VIDEO I Gemenele neogotice din mahalaua Batiștei. Cele două case în oglindă de pe Calderon, despre care legenda spune că au fost zestrea a două surori

susținut de
28 apr. 2025
7477 afișări
VIDEO I Gemenele neogotice din mahalaua Batiștei. Cele două case în oglindă de pe Calderon, despre care legenda spune că au fost zestrea a două surori
VIDEO I Două uimitoare clădiri neogotice, proiectate în oglindă, în mahalaua Batiștei. Una este sediul UAR, cealaltă va redeveni frumoasă. Casele surori ar fi fost dar de nuntă pentru fetele proprietarului. Sursa Foto: UAR.

Pe Jean Louis Calderon, stradă cu reședințe impunătoare de sfârșit de secol al XIX-lea și început de secol XX, două clădiri ies în evidență, asemănându-se aproape ca două picături de apă.

Una este plină de viață și adăpostește Centrul de Cultură Arhitecturală a Uniunii Arhitecților din România, în timp ce sora sa geamănă a așteptat mai bine de 35 de ani să fie restaurată, de curând primind un nou și frumos acoperiș. 

VIDEO I Gemenele neogotice din mahalaua Batiștei. Cele două case în oglindă de pe Calderon, despre care legenda spune că au fost zestrea a două surori
Sediul UAR, Centrul de Cultură Arhitecturală a Uniunii Arhitecților din România. Foto credit: Andy Arif.
VIDEO I Două uimitoare clădiri neogotice, proiectate în oglindă, în mahalaua Batiștei. Una este sediul UAR, cealaltă va redeveni frumoasă. Casele surori ar fi fost zestrea fetelor proprietarului
Două case proiectate în oglindă. Sursa imaginii: UAR.

Mai jos, interviu cu Monica Croitoru-Tonciu, istoric de artă, autoare a monografiei “Alfred Popper, 1874-1946: (re)descoperirea unui arhitect”, editura Simetria, 2022. În plus, Adrian Polec, proprietarul clădirii în oglindă, ne dă detalii despre renașterea unui monument istoric.

Ce două case gemene au fost ridicate de Aron Iacob, bogat proprietar imobiliar în București. Legenda spune că reședințele reprezentau zestrea celor două fiice ale sale

Istoria elegantei clădiri, în care funcționează hub-ul cultural UAR, începe în anul 1898, casa fiind prevăzută încă de atunci cu toate facilitățile moderne: canalizare, gaz aerian și telefon.

Imobilele surori se învecinează cu alte clădiri de patrimoniu remarcabile, printre care amintim: reședința celebrei feministe Alexandrina Cantacuzino, a moșierului Sava Șomănescu, a doctorului Ion Cantacuzino, a marelui industriaș Constantin Vasiliu Bolnavu, a judecătorului Gh. N. Bagdat, a Zoei Filitis.

Numele arhitectului a rămas, încă, necunoscut, planurile identificate la Arhivele Naționale nefiind semnate. Din dosarul de autorizare reiese că primul proprietar al casei a fost Aron Iacob, care deținea mai multe imobile situate la intersecția străzilor Jean Louis Calderon și Theodor Masaryk (Calderon 48, 50 și Masaryk 4, 6, 8, 10).

VIDEO I Gemenele neogotice din mahalaua Batiștei. Cele două case în oglindă de pe Calderon, despre care legenda spune că au fost zestrea a două surori
Detaliu fațadă. Sediul UAR, Centrul de Cultură Arhitecturală a Uniunii Arhitecților din România. Foto credit: Andy Arif.
VIDEO I Două uimitoare clădiri neogotice, proiectate în oglindă, în mahalaua Batiștei. Una este sediul UAR, cealaltă va redeveni frumoasă. Casele surori ar fi fost zestrea fetelor proprietarului
Sediul UAR, Centrul de Cultură Arhitecturală a Uniunii Arhitecților din România. Foto credit: Andy Arif.
Intrarea. Sediul UAR, Centrul de Cultură Arhitecturală a Uniunii Arhitecților din România. Foto credit: Andy Arif.

Ulterior, proprietățile lui Aron Iacob au fost cumpărate de Solomon I. Bally, important proprietar imobiliar la început de secol XX  în capitală și donator al sinagogilor din București

Nu știm ce motive l-au determinat pe Solomon Bally să vândă, dar, în 1918, aici locuia chirurgul Ion Bălăcescu, personalitate a domeniului medical, profesor la Facultatea de Medicină din București și autor al unor importante studii privind chirurgia infantilă, chirurgia de rezecție, etc.

