai frumoasă replică din tot filmul, spusă de primar cu mâna pe inimă: „Dacă nici eu nu vă ajut, înseamnă că nu vă mai ajută nimeni.” Și pinii chiar apar ca prin farmec. Acum, și aici. Dar, mai ales, pe loc.

Doamna capitulează fericit: „Deci e perfect. Nici nu mai vreau nimic.”

Epilog cu polizor

Finalul are imagini de la fața locului: muncitori care sapă, plantează pini tineri și sudează stâlpii unui gard nou. Deci s-a pus. Cinstit și pe cuvânt, s-a pus.

Rămâne o singură întrebare la finalul celei mai performante prestații administrative: cât ar fi durat același gard dacă doamna ar fi depus o cerere la registratură, în loc să prindă primarul de mânuță pe alee. și dacă nu ar fi fost camere. Răspunsul se măsoară, de regulă, în termene legale de 30 de zile. Aici s-a măsurat în pași.