VIDEO I Filme extraordinare despre muncă, locuire și timp liber în Bucureștiul socialist. Toți ochii se îndreaptă spre UrbanEye Film Festival, la împlinirea a 10 ani

UrbanEye Film Festival sărbătorește ediția aniversară de 10 ani cu tema „Încotro?”. Între 8-12 noiembrie, la Cinema Elvire Popesco, UrbanEye ne invită să explorăm arhitectura, istoria și schimbările care au modelat orașele noastre. “Cum și unde locuiau bucureștenii perioadei socialiste? Cum arătau locurile lor de muncă? Unde se distrau și se relaxau? Prin intermediul a 27 de filme de arhivă cuprinse în cele trei calupuri tematice ale programului, ne propunem să explorăm cât mai multe fațete ale unor posibile răspunsuri la aceste întrebări”, anunță Ana Szel și Andrei Rus, curatorii programelor de filme de arhivă dedicate Bucureștiului socialist. Mai jos, interviu cu Andrei Rus, critic de film, conf. univ. dr. Scenaristică: Filmologie-UNATC.

Ediția aniversară UrbanEye Film Festival va fi deschisă de proiecția filmului Building Visions, urmată de un concert Corina Sîrghi & Toma Dimitriu, miercuri, 8 noiembrie, de la ora 18:30, la cinema Elvire Popesco. Între 8 – 12 noiembrie suntem invitați într-o călătorie de redescoperire a orașelor și a potențialului lor transformator, dar și la ateliere de explorare urbană și creație sau tururi ghidate prin București. Detalii și informații despre întregul program, plus prezentarea filmelor pe urbaneye.ro.

“Peste jumătate din filmele din program au fost digitalizate special pentru aceste proiecții. Este pentru prima dată când pot fi văzute după 40 de ani”

“Programul Bucureștiul Socialist cuprinde documentare, reclame și filme utilitare realizate între 1959 și 1986, majoritatea fiind produse de Studioul „Alexandru Sahia”, instituția cea mai activă în realizarea unor astfel de proiecte cinematografice în România socialistă. Temele lor sunt extrem de variate și surprind multe problematici relevante pentru preocupările urbanistice ale epocii lor: de la proiectul de construcție a liniilor de metrou ale capitalei, la modernizarea și dezvoltarea sistemului de canalizare a orașului, la planurile de construcții ale unor cartiere de blocuri și până la translarea unor clădiri întregi printr-un procedeu tehnic inedit”, anunță Ana Szel și Andrei Rus, curatorii programului.

“Uneori direct, alteori printre rânduri, filmele documentează suficient de fidel anumite realități sociale”

“Tonul filmelor este, de asemenea, cât se poate de variat, oscilând între registre mai curând științifice, prin care sunt prezentate în detaliu mecanisme și procedee specifice muncii inginerilor constructori și ale arhitecților, trecând prin registre celebratoare, prin care sunt promovate efectele benefice ale acestor acțiuni asupra populației și ajungând uneori la valențe moralizatoare, prin care sunt analizate și criticate comportamente improprii conviețuirii într-un mare oraș. Prin natura sistemului de producție care le-a generat, aceste filme au tendința de a reprezenta perspective oficiale, ale comanditarilor lor instituționali. Însă, uneori direct, alteori printre rânduri, ele documentează suficient de fidel anumite realități sociale încât să fie un punct de pornire important în reconstituirea a numeroase fenomene urbanistice ale epocii socialiste”.

Programul filmelor documentare este structurat pe 3 mari teme

Joi, 9 noiembrie, de la ora 18.00, “Locuire în Bucureștiul Socialist”. Sâmbătă, 11 noiembrie, de la ora 20.30, “Timp Liber în Bucureștiul Socialist”. Duminică, 12 noiembrie, “Muncă în Bucureștiul Socialist”.

Conf. univ. dr. Andrei Rus este critic de film, coordonatorul Centrului de Pedagogie și Studiul Imaginii “Sorin Botoșăneanu” și al proiectului Arhiva Activă (arhiva.unatc.ro), de digitalizare și de prezentare a unor arhive audio-vizuale din România.

