VIDEO I Podul Calicilor sau Calea Rahovei, drumul negoțului din care s-a născut un cartier. Rahova, în imagini: trecutul pitoresc al unui mic sat înghițit de un mare oraș

22 feb. 2023
27005 Afișari
VIDEO I Podul Calicilor sau Calea Rahovei, drumul negoțului din care s-a născut un cartier. Rahova, în imagini: trecutul pitoresc al unui mic sat înghițit de un mare oraș
VIDEO I Podul Calicilor sau Calea Rahovei, imaginile care ne arată trecutul pitoresc al unui vechi cartier bucureștean, un mic sat asimilat de un mare oraș. Foto credit: Alex Iacob, reptilianul.ro

Fabrica de Bere Rahova (fostă Bragadiru), azi ruină privatizată. Electromagnetica și încă ale 10 întreprinderi industriale socialiste, cele mai multe astăzi dezmembrate. Spitalul Brâncovenesc, ridicat de Domnița Safta Brâncoveanu, acum amintire; a fost demolat în anul 1984, cu tot cu sălile lui pavate cu marmură. Piața de Flori din Rahova, locul de unde începe comerțul bucureștean cu flori vii sau cu jerbe artificiale pentru eternitate – există. Penitenciarul Rahova –  există și prosperă de la an la an. Sunt numai câteva dintre locurile emblematice ale unui cartier-dormitor plin de contraste. Cu imagini de arhivă din filmul documentar “O călătorie pe Calea Rahovei”, digitalizat și oferit de MMB, recompunem fie și puțin istoria unui vechi cartier bucureștean care a adus periferia în centru și a dus centrul la periferie.

Foto credit: Cristian Malide.
Captură din filmul documentar „Calea Rahovei”, Cinema MUSION, MMB.
Captură din filmul documentar „Calea Rahovei”, Cinema MUSION, MMB.

Dacă ar fi posibilă călătoria în timp, dintre toate mahalalele Bucureștilor, cea a Calicilor s-ar înfățișa de-a dreptul dezolantă pentru ochii unui bucureștean care trăiește în anul 2023 și abia dacă se îndură să crape puțin geamul de la mașină ca să miluiască un amărât. Mahalaua Calicilor, așa i-au spus bucureștenii locului unde trăiau clăcașii eliberați pe vremea lui Vodă Cuza.

Puțin din multul pământ al Mitropoliei le-a fost dat atunci foștilor robi ca embatic (formă de arendare a unei proprietăți pe termen lung, gr. n.n). Mahalaua Calicilor, cu al ei Pod al Calicilor (Calea Rahovei de azi), se afla în grija Mitropoliei și a Domniei, și a fost desființată de Constantin Brâncoveanu la finalul secolului al XVII-lea. Cărțile de povești adevărate despre București spun că cerșetorii erau conduși de un staroste, ca orice altă breaslă onorabilă.

Captură din filmul documentar „Calea Rahovei”, Cinema MUSION, MMB.
Calea Rahovei in anii ’70. Captură din filmul documentar „Calea Rahovei”, Cinema MUSION, MMB.

De la Podul Calicilor, Podul Craiovei, Drumul Florăreselor și până la Calea Rahovei, artera care pleacă din inima Bucureștiului și leagă centrul de periferie

Calicii aveau un staroste care locuia pe strada Emancipată (azi strada Căpitan Mircea Vasilescu, n.n). Acum ceva vreme, a murit un moș descendent al acestui staroste, care, deși negustor, întindea mâna. Se ocupa cu negustoria de varză acră. Oltenii zarzavagii lăsau cobilița amanet la acest negustor pentru mâncare sau când se împrumutau. Într-o zi, harpagonul a căzut pe gârliciul pivniței și a murit. La moartea lui s-au găsit multe milioane ascunse”. Henri Zweifel, “Amintiri din Bucureștii de acum 60 de ani”, apud Cronica Bucureștilor întocmită, din document și sentiment”, de Gheorghe Parusi. Editura Compania, 2009.

Captură din filmul documentar „Calea Rahovei”, Cinema MUSION, MMB.
Captură din filmul documentar „Calea Rahovei”, Cinema MUSION, MMB.