La naționalizare, Radu Lupescu figurează ca proprietar al imobilului. Ulterior, acesta a fost preluat de Ministerul de Interne.

VIDEO I Două uimitoare clădiri neogotice, proiectate în oglindă, în mahalaua Batiștei. Una este sediul UAR, cealaltă va redeveni frumoasă. Casele surori ar fi fost zestrea fetelor proprietarului
Sediul UAR, Centrul de Cultură Arhitecturală a Uniunii Arhitecților din România. Foto credit: Andy Arif.

Între anii 1988-1995, clădirea a fost sediul reprezentanței diplomatice a Autorității Palestiniene și după 1995 a adăpostit Secția Consulară a Ambasadei Republicii Elene

Chiar dacă cu se cunoaște numele arhitectului care a proiectat clădirile, pot fi semnalate analogii de limbaj arhitectural cu alte imobile în stil neogotic din București. De exemplu, similaritățile dintre cele două clădiri din str. Jean Louis Calderon și lucrările arhitectului Zigfrid Kofczinsky: Caru’ cu Bere (1893-1895) și Casa Herman I. Rieber (1903) din strada Romulus 15.

Din planuri reies subtile deplasări ale accentelor discursului arhitectural din exterior înspre interiorul clădirii. Alcătuit din subsol, parter înalt, etaj și mansardă, imobilul are generoase saloane și holuri principale cu plafoane decorate, atât la parter, cât și la etaj. Trebuie amintită eleganta desfășurare a scărilor de acces și de onoare. Ne putem imagina seratele vremii după dichisurile camerelor, ferestrele cu vitralii și plafonul pictat al etajului, se arată în prezentarea clădirii UAR.

Sediul UAR, Centrul de Cultură Arhitecturală a Uniunii Arhitecților din România. Foto credit: Andy Arif.
Sediul UAR, Centrul de Cultură Arhitecturală a Uniunii Arhitecților din România. Foto credit: Andy Arif.

La începutul anului 2013, după ce a intrat în proprietatea Uniunii Arhitecților din România, clădirea a fost înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice la poziția B-II-m-A-21059. Centrul de Cultură cuprinde: sediul UAR, spații expoziționale, biblioteca, arhiva și redacția revistei “Arhitectura”.

Filmul clădirii, realizat de UAR, AICI:

Aron Iacob, mare proprietar imobiliar din București, deținea mai multe vile în mahalaua Batiștei

B365: Care este povestea Casei din strada Jean Louis Calderon 48, hub cultural al UAR, cu o soră geamănă aflată vis-a-vis?

Monica Croitoru-Tonciu: Casa este o clădire de epocă, monument istoric clasa A, iar povestea ei începe să se contureze la finalul sec. al XIX-lea, odată cu achiziționarea de către Aron Iacob, mare proprietar în București, a două loturi de teren în fosta str. Polonă nr. 76 și 80 (astăzi, Calderon 48 și 50), pentru a-și extinde proprietatea ce ocupa deja alte trei loturi cu ieșire în str. Sălciilor, situată adiacent (astăzi, str. Thomas Masaryk nr. 4, 6, 8).

Aron Iacob construiește pe terenurile din str. Polonă două clădiri de locuit aproape identice, poziționate în oglindă, aliniate frontului străzii. Precum celelalte clădiri rezidențiale de seamă din epocă, au găzduit cu siguranță oameni eleganți și evenimente asemenea. Pe planul cadastral al capitalei din 1911, cele două imobile figurează cu numele Bally, cel mai probabil Solomon I. Bally, mare proprietar imobiliar și donator al sinagogilor din București.

VIDEO I Gemenele neogotice din mahalaua Batiștei. Cele două case în oglindă de pe Calderon, despre care legenda spune că au fost zestrea a două surori
Dosar de autorizare, Casa de la numărul 48, sediul UAR. Sursa imaginii: Serviciul Municipiului București al Arhivelor Naționale, fond PMB Tehnic, dosare Vila Calderon.
VIDEO I Gemenele neogotice din mahalaua Batiștei. Cele două case în oglindă de pe Calderon, despre care legenda spune că au fost zestrea a două surori
Vila geamănă de la nr. 50. Dosar de autorizare, Casa de la numărul 48, sediul UAR. Sursa imaginii: Serviciul Municipiului București al Arhivelor Naționale, fond PMB Tehnic, dosare Vila Calderon.

