VIDEO I Vedem ce nu mai este, ba chiar pășim în Muzeul Simu, legendarul. Templul Artelor de pe Magheru, demolat în comunism, reconstruit virtual acum | INTERVIU

susținut de
17 iun. 2024
4094 afișări
VIDEO I Vedem ce nu mai este, ba chiar pășim în Muzeul Simu, legendarul. Templul Artelor de pe Magheru, demolat în comunism, reconstruit virtual acum | INTERVIU
VIDEO I Vedem ce nu mai este, putem păși în legendarul Muzeu Simu. Templul Artelor de pe Magheru, demolat în comunism, a fost reconstruit în mediu virtual. Interviu

În 1910, la înființare, Muzeul Simu (strada Mercur. nr. 6), era cel mai valoros și mai important muzeu din Bucureștiul începutului de secol XX, templu al artelor după care se întorceau toate privirile.

Edificiul beneficia de două inovații atrăgătoare, moderne: iluminatul zenital, pentru contemplarea operelor de artă în lumină naturala, și încălzirea cu calorifere.

Spectaculoasa clădire (inspirată de Templul Erechtheion, de pe Acropolis, Atena, și proiectată de la bun început pentru funcțiunea clară și nobilă de muzeu dedicat marelui public, a fost opera colecționarului Anastase Simu (1854-1935) și a arh. Carol Constantino-Cichy, scris și Sciky sau Cicu, (1863-1941).

VIDEO I Vedem ce nu mai este, ba chiar pășim în legendarul Muzeu Simu. Templul Artelor de pe Magheru, demolat în comunism, reconstruit virtual acum | INTERVIU
Muzeul Simu. Foto credit: Biblioteca UAUIM.
VIDEO I Vedem ce nu mai este, ba chiar pășim în legendarul Muzeu Simu. Templul Artelor de pe Magheru, demolat în comunism, reconstruit virtual acum | INTERVIU
„Recrearea virtuală a Muzeului Simu” proiect coordonat de Muzeul Școlii de Arhitectură, UAUIM.
VIDEO I Vedem ce nu mai este, ba chiar pășim în legendarul Muzeu Simu. Templul Artelor de pe Magheru, demolat în comunism, reconstruit virtual acum | INTERVIU
Dosar de autorizare. Sursa: Arhivele Naționale ale României, Serviciul Tehnic.

În prima sală a Muzeului, Anastase și soția sa, Elena, inscripționau crezul și filosofia faptelor lor, cu litere de aur: „Nu numai pentru noi, dar și pentru alții”. Clădirea nu mai este demult în picioare, dar până și literele de aur le puteți vedea în reconstrucția ei virtuală.

VIDEO I Vedem ce nu mai este, ba chiar pășim în legendarul Muzeu Simu. Templul Artelor de pe Magheru, demolat în comunism, reconstruit virtual acum | INTERVIU
Muzeul Simu a fost reconstruit virtual printr-un proiect coordonat de Muzeul Școlii de Arhitectură, UAUIM.
Credit: StufoArh, desen pentru Studiul Formei. Muzeul Școlii de Arhitectură, UAUIM.

Recuperarea memoriei, “o reparație simbolică”: Muzeul Simu a fost reconstruit virtual

Muzeul Simu a fost demolat în anul 1964, cu puţin timp înainte de finalizarea construcţiei blocurilor Eva și ONT (1965), iar astăzi pe locul său se află o insipidă și prăfuită parcare auto. Un loc banal care nu amintește deloc despre fabulosul edificiu care a dăinuit acolo din anul 1910 și până în 1964.

Grație tehnologiei, noilor inovații, priceperii și pasiunii unui grup de arhitecți, arheologi, muzeografi, specialiști în fotogrametriere și programatori, Muzeul Simu a fost recreat, iar senzația pe care o ai când intri în Templu este unică. Trecutul Muzeului Simu a devenit prezent.

