VIDEO | Dl. Negoiță, lovit de o criză de spovedanie în trafic, ne anunță ce îi produce satisfacție infinită. „Intru în depresie dacă îmi lipsește”

În mod frecvent, mulți politicieni ne consideră niște bebeluși care se liniștesc dacă le agiți prin fața ochilor niște jucării zornăitoare; dl. Negoiță, de exemplu. simte frecvent nevoia de câte o spovedanie pe care pretinde că i-a cerut-o cineva, cum e situația de azi, când ne vorbește, în vreme ce conduce prin traficul din București, despre sursa satisfacției sale absolute.

Tipuri de „spovedanii de Facebook” făcute de politicieni (dl. Negoiță included)

Înainte de a da play, putem încerca niște ghiceli, pornind tocmai de la premisa că politicieni precum dl. Negoiță cred că noi abia așteptăm câte-o povestioară despre domniile lor, povestioară care să ne facă să spunem „Dar, vai, ce om extraordinar este acest politician, ce urât că există pe planetă oameni care-l critică, n-ar trebui!”

Deci, bănuiala de dinainte de play este că ne va spune:

• că nici nu mai doarme de grija binelui locuitorilor din Sectorul 3 (mesajul subînțeles fiind că e un administrator extraordinar, deosebit de iubitor de oameni)
• că a venit un studiu realizat de Savanți Intergalactici, care spune – odată pentru totdeauna – că, pentru trotuare, pavelele sunt infinit mai bune decât asfaltul, doar civilizațiile superioare au înțeles acest adevăr, cele mai dezvoltate planete au orașe cu trotuare pavelate, a venit vremea să acceptăm și noi (mesajul implicit de aici fiind „terminați cu criticarea pavelelor care sunt oribile pe ghețuș, de exemplu, eu doresc și fac Binele, chiar și cu forța, dacă e nevoie”)
• o fază de familie, ceva înduioșător (astfel de exemple sunt menite maxim să îi umanizeze pe politicieni și noi să ne simțim iar vinovați că ne enervează, de exemplu, MocirLand, dezastrul lăsat în urmă de Târgul de Crăciun din Piața Alba Iulia. )

 Ce îi produce dlui Negoiță satisfacție infinită

În postarea de pe Facebook care conține spovada, primarul Sectorului 3 ne avertizează mai întâi că nu i s-a năzărit să vorbească într-o joi dimineață, la volan, despre satisfacțiile sale. Nici vorbă, este un om în toată firea, dar l-au provocat colegii.

Și, pentru că misterul se prelungește deja în mod exagerat, să-l risipim: pe domnul Negoiță, munca îl satisface cel mai mult – maxim, total, absolut și infinit. Și, ca să fie treaba-treabă, zice că asta ar trebui să simtă orice om.

Munca, pentru mine, înseamnă cea mai mare sursă de satisfacție, și cred că asta e varianta corectă, pentru că nu există niciun alt domeniu, nici din dragoste, nici din nimic altceva nu ai atât de multe și consistente satisfacții.

Și, ca să înțelegem cât de serioasă e nevoia de această satisfacție, dl. Negoiță ne mai înștiințează că, în absența muncii, dumnealui intră în depresie. Grav!

Spor la satisfacție, ce să zicem?