B365: Este adevărat că aceste două clădiri au fost un cadou de nuntă al primului proprietar pentru cele două fiice ale sale?

Monica Croitoru-Tonciu: O legendă urbană spune că aceste două clădiri proiectate în oglindă din str. Calderon ar fi fost destinate celor două fiice ale lui Aron Iacob, un fapt obișnuit pentru o epocă în care femeile primeau diferite terenuri, clădiri și mobile drept zestre. Acestea intrau apoi în proprietatea soțului. Cert este că cele două imobile se disting prin poziționarea în oglindă, ceea ce poate să sugereze o relație de apropiere între cei care urmau să locuiască acolo. Însă nu cunoaștem până în prezent niciun document care să ateste acest fapt.

Observăm că și clădirile din str. Thomas Masaryk nr. 6 și 8, de asemenea parte din fosta proprietate a lui Aron Iacob, erau poziționate în oglindă, și că toate aceste patru clădiri aveau acces comun către grajdul din curtea din spate (conform planului de situație din dosarul autorizației de construcție pentru vila de la nr. 48).

VIDEO I Gemenele neogotice din mahalaua Batiștei. Cele două case în oglindă de pe Calderon, despre care legenda spune că au fost zestrea a două surori
Dosar de autorizare, Casa de la numărul 48, sediul UAR. Sursa imaginii: Serviciul Municipiului București al Arhivelor Naționale, fond PMB Tehnic, dosare Vila Calderon.
Dosar de autorizare, Casa de la numărul 48, sediul UAR. Sursa imaginii: Serviciul Municipiului București al Arhivelor Naționale, fond PMB Tehnic, dosare Vila Calderon.
VIDEO I Gemenele neogotice din mahalaua Batiștei. Cele două case în oglindă de pe Calderon, despre care legenda spune că au fost zestrea a două surori
Sediul UAR, Centrul de Cultură Arhitecturală a Uniunii Arhitecților din România. Foto credit: Andy Arif.

Jean Louis Calderon, o stradă cu clădiri valoroase, reprezentative pentru arhitectura bucureșteană de final de secol al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea”

B365: În ce context urban găsim integrată casa, împreună cu sora sa cea geamănă de la numărul 50?

Monica Croitoru-Tonciu: Proprietatea lui Aron Iacob făcea parte în epocă din fosta Mahala a Batiștei, care ținea de biserica Batiștei, aflată în imediata apropriere, iar cele două clădiri gemene aveau ieșire pe strada Polonă, cu un istoric complex de sistematizări și redenumiri.

Segmentul de stradă care traversează prin apropierea bisericii a fost redenumit Gogu Cantacuzino în perioada interbelică, Alexandru Sahia începând din 1948 și, după Revoluție, Jean Louis Calderon, denumire pe care a păstrat-o până astăzi.

VIDEO I Două uimitoare clădiri neogotice, proiectate în oglindă, în mahalaua Batiștei. Una este sediul UAR, cealaltă va redeveni frumoasă. Casele surori ar fi fost zestrea fetelor proprietarului
Sursa imaginii: UAR.

O călătorie pe strada Jean Louis Calderon poate oferi impresia unei călătorii în timp în Bucureștiul din prima jumătate a secolului al XX-lea”

Monica Croitoru-Tonciu: Țesutul urban al străzii Jean Louis Calderon, cu loturi de teren de mici dimensiuni și un grad mare de ocupare, conservă majoritar clădiri cu valoare reprezentativă pentru arhitectura bucureșteană de la finalul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Acestea sunt aliniate frontului stradal sau retrase, case de locuit pe parter sau cu etaj și mansardă, în stil eclectic de factură academistă; imobile de apartamente moderniste, Art Deco (Calderon nr. 36, arh. Arghir Culina) sau modernist-mediteraneene (Calderon nr. 22, arh. Jean Krakauer) etc.

Cele două clădiri se încadrează într-un stil eclectic, cu elemente neogotice – arce în ogivă și decorație specifică goticului flamboyant, și cu un acoperiș mansardat de factură franțuzească”

B365: Cum descrieți proiectul de arhitectură (fațadele, intrarea monumentală, interiorul, spațiile de reprezentare, etc)?