„Recrearea virtuală a Muzeului Simu” proiect coordonat de Muzeul Școlii de Arhitectură, UAUIM.
Bulevardul Magheru. Imaginea este realizată de pe blocurile de lângă Simu. Se distinge puțin din acoperișul Muzeului Simu. Sursa: „Betonul armat în Romania”, Emil Prager.

VIDEO | Plimbare virtuală prin Templul Artelor de pe Magheru

Poftiți în Muzeul Simu în anul 2024, vizitați cele două săli recreate, admirați exponatele, imaginați-vă cum ar fi arătat bulevardul Magheru îmbogățit de templul dedicat Frumosului. Veți vedea suprapuneri ale obiectelor încă existente cu reconstrucția virtuală a clădirii dispărute, trecutul adus în viitor.

Anastase Simu (1854-1935) a fost un împătimit colecționar de artă, doctor în științe politice și admnistrative (dublu licențiat, în drept la Paris și în științe politice și administrative la Bruxelles).
„Recrearea virtuală a Muzeului Simu” proiect coordonat de Muzeul Școlii de Arhitectură, UAUIM.

„Unul din scopurile Muzeului Simu era acela de a contribui la educaţia municipalităţii. Caracterul didactic al muzeului său era deosebit de util artiștilor. Copiile sale erau de bună calitate, biblioteca era destul de cuprinzătoare (920 de cărţi rare de artă în 1944), totul era gândit să contribuie la „educaţia mulţimei” și să demonstreze că „artele noastre plastice se pot alătura și compara de acum artelor plastice universale”. Cu planuri de arhitectură din Arhivele Naționale, fotografii vechi, cărți poștale comandate de Anastase Simu, și informatii inedite vă spunem povestea unui loc dispărut, dar mitologic, mereu emblematic pentru cultura Bucureștiului interbelic. Mai jos, interviu cu Claudia Popescu, muzeograf al Muzeului Școlii de Arhitectură a UAUIM, coordonatorul proiectului „Reconstrucția în mediu virtual a Muzeului Simu”.

Vedere aeriană, Ateneul Român, strada Mercur. In partea de sus, dreapta, a imaginii vedeți Muzeul Simu, ușor de localizat după forma sa de templu grecesc. Foto credit: Biblioteca UAIUM.

Anastase Simu (1854-1935) a fost un împătimit colecționar de artă, doctor în științe politice și admnistrative (dublu licențiat, în drept la Paris și în științe politice și administrative la Bruxelles), secretar al Legației României la Berlin, membru de onoare al Academiei Române (1933) și senator de Brăila din partea Partidului Conservator în trei legislaturi.

La numai 19 ani, Anastase Simu devine moștenitor al unei mari averi (a părinților și a unchiului său, Petrache Simu, care nu avea copii) și își dedică viața colecționarii lucrărilor de artă din toată Europa și, mai ales, împărtășirii lor cu marele public.

Elena Simu, Anastase Simu și Ionel Brătianu, 1927, moment de la festivitatea în care A. Simu donează Muzeul statului. Sursa: Once Upon a Time in Bucharest, pagina de facebook.

În anul 1927, Anastase Simu a donat clădirea Muzeului (și toate cele aproximativ 1200 de obiecte de artă expuse la acea dată), Statului Român, “României Mari”, cu obligațiunea ca “Museul să fie respectat și aparat”.

În plus, își lasă întreaga avere (casa, depozite în bănci, acțiuni, moșii, etc), prin testament, tot statului român, ca să fie folosită spre administrarea și sporirea colecțiilor Muzeului și actelor filantropice.

Casa Custodelui, Muzeul Simu. Sursa: Biblioteca UAUIM.
Muzeul Simu, reconstruit virtual
Dosar de autorizare. Sursa: Arhivele Naționale ale României.

O comoară strânsă cu muncă și jertfe de ani este dăruită țării”

Viitorul” din 18 noiembrie, 1927, titra: “O comoară strânsă cu muncă și jertfe de ani este dăruită țării”. Mai jos, un fragment din actul de donație întocmit de Anastase Simu.