De dimineața, de pe la șase, începea să răsune strada de strigătele oltenilor: Zarzavat, zarzavat, hai la peșteee, ia căimăcelu””

Pe acest Pod al Craiovei veneau oltenii la București să vândă puia-gaia și căimăcelu’, adică pui de găină și iaurt, flori, gaz și cărbune. “O caracteristică a Bucureștilor copilăriei mele erau negustorii ambulanți, în primul rând oltenii. Originari în special din Oltenia deluroasă, de pe valea Amaradiei, a Gilorțului și a altor afluenți ai Jiului, ei purtau în coșurile lor late, împletite, sau în vasele ce le atârnau la brațele cobiliței, adică a stinghiei de lemn, curbate, purtate pe umeri, tot felul de produse, de la zarzavaturi, fructe, peste, iaurt și găini, până la gaz, oțet, cărbuni și flori. De dimineața, de pe la șase, începea să răsune strada de strigătele lor: Zarzavat, zarzavat. Hai la pește, pește. Ia căimăcelu’, ia căimăcelu’. Răzăchie, struguri, Gazu’ gazu’. Hai la flori, flori frumoase, pg 246, Șerban Cioculescu, apud “Cronica Bucureștilor întocmită, din document și sentiment”, de Gheorghe Parusi. Editura Compania, 2009.

micul, paris, nicolae, ionescu
Foto: Nicolae Ionescu, unul dintre cei mai talentați fotoreporteri ai Bucurestiului interbelic.
Captură din filmul documentar „Calea Rahovei”, Cinema MUSION, MMB.
Calea Rahovei, una dintre cele mai active artere comerciale din Bucureștiul secolului XX

Calea Rahovei (cu al său cartier dezvoltat de-a lungul ei) s-a format, așadar, în zona în care s-au stabilit sărmanii orașului și s-a numit (în secolele XVII-XVIII) Podul Calicilor.

Numele de Rahova l-a primit în anul 1878, după Războiul de Independență, în memoria bătăliei de la Rahova dintre trupele otomane și armatele româno-ruse conduse de Principele Carol I al României. În timp, Calea Rahovei a evoluat, devenind în secolul XX una dintre cele mai active artere comerciale din București, cel puțin pe porțiunea dintre Cheiul Dâmboviței și Fabrica de Bere Bragadiru.

După Războiul de Independență, i-a surâs norocul domnului Dumitru Bragadiru, priceput negustor, care, după ce a făcut avere cu spirt și alcool rafinat în timpul războiului, a cumpărat un teren în Rahova pe care avea să ridice faimoasa Fabrică de Bere Bragadiru. Naționalizată de regimul comunism în anul 1948, fabrica va fi rebotezată “Rahova”.

Fabrica de Bere Bragadiru. Foto credit: Alex Iacob, reptilianul.ro
Fabrica de Bere Bragadiru. Foto credit: Alex Iacob, reptilianul.ro
 “Curțile cu pomi și verdeață lipsesc aici aproape cu totul ori sunt ascunse în spatele caselor”

Casele, cu parter și un etaj, se înghesuie una în alta în spații înguste, semn că terenurile de aici erau scumpe și proprietarii nu-și permiteau să le irosească. Curțile cu pomi și verdeață, frecvente în alte zone, lipsesc aici aproape cu totul ori sunt ascunse în spatele caselor. Casa e la stradă, la vedere, mai întotdeauna cu prăvăliile la parter. În ianuarie 1984, Calea Rahovei era în plină demolare. Printre ruinele încă neridicate mai rezistau cîâteva case șubrezite de vreme. A rezistat și Palatul lui Bragadiru, cu un decor cândva somptuos și o scară interioară monumentală. Până în 1989 a funcționat aici un cinema”, “Cronica Bucureștilor întocmită, din document și sentiment”, de Gheorghe Parusi. Editura Compania, 2009.

Captură din filmul documentar „Calea Rahovei”, Cinema MUSION, MMB.
Mănăstirea Antim. Captură din filmul documentar „Calea Rahovei”, Cinema MUSION, MMB. Palatul Sinodal al Mănăstirii Antim a fost mutat pe role in ianuarie 1985.
Calea Rahovei, din centru pina la periferie. Foto credit: Wikipedia.
Calea Rahovei”, un film extraordinar care arată pitorescul, dar și înapoierea Rahovei, apoi apariția unei păduri de blocuri socialiste

Filmul documentar “ O călătorie pe Calea Rahovei”, digitalizat de Muzeul Municipiului București, ne invită într-o călătorie în care trecem de zona centrală, de la Spitalul Brâncovenesc și Piața cu Flori, către zona atelierelor micilor meșteșugari și a serviciilor de cartier. O să vedeți, de pildă, că în anii ’70 încă mai existau pe Calea Rahovei ateliere de dogărie (semn că oamenii încă mai aveau nevoie de butoaie) și o Opincărie (pentru că încă mai erau la modă opincile, în anul 1971, în capitala României, București, am dedus eu). În spatele Podului Craiovei se întindeau ulițe și fundături, specifice periferiei Bucureștiului, locuri în care lumea trăia ca la sat. Modernizarea cartierului Rahova a început în anii ’60, de la periferie spre centru, de la Piața Rahova de azi la platforma Electromagnetica. Imaginile fixează chipuri și locuri dispărute sau transformate atât de radical, încît nu mai au nicio legătură cu povestea lor din secolele trecute.