Monica Croitoru-Tonciu: Analizând planurile din dosarele autorizațiilor de construcție (nesemnate), dar și situația din sit, care diferă ușor de planuri, cele două clădiri din strada J.L. Calderon se încadrează într-un stil eclectic, cu elemente neogotice – arce în ogivă și decorație specifică goticului flamboyant, și cu un acoperiș mansardat de factură franțuzească, cu lucarne cu fleșe.

Ferestrele au ancadramente în arce în acoladă sau trilobate, ce se sprijină pe console reprezentând elemente vegetale sau capete de oameni, un element pitoresc întâlnit încă din arhitectura medievală. Intrarea principală este surmontată o elegantă logie cu coloane (cu capiteluri eclectice), trafoare de factură neogotică și un parapet cu baluștri sub formă de colonete.

VIDEO I Gemenele neogotice din mahalaua Batiștei. Cele două case în oglindă de pe Calderon, despre care legenda spune că au fost zestrea a două surori
Sediul UAR, Centrul de Cultură Arhitecturală a Uniunii Arhitecților din România. Foto credit: Andy Arif.
Sediul UAR, Centrul de Cultură Arhitecturală a Uniunii Arhitecților din România. Foto credit: Andy Arif.
VIDEO I Două uimitoare clădiri neogotice, proiectate în oglindă, în mahalaua Batiștei. Una este sediul UAR, cealaltă va redeveni frumoasă. Casele surori ar fi fost zestrea fetelor proprietarului
Sediul UAR, Centrul de Cultură Arhitecturală a Uniunii Arhitecților din România. Foto credit: Andy Arif.

Monica Croitoru-Tonciu: Planimetria clădirilor este prin excelență specifică perioadei. Referindu-ne la vila de la nr. 48, intrarea principală monumentală se realizează pe fațada nordică și conduce către un vestibul și apoi către un hol de onoare cu un tavan înalt și cu o oglindă de dimensiuni impresionante, ce amplifică spațiul.

Holul oferă acces către scara principală (ce a păstrat placarea cu marmură albă) și fostele spațiile de reprezentare de la parter – salonul de primiri, biroul proprietarului și sufrageria (unde se servea masa), transformate astăzi în săli de evenimente și bibliotecă. Camerele din spatele clădirii erau destinate zonei de servicii (bucătărie, cămară, scară de serviciu etc.), unele păstrându-și în prezent funcțiunea.

VIDEO I Gemenele neogotice din mahalaua Batiștei. Cele două case în oglindă de pe Calderon, despre care legenda spune că au fost zestrea a două surori
Sediul UAR, Centrul de Cultură Arhitecturală a Uniunii Arhitecților din România. Foto credit: Andy Arif.
VIDEO I Gemenele neogotice din mahalaua Batiștei. Cele două case în oglindă de pe Calderon, despre care legenda spune că au fost zestrea a două surori
Sediul UAR, Centrul de Cultură Arhitecturală a Uniunii Arhitecților din România. Foto credit: Andy Arif.

Monica Croitoru-Tonciu: Urcând scara principală, cu parapet traforat masiv, ajungem la holul etajului întâi al clădirii, cu un luminator de mari dimensiuni, încadrat de o ramă din stuc și de o scafă formată din opt panouri pictate cu peisaje și elemente vegetale, despărțite prin putti ce joacă rolul decorativ de atlanți.

Opțiunea pentru decorația de inspirație neoclasică într-o clădire cu decorație exterioară de factură neogotică amintește de Casa Oteteleșanu din str. Biserica Amzei. Etajul I era dedicat în epocă zonei de noapte (cu dormitoare, baie și un salonaș), în prezent fiind ocupat de birouri, după cum se întâmplă și cu mansarda (fostul pod).

VIDEO I Două uimitoare clădiri neogotice, proiectate în oglindă, în mahalaua Batiștei. Una este sediul UAR, cealaltă va redeveni frumoasă. Casele surori ar fi fost zestrea fetelor proprietarului
Luminatorul. Sediul UAR, Centrul de Cultură Arhitecturală a Uniunii Arhitecților din România. Foto credit: Andy Arif.
VIDEO I Două uimitoare clădiri neogotice, proiectate în oglindă, în mahalaua Batiștei. Una este sediul UAR, cealaltă va redeveni frumoasă. Casele surori ar fi fost zestrea fetelor proprietarului
Sediul UAR, Centrul de Cultură Arhitecturală a Uniunii Arhitecților din România. Foto credit: Andy Arif.