Considerând ziua de azi ca una dintre cele mai fericite a vieții mele, declar în mod solemn, că atât terenul ce am cumpărat în anul 1904, cât și clădirea Museul Simu, ce am construit pe el, precum și toate operele de Artă aflate în el –a căror evaluare față de prețurile extraordinare mă abțin a face, declar că le închin, cu dragoste, României Mari, și de fac danie de veci Națiunei, prin Ministerul Artelor și Cultelor, cu obligațiunea însă pentru acesta de a face respectat și apărat Museul Simu așa cum există, cu coprinsul total al operelor sale”.

„Recrearea virtuală a Muzeului Simu” proiect coordonat de Muzeul Școlii de Arhitectură, UAUIM. Sursa: Once Upon a Time in Bucharest, pagina de facebook.
Muzeul Simu și catalogul său din anul 1910, document fondator prețios, ce conține conceptul și inventarul operelor de artă din cele cinci săli de expoziție

Realizarea unei colecțiuni antice, după ani de muncă, de străduire și emoțiune, necesita o întrupare arhitecturală anumită. Dintre toate formele arhitectonice consacrate, cea mai nemerită, în cazul colecțiunii strânse de Anastase Simu, se părea aceea a unui templu elin, iar cea mai potrivită, mulțumită ritmului său intim și admirabilei sale clarități, aceea a Templului Erechtheion, de pe Acropolis din Atena. Severitatea liniilor și continuitatea simplă a construcțiunii o impuneau atențiunii fondatorului. Însă, în reproducerea din București, acest edificiu a primit adaose, cum sunt semi-coloanele de pe laturi și rampele dinaintea fațadelor, amintind pe acelea aflate la Templul roman, antic, din Nimes, cunoscut sub denumirea de Maison Carree. Ordinul este ionic”, Catalogul Muzeului Simu din anul 1910.

Carol Constantino-Cichy (1863-1941), arhitectul Muzeului Simu, a fost cel care a supravegheat construcția mai multor proiecte semnate de arh. Paul Gottereau: Palatul CEC, Palatul Nifon, Palatul Dinu Mihail și a proiectat mai multe reședinte pentru elita Bucureștiului interbelic.

Carte poștală Muzeul Simu. Sursa: Once Upon a Time in Bucharest, pagina de facebook.

Interiorul Muzeului Simu a fost împărțit în cinci săli. Sala Romană, „atât după forma unei duble bazilice (cu câte un hemiciclu la extremități), cât și după decorația arhitecturală ale cărei motive sunt luate de pe acelea care ornează Palatul lui Dioclețian (sec IV), din Spalato (Dalmația), altele din Palazzo Colonna (Roma). Catalogul Muzeului Simu, 1910.

Muzeul Simu – “Pentru ca omul să întâlnească pretutindeni prilej de a-și înălța sufletul către Frumos”

Sala Românească era cea de-a doua. “Aici, rolul principal îl joacă anumite elemente decorative ce se găsesc în ornamentația arhitecturală a mănăstirii Curtea de Argeș. Brâul răsucit, pseudo-arcadele și rozaceele, se desfășoară într-un ritm apropiat, la care se adaugă, spre a produce un efect susținut, aurirea discretă a reliefurilor pe un fond albăstriu”. Urmează Sala Renașterii ce “conține o ornamentație luată din aceea a sălii Rubens din Muzeul Louvre din Paris”, Sala Bizantină, dedicată Artei din Bizanț (care avea, printre alte multe capodopere, și icoane “de mare însemnătate” și Sala Greacă. Toate “pentru că omul să întâlnească pretutindenI prilej de a-și înălța sufletul către Frumos”.

În anul 1943, Muzeul Simu a fost închis, iar în 1944, de teama bombardamentelor, prețioasele colecții au fost adăpostite la Câmpulung. După război, Museul Simu a fost redeschis. Apoi, știm ce a urmat, știm cum a fost “respectat și apărat”.