Captură din filmul documentar „Calea Rahovei”, Cinema MUSION, MMB.
Captură din filmul documentar „Calea Rahovei”, Cinema MUSION, MMB.
După demolări. Captură din filmul documentar „Calea Rahovei”, Cinema MUSION, MMB.
În anul 1971 a fost aprobat programul general de sistematizare a Bucureștilor, iar Calea Rahovei s-a schimbat radical

Informația istorică relevantă este aceea potrivit căreia regimul comunist avea în vedere sistematizarea orașului, în liniile sale de schimbare radicală a fizionomiei urbane, înainte de 1977. Astfel, „în 1971 a fost aprobat proiectul programului general de sistematizare a Bucureștilor pe următorii 30 de ani. Așadar, conform acestui plan, undeva între anii 1995-2000, întregul fond de case uzate și insalubre urma să fie înlocuit cu construcții noi, moderne”.

Într-o primă etapă a acestui plan de sistematizare, important era anul 1975, când „jumătate din populația Bucureștiului ar fi urmat să locuiască în case noi”. Urmările cutremurului din 1977 au fost pretextul cel mai potrivit pentru accelerarea planului general de sistematizare a orașului București”, sursa MMB.

Captură din filmul documentar „Calea Rahovei”, Cinema MUSION, MMB.
Calea Rahovei, Foto credit: Dan Vartanian.
Calea Rahovei, Foto credit: Dan Vartanian.
112 de case din Parcelarea Rahova, realizată în perioada interbelică, au scăpat de demolări printr-un mare noroc: a venit anul 1989

În Rahova există și o parcelare istorică realizată de Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine în anii 1912, 1928 și 1938. Arhitecții Ioan D. Trajănescu, Ion Țărușanu și D. Ionescu au proiectat un număr de 112 clădiri. Parcelarea este delimitată si azi de străzile Grigore Tocilescu, Petrache Poenaru, Calea Rahovei, Intrarea Azimei.

Toate vechile clădiri au scăpat de demolările din anii ’70 și ’80, deși urma să le vină și lor rândul să dispară. Răzvan Voinea este istoric, autorul volumului “Idealul locuirii bucureștene: familia cu casă și grădină. Parcelările Societății Comunale pentru Locuințe Ieftine-București 1908-1948). 

Parcelarea Rahova a fost realizată de Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine în anii 1912, 1928 și 1938. Foto credit: Studio Zona.
Parcelarea Rahova a fost realizată de Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine în anii 1912, 1928 și 1938. Foto credit: Studio Zona.
Rahova, cămin pentru tinerii veniți de la țară ca să intre în structurile Securității

B365.ro: Cine erau beneficiarii acestor case din Rahova? Este adevărat că în aceste clădiri au fost cazați mulți dintre tinerii veniți de la țară ca să intre în structurile Securității?

Andrei Răzvan Voinea, istoric: “Au fost vândute pur și simplu, nu erau date cuiva anume. Cele construite în anul 1928 au fost cumpărate de foarte mulți funcționari de la Poștă, deși nu a existat un parteneriat între Societatea pentru Locuințe Ieftine și PTTR. Dar este adevărat că în aceste case au fost cazați și tineri veniți de la țară, care se pregăteau să intre în aparatul de Securitate. Deși nu am găsit documente în arhive care să confirme aceasta, foarte mulți dintre locuitorii caselor din Parcelarea Rahova ne-au sps că, de prin anii ’51- ’52, au fost nevoiți să accepte pe o perioadă acești tineri veniți din provincie, care erau pregătiți să devină securiști. Mai mulți locuitori ne-au spus același lucru”.

Parcelarea Rahova a fost realizată de Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine în anii 1912, 1928 și 1938. Foto credit: Studio Zona.
În anul 1989, casele din Parcelarea Rahova urmau să fie demolate. Au scăpat ca prin urechile acului”

B365.ro: Aceste 112 clădiri au o arhitectură valoroasă?

Andrei Răzvan Voinea, istoric: “Unele sunt proiectate de arh. Ioan D. Trăjănescu, același arhitect care a proiectat Catedrala din Timișoara. Este o arhitectură valoroasă, nu neapărat la nivel individual, cât la nivel de ansamblu; avem 112 case foarte bine așezate pe parcelare, imobile care au o anumită eleganță a exprimării arhitecturale. Avem Școala 39, proiectată de arh. Ion Țărușanu. Toate cele 112 clădiri au fost păstrate în forma lor inițială, cred că doar două au suferit câteva intervenții. Rahova este una dintre parcelarile exemplare ale Bucureștiului. În anul 1989 urma să fie demolată toată bucata dintre Sebastian-intersecția Sebastian cu Calea Rahovei-, până la Piața Chirigiu. Din ce am aflat de la locuitorii de acolo, ei primiseră înștiințare că trebuie să se mute înainte de 1989. A venit Revoluția și nu s-a mai demolat nimic, au scăpat ca prin urechile acului”.