Clădirile pot fi atribuite pe criterii stilistice arhitectului polonez Ziegfried Kofszynski, autor al Stabilimentului Caru’ cu Bere și al Casei Herman J. Rieber ”

B365: Ce analogii de limbaj ați identificat între cele două case din strada Jean Louis Calderon 48 și 50, și lucrările arhitectului Ziegfried Kofszynski: Stabilimentul Caru’ cu Bere (1898-1899) și Casa Herman J. Rieber (1903) din strada Romulus 15? Îi putem atribui, astfel, arhitectului Ziegfried Kofszynski proiectarea imobilului?

Monica Croitoru-Tonciu: Da, planurile de arhivă ale celor două case (păstrate de Arhivele Naționale ale României, Serviciul Municipiului București) nu sunt semnate, însă pot fi atribuite pe criterii stilistice arhitectului polonez Ziegfried Kofszynski (1858-1932).

Volumetria și decorația fațadelor amintesc într-adevăr de stabilimentul Caru’ cu Bere (1898-1899) din str. Stavropoleos nr. 5 și casa Hermann I. Rieber (1903) din str. Romulus nr. 15, proiecte semnate ale aceluiași arhitect.

Monica Croitoru-Tonciu: Ne putem raporta, spre exemplu, la decorația logiilor de pe fațadele dinspre stradă ale vilelor Iacob și Rieber, la volumetria și decorația asemănătoare a baluștrilor (sub formă de colonete) și consolelor balcoanelor de la vila Iacob și stabilimentul Caru’ cu Bere, la preferința aproape constantă a lui Kofszynski (la trecerea dintre secolele XIX-XX) pentru cornișele subliniate de denticuli decorați cu caschete și pentru lucarnele surmontate de acoperișuri sub formă de fleșe. Arhitecții din epocă (și de pe teritoriul țării) optează rareori pentru acest stil, iar reprezentatul cel mai de seamă al stilului este Kofszynski.

VIDEO I Două uimitoare clădiri neogotice, proiectate în oglindă, în mahalaua Batiștei. Una este sediul UAR, cealaltă va redeveni frumoasă. Casele surori ar fi fost zestrea fetelor proprietarului
Sediul UAR, Centrul de Cultură Arhitecturală a Uniunii Arhitecților din România. Foto credit: Andy Arif.

În Arhiva de proiecte a UAR se păstrează o schiță semnată de arh. Alfred Popper, care înfățișează un fragment al fațadei dinspre stradă a vilei”

B365: Arh. Alfred Popper a contribuit la proiectarea clădirii? În arhiva U.A.R. se păstrează o schiță pentru fațada clădirii. Ce reprezintă schița semnată de arh. Alfred Popper ?

Monica Croitoru-Tonciu: Din atelierul lui Z. Kofszynski făcea parte la finalul secolului al XIX-lea arhitectul de origine poloneză Alfred Popper (1874-1946), iar în fondul dedicat lui Popper din Arhiva de proiecte a UAR se păstrează o schiță semnată de acesta pentru vila de la nr. 48, care atestă astfel și contribuția sa la proiectarea celor două vile.

VIDEO I Două uimitoare clădiri neogotice, proiectate în oglindă, în mahalaua Batiștei. Una este sediul UAR, cealaltă va redeveni frumoasă. Casele surori ar fi fost zestrea fetelor proprietarului
Schiță semnată de arh. Alfred Popper. Foto credit: Arhiva de Proiecte UAR, fațada vilei de la nr. 48.
Arhitect Alfred Popper, imagine din volumul “Alfred Popper, 1874-1946: (re)descoperirea unui arhitect”, editura Simetria, 2022, de Monica Croitoru Tonciu.

Schița, abil realizată, înfățișează un fragment al fațadei dinspre stradă a vilei, cu fereastra de la parter subliniată de un ancadrament și surmontată un cartuș decorativ cu blazoane și efigiile a două personaje. Deasupra ferestrei se regăsește un balcon în console, cu montanți masivi și un parapet traforat cu arce trilobate specifice arhitecturii de factură neogotică.

După cum am menționat mai sus, balcoanele vilelor Iacob se aseamănă prin decorație celor de pe fațada Carului cu Bere, un alt proiect unde au colaborat Kofszynski și Popper.

Foto credit: Andy Arif.
Foto credit: Andy Arif.

Clădirea UAR a primit o nouă șansă, prin care și-a păstrat aproape integral elementele originale”

B365:  Ce s-a păstrat din elementele originale ale clădirii?