1964, demolarea Muzeului Simu.
Credit: StufoArh, desen pentru Studiul Formei. Muzeul Școlii de Arhitectură, UAUIM.
Carte poștală Muzeul Simu.
„Recrearea virtuală a Muzeului Simu” a participat la Anuala de Arhitectură București, 2020, Secțiunea Cercetare prin Arhitectură /Arhitectură și experiment

Autorii proiectului, care continuă și azi, sunt: muzeograf Claudia Popescu, coordonare proiect, arheolog Călin Șuteu scanare 3D și fotogrametriere arh. Andreea Iosif, modelare 3D, prog. Vasile Andrei, concepere site web, bibl. Valentin Popescu, documentare, coordonare broșură, Claudiu Maier, promovare foto-video, arh. Cristina Constantin, identitate vizuală. Birou de proiectare: Centrul Expozițional Documentar UAUIM. Proiectul a fost realizat în parteneriat cu Filiala Teritorială București a OAR cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România din Timbrul de Arhitectură.

„Recrearea virtuală a Muzeului Simu” proiect coordonat de Muzeul Școlii de Arhitectură, UAUIM.
Demolarea muzeului Simu a fost printre primele experiențe traumatice ale orașului din perioada comunistă”

„Proiectul face parte dintr-o etapă actuală de recuperare a memoriei colective legate de vechiul București. Demolarea muzeului Simu a fost printre primele experiențe traumatice ale orașului din perioada comunistă. Acolo unde măsurile reparatorii sunt (aproape) imposibile la nivel practic, reconstrucția digitală, evenimentele, și expozițiile asociate încearcă o reparație simbolică”, se arată în prezentarea lucrării.

Bulevardul Tache Ionescu, azi Magheru. In depărtare se vede Muzeul Simu. Sursa: Once upon a Time in Bucharest, pagina de facebook.
„Recrearea virtuală a Muzeului Simu” proiect coordonat de Muzeul Școlii de Arhitectură, UAUIM.
Multe piese provenite de la Muzeul Simu au fost folosite pentru desenul ornamental în cadrul formării viitorilor arhitecți”

„Finalitatea proiectului o reprezintă conștientizarea impactului demolărilor precum și un îndemn către aprecierea și valorificarea patrimoniului rămas. Proiectul are ca punct de plecare obiectele și poveștile din CED UAUIM (de-a lungul timpului, mai multe piese provenite de la Muzeul Simu au fost folosite pentru desenul ornamental în cadrul formării viitorilor arhitecți), completate de o documentare istorică realizată prin studii de arhivă și parteneriate cu diferite instituții (Arhivele Naționale ale României, Muzeul Național de Artă al României, Muzeul MMB, AGERPRES, Biblioteca Academiei Române, Uniunea Arhitecților Români, Institutul Național al Patrimoniului precum și cu sprijinul unor fotografi sau colecționari de fotografii (Ion Lucăcel, Andrei Bârsan, Cezar Buiumaci, Radu Ștefănescu)”.

„Principalele etape parcurse au fost scanarea 3D și fotogrametrierea mai multor piese păstrate din Muzeul Simu, modelarea 3D și reconstituirea Muzeului Simu, adaptarea pentru experimentarea spațiului în realitate virtuală. De-a lungul proiectului, casca VR și aplicația asociată au făcut mai multe escale în diferite spații cheie ale orașului (MMB, Casa de Târgoveț din str. Șerban Vodă) fiind de cele mai multe ori însoțite de dezbateri, expoziții, conferințe”.

„Recrearea virtuală a Muzeului Simu” proiect coordonat de Muzeul Școlii de Arhitectură, UAUIM.
O bogație fără egal, risipită prin tot Bucureștiul. De la 624 de lucrări de artă, câte adăpostea Muzeul Simu la inaugurare, numărul lor a ajuns la 2112 la instaurarea regimului comunist

Muzeul Simu a fost inaugurat la 21 mai 1910, patrimoniul său fiind alcătuit din 624 lucrări de artă. Numărul acestora va ajunge la 1182 în 1927 (anul în care Anastase Simu donează Muzeul Municipalității), apoi la 1839, trecute în catalogul tipărit în 1937, și la 1902 opere, inventariate în martie 1944. În anul 1948, Muzeul Simu găzduia 2112 lucrări.