Parcelarea Rahova a fost realizată de Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine în anii 1912, 1928 și 1938. Foto credit: Studio Zona.
Rahova și Ferentari, două cartiere cumva abandonate de centru”

B365.ro: Ce are Rahova deosebit față de alte cartiere? Este un cartier al contrastelor? Mă refer la faptul că aici găsim sărăcie lângă locuințele scumpe de lângă Parcul Sebastian.

Andrei Răzvan Voinea, istoric: “Rahova a fost o comună suburbană în care se mai construia fără autorizație, pentru casele de la periferie nu se punea accent pe autorizația de construire. Vorbim de aceeași situație care există și în Ferentari; sunt niște cartiere cumva abandonate de centru în care locuirea era grea. Mahalaua nu avea canalizare, electricitate, nu beneficia de caracteristicile modernizării urbanistice din secolul XX. Există acest mit al mahalalei în care totul este pitoresc și frumos, dar în realitate era nămol, existau drumuri nepavate iar oamenii aduceau apă de la fântână. Nici vorbă de încălzire, traiul era foarte greu și condițiile de locuire erau primitive. Și situația aceasta a rămas până aproape de anii ’80 când apar planurile de sistematizare, se fac demolări și se construiesc blocurile optzeciste din zona Mărgeanului. În general, tot perimetrul de case demolate ține de dezvoltarea țesutului urban, deși vorbim de o dezvoltare anarhică”.

Parcelarea Rahova a fost realizată de Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine în anii 1912, 1928 și 1938. Foto credit: Studio Zona.
Rahova, un întreg cartier care nu are acces la un parc, la instituții de cultură, la teatre, cinematografe sau infrastructură sportivă”

Andrei Răzvan Voinea, istoric: “Partea proastă este că în toată zona Căii Rahova nu există niciun parc mare, nici măcar unul singur. Există doar cel de la Sebastian, dar este mic și nu rezolvă nevoile a sute de mii de locuitori. Sistematizarea din anii ’80 prevedea amenajarea de parcuri, dar, ca de obicei, prima dată s-au făcut blocurile. Ne-am trezit cu mulți locuitori care nu au un acces elementar la spații verzi de mari dimensiuni, cum este Parcul Tineretului sau IOR. Un întreg cartier nu are acces la un parc, la instituții de cultură, la teatre, cinematografe sau infrastructură sportivă. Rahova este cazul cartierului Ferentari, în care lipsa unor investiții serioase, pe care trebuia să le facă administrația, dau o calitate scăzută a locuirii și apare acest stigmat de cartier sărac. Este clar că alte cartiere, care au beneficiat de investiții educaționale, culturale, sportive au avansat mai mult. Rahova nu se compară cu Floreasca, de pildă, cartier în care s-a investit mult”.

Bucureștiul, cum nu l-ai mai văzut. Cu lux și mahalale, cu mușterii, jupâni de la han, neguțătorii, chivuțe, circarii și birjari | FOTO DOCUMENT
Imagine realizată de Nicolae Ionescu, unul dintre cei mai talentați fotoreporteri din perioada interbelică.
De unde începe cartierul Rahova și unde se termină?”

B365. ro: Este un cartier abandonat de centru, deși Calea Rahovei pleacă chiar din centrul centrului, paradoxal.

Andrei Răzvan Voinea, istoric: “Aici se pune întrebarea referitoare la delimitarea cartierelor: de unde începe cartierul Rahova și unde se termină? La 1900, Rahova era acea zonă de la Mitropolie care, cel mult ajungea la Piața Chirigiu și cam pe unde se află acum Liberty Center Mall, unde, practic, acolo se termina orașul. Astăzi, Calea Rahova înseamnă și să stai la capătul ei, pe Șoseaua Alexandriei, dar și să locuiești la Filaret, la intersecția cu 11 Iunie. Dar așa arată evoluția firească a unui cartier care s-a dezvoltat casă cu casă, încet încet, de-a lungul acestei Căi de intrare și de ieșire din București”.

micul, paris, nicolae, ionescu
Imagine din Bucuresti de Nicolae Ionescu, unul dintre cei mai talentați fotoreporteri din perioada interbelică.

Cartierele Bucurestiului este un serial B365.ro dedicat celor vor să cunoască istoria si evoluția urbanistică a cartierelor in care trăiesc. Mai jos, ce am mai scris până acum:

Cookies