Monica Croitoru-Tonciu: Clădirea este deținută de UAR din 2010 și a fost consolidată și restaurată, spre deosebire de clădirea în oglindă, de la nr. 50, aflată într-o stare avansată de degradare. Astfel, putem spune că această clădire a primit o nouă șansă, prin care și-a păstrat aproape integral elementele originale.

Sediul UAR, Centrul de Cultură Arhitecturală a Uniunii Arhitecților din România. Foto credit: Andy Arif.

B365: Cum a fost restaurată clădirea UAR?

Monica Croitoru-Tonciu: Clădirea a trecut printr-un amplu proces de consolidare și restaurare. S-au parcurs toți pașii necesari puneri în siguranță și apoi în valoare a arhitecturii.

Pereții au fost cămășuiți, la nevoie, cu beton armat; s-au refăcut instalațiile electrice, sanitare, de alimentare cu apă, de gaze; a fost reparată tâmplăria; au fost restaurate și completate elementele decorative ale fațadelor și interioarelor; au fost reparate șarpanta și învelitoare din tablă zincată a acoperișului etc.

S-au asigurat mai departe condițiile necesare desfășurării de evenimente în cadrul sălilor de expoziție, amenajarea bibliotecii cu zonă de studiu și cea a spațiilor dedicate arhivelor, despre care voi detalia în cele ce urmează.

Sediul UAR, Centrul de Cultură Arhitecturală a Uniunii Arhitecților din România. Foto credit: Andy Arif.
VIDEO I Gemenele neogotice din mahalaua Batiștei. Cele două case în oglindă de pe Calderon, despre care legenda spune că au fost zestrea a două surori
Sediul UAR, Centrul de Cultură Arhitecturală a Uniunii Arhitecților din România. Foto credit: Andy Arif.

Vizitatorii de pretutindeni se pot bucura astăzi de arhitectura clădirii, pusă în valoare de atmosfera oferită de Centrul de Cultură Arhitecturală al Uniunii Arhitecților din România”

Monica Croitoru-Tonciu: Centrul este coordonat în prezent de doamna arh. Ileana Tureanu, președintele UAR, și găzduiește evenimente adresate tuturor celor interesați și pasionați de arhitectură și domeniile conexe.

La parterul clădirii, se află biblioteca cu profil de arhitectură, urbanism și design, ce cuprinde peste 18.000 de volume, inclusiv o colecție de carte veche și rară și o colecție a revistei Arhitectura încă din 1906. Volumele pot fi căutate și în catalogul online al bibliotecii, disponibil pe site-ul UAR.

Biblioteca UAR, Centrul de Cultură Arhitecturală a Uniunii Arhitecților din România. Foto credit: Andy Arif.

Monica Croitoru-Tonciu: În fostele saloane dinspre stradă sunt găzduite astăzi conferințe de arhitectură sau de călătorii, lansări sau prezentări de cărți (printre altele, de la editurile Simetria, Vremea și Humanitas) și de reviste de profil (precum Arhitectura sau Crochiu), expoziții de grafică și pictură (proiecte de arhitectură, peisaje, naturi statice), itinerate inclusiv în străinătate (la muzee sau sedii ICR).

O parte din aceste expoziții au loc în contextul unor concursuri de creație, cum ar fi concursul „Gheorghe Leahu” pentru tineri arhitecți acuareliști, organizat de UAR în colaborarea cu doamna Viorica Leahu în onoarea soțului său, ediția de anul acesta fiind încă în desfășurare. Să nu uităm totodată că UAR organizează Bienala Națională de Arhitectură, manifestare de profil la nivel național, iar o parte din panourile proiectelor participante (în funcție de secțiuni) sunt expuse la sediul din strada Calderon. Așteptăm cu interes următoarea ediție a Bienalei!

Sediul UAR, Centrul de Cultură Arhitecturală a Uniunii Arhitecților din România. Foto credit: Andy Arif.

Monica Croitoru-Tonciu: La etajul clădirii, se regăsesc birouri ale UAR și, continuând către mansardă, întâlnim spațiile de studiu dedicate arhivelor – Arhiva de proiecte, Arhiva de fotografii și Arhiva documentară. Arhivele de proiecte și fotografii s-au constituit din donații realizate de-a lungul timpului către UAR și cuprind zeci de fonduri de arhitecți, precum cele dedicate lui Alfred Popper, Octav Doicescu, George Matei Cantacuzino, Ioana Grigorescu, Mircea Alifanti și mulți alții.