Claudia Popescu este muzeograf la UAUIM, a absolvit Facultatea de Litere la Universitatea București și are doctorat în Arte Vizuale la Universitatea de Arte București cu teza ”Tehnologii digitale în muzeele contemporane”.

Claudia Popescu a coordonat proiectul de recreare virtuală a Muzeului Simu. Foto credit: Claudia Popescu.
Vizibilitatea muzeului Simu pe un bulevard central incomoda. Fie că amintea de vechiul București, fie că amintea de fostul templu al Masoneriei”

B365.ro: S-a spus ca Muzeul Simu a fost demolat ca să se ridice în locul lui magazinul Eva. Este adevarat?

Claudia Popescu: Muzeul Simu nu a fost demolat din cauza construcţiei blocului Eva. O fotografie aeriană din Flacăra din 1961 arată că blocul Eva era deja ridicat lângă Muzeul Simu și deci nu acesta an fost motivul demolării. Mai degrabă incomoda vizibilitatea sa pe un bulevard central, alături de clădiri noi al Capitalei: fie că amintea de vechiul București, fie că amintea de fostul templu al Masoneriei. Din studiul fotografiilor care s-au păstrat se poate observa că stilul arhitectural al Muzeului Simu a fost o împletire între gustul primului curator, Th. Cornel, cel al colecţionarului și cel eclectic al arhitectului Sciky. Ca și în cazul pieselor achiziţionate, în cazul interioarelor, Simu a optat tot pentru repere consacrate ale artei universale (Palatul lui Diocleţian din Split, Episcopia de la Curtea de Argeș, Muzeul Luvru, Hagia Sofia etc.).

1961. Muzeul Simu înconjurat de șantierele socialiste.
Realitatea Ilustrată, 10 martie, 1932.
Dat fiind faptul că o parte din colecţie a fost distribuită gospodăriilor de partid în anii 60, este posibil ca ele să se găsească în colecţii particulare sau în case de licitaţii de artă”

B365.ro: Ce s-a întâmplat cu patrimoniul Muzeului după instaurarea comunismului?

Claudia Popescu: În 1950 s-a înfiinţat Muzeul de Artă al RPR în Palatul Regal (numit Palatul Republicii, nume preluat ulterior de Casa Poporului). Acest muzeu a preluat colecţia regală, Pinacoteca Statului și a Municipiului, colecţiile muzeelor Toma Stelian și Kalinderu, unele tablouri din Muzeele Simu și Brukenthal, pentru a crea un muzeu de artă universală. Spolierea Muzeului Simu a continuat și a fost definitivată de demolarea acestuia. Anterior demolării din 1964, o parte din lucrări au fost preluate în colecţia Simu din Pinacoteca orașului București (MMB), o alta de Muzeul Naţional de Artă al României, câteva replici din ipsos la Centrul Expoziţional Documentar al UAUIM, altele la Muzeul de Artă Veche Apuseană Ing. Dumitru Minovici și cel puţin una, la Muzeul Naţional de Istorie.

Dat fiind faptul că o parte din colecţie a fost distribuită gospodăriilor de partid în anii 60, este posibil ca ele să se găsească în colecţii particulare sau în case de licitaţii de artă. Alte câteva piese se găsesc la muzee din provincie. O parte din piesele mici (medalii, decoraţii, vitrine mici etc.) au dispărut sau au fost preluate de particulari. O mică parte dintre sculpturi se găsește în spaţii publice. Mulajul unuia dintre dipticele consulare ale consulului F. Anastasius, capodoperă a artei bizantine, păstrat de MNIR, are legătură cu prenumele colecţionarului Anastase Simu, ca un omagiu adus de Th. Cornel.