Filme de arhivă despre Bucureștiul socialist, realizate între anii ’50 și ’80

B365.ro: Ați văzut multe filme documentare pentru această selecție care va fi prezentată la UrbanEye Festival? S-au realizat multe documentare despre Bucureștiul socialist?

Andrei Rus: Este cel de-al doilea an în care colaborăm cu UrbanEye Festival. Anul trecut am prezentat 5 programe de filme legate de București, realizate încă din perioada interbelică și până în anii ’80, fără ca ele să fie reunite printr-o temă specifică. Anul acesta am decis să restrângem aria temporală și ne-am oprit la perioada socialistă, la cei aproximativ 40 de ani din istoria Bucureștiului socialist. Un program va fi dedicat locuirii, unul va fi despre muncă și altul despre locurile în care își petreceau timpul liber bucureștenii. În funcție de aceste teme am căutat mai multe surse pentru documentare, ne-au fost foarte utile cataloagele realizate de criticul și istoricul de film Bujor Rîpeanu. Ana Szel, colega mea, a căutat în Arhivele Studioului Cinematografic Sahia Film. Am văzut și producții digitalizate din proiectul Sahia Vintage, curatoriat de Adina Brădeanu, un segment de cinema de arhivă al One World România. Am selectat două filme și din Arhiva Activă, un alt proiect la care lucrez împreună cu Ana Szel, plus câteva documentare de pe platforma cineama.ro, arhiva cineamatorilor a Asociației Naționale a Cinecluburilor.

Cele trei trailere pentru Muncă, Locuire și Timp Liber în Bucureștiul socialist, aici:

„Veți vedea un documentar despre cum a fost făcută canalizarea Bucureștiului și altul despre construcția metroului”

B365.ro: Cei născuți înainte de 1989 știu cum locuiau, cum arătau locurile lor de muncă sau cum se relaxau. Miza programului este să vadă aceste filme și cei tineri și foarte tineri?

Andrei Rus: Eu nu am trăit perioada socialistă în București. Filmele pot fi foarte interesante și pentru cei ca mine, oameni veniți din afara Bucureștiului, dar mai ales pentru bucureșteni. Îmi vine greu să cred că toată lumea care a trăit anii ’50 sau anii ’80 a văzut aceste filme, poate că unele lucruri din acele timpuri le-au scăpat. Pentru că UrbanEye este și un festival de arhitectură, unele producții din program sunt destul de tehnice. De exemplu, veți vedea un film despre construcția metroului bucureștean, care prezintă cum a început proiectul, construirea primelor linii, problemele apărute, etc. Mai există un film tehnic despre felul în care s-a făcută canalizarea Bucureștiului, o istorie a canalizării care începe încă din anii ’30. Un alt film prezintă un procedeu pe care îl foloseau inginerii arhitecți în construcții în perioada anilor ’70-’80, translarea pe roți a clădirilor ca să fie ferite de distrugerile acelor vremuri. Presupun că cei care au trăit în acei ani vor fi interesați de aceste filme.

“Film despre caricaturistul Mihai Stănescu, o producție contestatară pentru perioada în care a fost realizată”

B365.ro: Filmele au și o valoare artistică, au rezistat în timp? Sau sunt doar filme realizate la comandă, o perspectiva oficială a istoriei?

Andrei Rus: Multe dintre ele au o valoare estetică, deși Bucureștiul socialist este un program care oferă în mare măsură filme documentare și utilitare. Filmele utilitare, prin natura lor, nu sunt interesate de avea un mare grad de valoare artistică. Reclamele, filmele de protecția muncii sunt dedicate unor nișe profesionale și au, în primul rând, un rol de informare și promovare. La nivelul acestor filme, selecția nu a fost făcută în funcție de calitatea lor estetică, a primat natura temelor abordate și bogăția informațiilor tehnice. Alte filme demonstrează însă o preocupare pentru descrierea unor realități mai ample, multe dintre ele sunt foarte incitante, chiar extraordinare. Vă dau exemplu un film studențesc din Arhiva UNATC, Antiinterviu (1983, Tudor Potra), despre caricaturistul Mihai Stănescu. Este un film-portret în care Mihai Stănescu vorbește foarte liber despre cum se raportează la realitate, cum transpune realitatea în caricaturile sale. Este un fel de cinema verite, un film în care nu există un narator sau o voce care să moralizeze într-un fel, să extragă niște învățăminte. Este un film destul de contestatar despre un artist care are o abordare critică asupra realității imediate și o transpune prin caricatură. Mihai Stănescu este preocupat să prezinte tot felul de detalii comice, absurde, caraghioase; în niciun caz filmul nu este o celebrare a ceea ce exista în Bucureștiul anilor ’80.