Mii de documente – schițe și proiecte realizate în grafit, creioane colorate, acuarele, caiete de notițe, cursuri, care sunt accesibile cercetătorilor interesați. O parte dintre acestea sunt disponibile în varianta digitală pe site-ul UAR. Multe dintre documente au fost valorificate de-a lungul timpului prin cercetarea și publicarea lor în lucrări de specialitate (printre care monografia Ioanei Grigorescu), care pot fi consultate la bibliotecă.

Sediul UAR, Centrul de Cultură Arhitecturală a Uniunii Arhitecților din România. Foto credit: Andy Arif.

Monica Croitoru-Tonciu: Mansarda găzduiește redacția revistei Arhitectura, cu șase numere pe an, continuatoare a celei fondate în 1906 de Societatea Arhitecților Români, care ne oferă periodic numere tematice, cu articole și ilustrații de calitate, însoțite de evenimente de lansare ce antrenează o comunitate de oameni pasionați.

În mansardă se află, de asemenea, redacția Buletinului Informativ al Uniunii Arhitecților din România (BIUAR), distribuit periodic gratuit, ce surprinde cele mai importante evenimente organizate de Centrul de Cultură Arhitecturală al Uniunii Arhitecților din România sau petrecute în domeniul arhitecturii, în țara noastră și în străinătate.

Clădirea a fost redată în acest fel, în întregime, comunității locale.

Sediul UAR, Centrul de Cultură Arhitecturală a Uniunii Arhitecților din România. Foto credit: Andy Arif.
Sediul UAR, Centrul de Cultură Arhitecturală a Uniunii Arhitecților din România. Foto credit: Andy Arif.

Birouri de lux lângă un monument istoric: clădirea geamănă a sediului UAR va fi restaurată și extinsă

Clădirea construită în oglindă cu sediul Uniunii Arhitecților din România (UAR), situată la nr. 50, intră într-un amplu proces de restaurare și extindere. Proiectul și investiția, realizate de grupul APX IMMO, prevede desființarea corpului anexă existent și construirea unui nou imobil cu funcțiunea de birouri, cu o înălțime maximă de 16 metri.

Investiția a fost aprobată de Ministerul Culturii – Direcția Patrimoniu Cultural, prin ordinul ministrului Daniel Constantin Barbu.

Noul acoperiș al clădirii în oglindă.

Adrian Polec, proprietarul clădirii: Clădirea de la nr. 50 a rămas abandonată timp de peste 35 de ani, în timp ce sora sa geamănă, sediul UAR, a fost restaurată și a înflorit. Am preluat imobilul de la un investitor italian care a abandonat procesul de restaurare din cauza costurilor ridicate. Deși reabilitarea implică investiții semnificative, valoarea culturală și istorică a clădirii justifică efortul. Ne-am asumat această misiune cu responsabilitate.

Procesul de restaurare urmărește readucerea clădirii la forma sa originală, folosind materiale identice sau similare cu cele din perioada construcției. A fost refăcută șarpanta și învelitoarea cu tablă de zinc din Germania, precum și sistemele de drenaj.

Se restaurează planșeul din lemn de peste holul central, șemineul, luminatorul, scara principală, parchetul din stejar masiv și tâmplăria interioară. Marmura de pe casa scării va fi înlocuită cu un material identic, iar parchetul va respecta modelul inițial. Ușa principală originală a fost salvată și este în curs de recondiționare de către un expert.

VIDEO I Gemenele neogotice din mahalaua Batiștei. Cele două case în oglindă de pe Calderon, despre care legenda spune că au fost zestrea a două surori
Clădirea în oglindă va fi restaurată.

Adrian Polec, proprietarul clădirii: Deși imobilul a fost grav afectat după naționalizare — prin demolări, vopsiri neadecvate și intervenții agresive — funcțiunea sa de vilă de locuit va fi păstrată. Restaurarea urmărește nu doar reconstituirea fidelă a elementelor arhitecturale, ci și redarea spiritului istoric al clădirii.

Încercăm să păstrăm fiecare detaliu autentic, de la piatra cubică veche până la modelele de luminatoare și stucaturi. Este o muncă titanică, dar una care va reda comunității un monument valoros, parte din patrimoniul arhitectural românesc.

„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare. Ce am mai scris se află aici:

Cookies