Tors egiptean, Revista „Boabe de grâu”
„Până acum am reușit să reconstituim doar două din cele 5 săli, trebuie să găsim timp, resurse și energie ca să le completăm pe toate”

B365.ro: Cum a început proiectul? Am văzut că are o bătaie lungă, se adresează și altor locuri emblematice din București distruse de regimul comunist.

Claudia Popescu: Proiectul promovat de Muzeul Școlii de Arhitectură este strâns legat de protejarea și recuperarea elementelor de patrimoniu încă din perioada demolărilor făcute, în anii ’80, în cartierul Uranus. În 1982 a existat o inițiativa a arhitectului, urbanistului și profesorului Peter Derer care a recuperat, împreună cu studenții, elemente de arhitectură din cartierul Uranus: ornamente, cahle, un fragment de boltă pictată pe foiță de aur imitând un mozaic etc, ca mărturii ale calității arhitecturii care se pierdea. Acele piese recuperate au rămas în Muzeul Școlii de Arhitectură și, pe lângă replicile din ipsos din Muzeul Simu, au constituit baza acestui proiect.

Credit: StufoArh, desen pentru Studiul Formei. Muzeul Școlii de Arhitectură, UAUIM.
Fotografiile vremii cu Muzeul Simu nu sunt nici foarte multe, nici foarte clare, așa că fost o adevărată muncă de detectiv”

B365.ro: Cum a fost realizată reconstrucția Muzeului Simu în mediul virtual?

Claudia Popescu: Am obținut de la Arhivele Naționale copii ale planurilor Muzeului Simu, realizate în anul 1910 de Anastase Simu și de arhitectul Carol Sciky. Bineînțeles că de la nivelul planurilor de arhivă până la o reconstrucție, chiar și în mediul virtual, este un traseu destul de lung. Și în zilele noastre planurile din dosarul de autorizare se pot schimba pe șantier. Același lucru s-a întâmplat și cu aceste planuri care, inițial, păreau a fi ceea ce trebuie. Planurile au fost doar un punct de pornire, deoarece în timpul reconstrucției computerizate au apărut tot felul de anomalii, de elemente care nu corespundeau cu planurile de arhivă. Fotografiile vremii cu Muzeul Simu nu sunt nici foarte multe, nici foarte clare, așa că fost o adevărată muncă de detectiv.

Dosar de autorizare. Sursa: Arhivele Naționale ale României.
Dosar de autorizare. Sursa: Arhivele Naționale ale României.
Precizez că Muzeul Simu a fost una dintre puținele clădiri bucureștene construită special pentru a deservi rolul de muzeu”

B365.ro: Ce a fost cel mai greu în această recreare a Muzeului?

Claudia Popescu: Procesul a fost și mai ușor și mai greu. Mai ușor, în sensul în care informațiile pe care le-am avut au fost relevante, iar pentru un arhitect au fost ușor de interpretat și de transpus în mediul virtual. Mai greu, pentru că Muzeul Simu avea o poveste care trebuia să fie transmisă. Am folosit informații din catalogul exponatelor din anul 1910, care făcea trimiteri la sursele de inspirație ale arhitectului în momentul în care a proiectat Muzeul Simu. Precizez că Muzeul Simu a fost una dintre puținele clădiri bucureștene construită pentru a deservi rolul de muzeu. De cele mai multe ori, clădiri cu altă destinație inițială devin case memoriale, muzee, și atunci trebuie să-și adapteze spațiul la expunerea și conservarea unei colecții, ceea ce nu a fost cazul Muzeului Simu.