„Am încercat prin această selecție să combinăm filmele foarte incitante, din punct de vedere formal și estetic, cu unele tehnice și importante pentru că oferă informații despre mari proiecte arhitecturale sau urbanistice”

Andrei Rus: Este de remarcat și filmul din anii ’80 al lui Adrian Sârbu, “Aflați despre mine că sunt bine sănătos, ceea ce vă doresc la fel”, despre căminele de nefamiliști de la periferiile Bucureștiului. Producția este ușor impresionistă, prezintă cotidianul acelor oameni și se bazează exclusiv pe perspectiva lor, nu există un narator oficial, ci doar ei care vorbesc despre viețile lor, despre ceea ce fac în timpul liber. Este un film foarte direct. Veți vedea și “Melodiile Străzii” (1965, Pantelie Țuțuleasa) sau „Tehnica nouă, oameni culți” (1963, Alexandru Sârbu), un film destul de ideologizant, dar surprinzător de formal. Filmul vorbește despre cum își petrec timpul liber oamenii muncii, noua generație proletcultistă a anilor ’60. Este structurat ca un musical, vedem muncitori și muncitoare care interpreteaza melodii pline de avânt patriotic, cu sonorități de jazz, bossa nova sau inspirate din folclor.

“Sunt filme care nu pot fi văzute în altă parte”

Andrei Rus: Am încercat în selecția noastră să combinăm filmele foarte incitante din punct de vedere formal și estetic cu unele mai tehnice, dar foarte importante pentru că oferă informații despre fenomene arhitecturale sau urbanistice. Am dorit să nu avem programe doar pentru specialiști sau doar pentru un public generalist, documentarele să fie interesante pentru mai multe tipologii de spectatori.

B365.ro: De ce să vină lumea la cinema Elvire Popesco, la UrbanEye Festival?

Andrei Rus: Pentru că prezentăm filme care nu pot fi văzute în altă parte, doar câteva sunt disponibile în arhiva UNATC sau pe dvd-uri, dar marea lor majoritate nu sunt disponibile, poate că mai există unele pe youtube, de o calitate proastă. Peste jumătate din filmele din program au fost digitalizate special pentru aceste proiecții. Este pentru prima dată când pot fi văzute după 40 de ani.

Arhiva Activă, filme realizate de studenții UNATC la Regie și la Imagine din anii ’50 până în anii ’90 sunt puse la dispoziția publicului în mod gratuit

B365.ro: Sunteți curatorul programului de filme din Arhiva UNATC, împreună cu Ana Szel și Gabriela Filippi, Alex Sterian fiind coordonatorul digitalizării și remasterizării filmelor. Ce este Arhiva Activă?

Andrei Rus: Arhiva Activă este un proiect preocupat de digitalizarea și punerea la dispoziția publicului a diverselor arhive UNATC. Sunt mai multe tipuri de programe de filme pe care le-am realizat până acum, cel mai important fiind programul de digitalizare a filmelor. Am realizat până acum 5 programe cu filme realizate de studenții la Regie și Imagine, din anii ’50 și până în anii ’90, și vor urma alte două. Primele 5 sunt disponibile gratuit la adresa arhiva.unatc.ro și sunt subtitrate în engleză.  Anul acesta am reușit să demarăm și primele cursuri pentru masterat de arhive audiovizuale: prezervare&curatoriere din România, primul an, prima generație. Sunt multe lucruri care merită să fie făcute pe marginea arhivelor.