„Recrearea virtuală a Muzeului Simu” proiect coordonat de Muzeul Școlii de Arhitectură, UAUIM.
În sala dedicată Antichității, toată pardoseala este inspirată de pardoseala Palatului Dioclețian”

De la bun începul, Simu a fost un proiect de muzeu, o copie a templului Erechteion. Trebuia să fie un templu dedicat artelor care să înglobeze detalii de arhitectură comune cu ceea ce urmau să expună. În catalogul din anul 1910 se oferă detalii despre sursa de inspirație a acestor elemente. De exemplu, pentru prima sală, cea dedicată Antichitații, de unde provin și replicile din ipsos aflate azi în patrimoniul Muzeului Școlii de Arhitectură, toată pardoseala este inspirată din pardoseala Palatului Dioclețian. În mod similar, în sala a doua, dedicată Artei Românești și marilor maeștri ai artei românești, friza decorativă este o replică a decorațiunii exterioare a bisericii de la Curtea de Argeș.

„Recrearea virtuală a Muzeului Simu” proiect coordonat de Muzeul Școlii de Arhitectură, UAUIM.

B365.ro: Ce obiecte rămase din muzeu ați folosit pentru reconstruire?

Claudia Popescu: Am reușit datorită catalogului din 1910 să dăm de urma colecțiilor. După demolare, o parte considerată mai puțin importantă și relevantă a venit la noi, marea majoritate a lucrărilor de artă a ajuns la Muzeul Municipiului București, la Pinacoteca, iar cele mai valoroase piese, cum este „Somnul” lui Brâncuși, au ajuns la Muzeul Național de Artă și în Muzeul Colecțiilor, parterul fiind dedicat Colecțiilor Muzeului Anastase Simu.

„Recrearea virtuală a Muzeului Simu” proiect coordonat de Muzeul Școlii de Arhitectură, UAUIM.
Anastase Simu se plimba cu tramvaiul doar pentru bucuria de a coborî la stația Muzeul Simu. Ieșea în fața muzeului și invita trecătorii să viziteze muzeul, uneori chiar și duminica

B365.ro: De ce a fost demolat Muzeul Simu și ce a reprezentat pentru București?

Claudia Popescu: Motivul demolării a fost lărgirea bulevardului Magheru și cumva legarea cu magistrala, exista un vis pentru o magistrală care să parcurgă centrul Bucureștiului. Drama acestui muzeu este că, după ce că a fost demolat și colecțiile au fost răspândite, în zilele noastre acolo avem o parcare auto. Muzeul se afla undeva în dreptul Blocului ONT, strada Arthur Verona avea continuitate prin fața Muzeului Simu, între blocul Eva și ONT. Configurația străzii s-a schimbat o dată cu retrasarea bulevardului. Acolo este azi doar o piațetă, acolo unde înainte era o stradă, trecea și tramvaiul spre Piața Unirii, iar stația de tramvai se numea Muzeul Simu. O mică amintire de suflet este aceea că Anastase Simu se plimba cu tramvaiul doar pentru bucuria de a coborî la stația Muzeul Simu. Și tot legat de dragostea lui pentru artă, patrimoniu și pentru educarea bucureștenilor, colecționarul ieșea în fața muzeului și invita trecătorii să-l viziteze, uneori chiar și duminica.

O mică amintire de suflet este aceea că Anastase Simu se plimba cu tramvaiul doar pentru bucuria de a coborî la stația Muzeul Simu. Fotografie de epocă.

B365.ro: Ce a reprezentat Anastase Simu pentru cultura Bucureștiului?

Claudia Popescu: Anastase Simu a fost un colecționar vizionar. În momentul în care donează Muzeul Simu Municipalității, în 1927, înfințase deja Fundația Anastase Simu, instituție care punea fonduri la dispoziția municipalității pentru îmbogățirea colecțiilor, pentru întreținerea muzeului și burse pentru tinerii artiști. Partea cea mai tristă este că, după ce s-a stins din viață, și după venirea regimului comunist, toată această inițiativă nu-și găsește finalitatea. Dorința lui Anastase Simu era de a împărtăși cultura, arta, educația bucureștenilor. Pe frontonul primei săli, suprins în modelul nostru virtual, scrie cu litere de aur: „Nu doar pentru noi, ci și pentru alții”, ceea ce ne spune foarte mult despre dorința lui Anastase Simu de a contribui la nivelul de cultură al bucureștenilor.

„Recrearea virtuală a Muzeului Simu” proiect coordonat de Muzeul Școlii de Arhitectură, UAUIM.
Planul lui Anastase Simu a fost de a crea ceva fără rival (a concurat o vreme cu Ion Kalinderu, creatorul primului muzeu privat din București în 1906”

Anastase Simu era inclusiv într-o competiție continuă cu Ion Kalinderu, după cum povestea Krikor Zambaccian, o competiție pozitivă în achiziționarea lucrărilor de artă plastică. Doar că Ion Kalinderu nu deschidea muzeul publicului, ci doar prietenilor și inițiaților, pe când Anastase Simu a avut această viziune: el nu colecționa pentru el și pentru prietenii lui, ci pentru întreaga comunitate. În nebunia concurenței reușește să modernizeze această nouă clădire dedicată viitorului Muzeu Simu. Două inovaţii atrag atenţia la momentul construcţiei: iluminatul zenital și încălzirea cu calorifere. De observat că, deși obţine autorizaţia de construcţie în octombrie 1906 (piatra de temelie este pusă în 21 mai 1907), muzeul este inaugurat abia în 1910. Nu a durat numai construcţia în sine, cât și organizarea și etalarea colecţiei. Planul lui Simu a fost de a crea ceva fără rival (a concurat o vreme cu Ion Kalinderu, creatorul primului muzeu privat din București în 1906, și cu alţi colecţionari), motiv pentru care a insistat asupra artei europene, în general, și nu doar asupra celei românești; a insistat mai mult decât alţi colecţionari (care au preferat picturile) asupra sculpturilor.

Carți poștale Muzeul Simu. Sursa: Historic.

B365.ro: Vedem ceva ce nu mai există. Ce am câștigat prin recrearea virtuală a muzeului?

Claudia Popescu: Avem ocazia să pășim efectiv într-un muzeu din perioada interbelică. Putem să înțelegem relația dintre spațiu și obiectul de artă expus, pe care colecționarul Simu a simțit-o foarte bine. Putem avea cele mai valoroase obiecte, dar atâta timp cât nu le știm povestea și nu reușim să o transmitem vizitatorilor, ele rămân doar un depozitar al informației.

Cadru inedit cu Muzeul Simu. Sursa: Once Upon a Time in Bucharest, pagina de facebook.
Ne-am întâlnit cu bucureșteni contemporani muzeului, care intraseră în copilărie în el și acum se bucurau că aveau șansa să-l regăsească în mediul virtual”

B365.ro: Care a fost feedbackul? Chiar pentru turiștii străini este utilă această experiență?

Claudia Popescu: Am avut șansa să ducem această aplicație la marea majoritate a partenerilor noștri, la Palatul Suțu – Muzeul Municipiului București, cât și la Centrul de informare turistică din pasajul Universității. Concluziile despre importanța acestei aplicații au venit de la Centrul de informare turistică de la Universitate, unde ne-am întâlnit cu foști locuitori ai cartierului sau cu contemporani ai acestui muzeu care intraseră în copilărie în el și acum se bucurau că aveau șansa să-l regăsească în mediul virtual. Pe de altă parte, nu este o aplicație de entertainment, ci este destinată educării. Toate replicile virtuale ale exponatelor vin și servesc ca sursă de documentare pentru cercetători, pentru a nu mai merge în depozitele MMB sau la Muzeul Național de Artă să interacționeze direct cu o piesă. Noi am scanat exponatele la o rezoluție suficient de mare, încât să poată fi studiate online. Până la urmă, valoarea acestor colecții este dată de valoarea ansamblului pe care Anastase Simu a reușit să ni-l ofere.

Elena Simu, soția lui Anastase Simu. Fotografie de epocă.

„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare. Ce am mai scris se află aici:

Cookies