VIDEO | Dl. Negoiță face o contorsiune în logica utilității și, din zbor, lovește. Știe că rampele puse la scările blocurilor din S3 sunt un dezastru, dar le montează că „le cer oamenii”

29 iul. 2026
3573 afișări
VIDEO | Dl. Negoiță face o contorsiune în logica utilității și, din zbor, lovește. Știe că rampele puse la scările blocurilor din S3 sunt un dezastru, dar le montează că
VIDEO | Dl. Negoiță face o contorsiune în logica utilității, din zbor, lovește. Știe că rampele puse la scările blocurilor din S3 sunt un dezastru, dar le montează că "le cer oamenii" / Sursa foto: Robert Negoiță / Facebook

Primarul Robert Negoiță, întâiul și constantul influencer al Sectorului 3 e din nou fericit peste măsură. De data asta stă în fața unei rampe proapăt montate la o scară de bloc, în ograda pe care o administrează cu mare entuziasm. Și-a pus o cămașă albă de in, jeans bleumarin și curea maro – o ținută gândită pentru un mesaj video important. Și-a prins lavaliera la gât ca nimic din discurs să nu piară pe drum. A pornit camera și a explicat cetățenilor de ce construiește rampe și, mai ales, de ce pe unele le construiește prost. Practic, nefuncționale.

Sursa video: Robert Negoiță / Facebook

Cămașa de in și microfonul care nu ratează nimic

Pe scurt, primarul Negoiță ne spune că are sute de solicitări, prioritate au blocurile cu persoane care dețin certificat de handicap. Iar acolo unde terenul e în pantă și spațiul e mic, primăria „nu poate repecta normativul.” Soluția salvatoare găsită de primarul Negoiță: O discuție prealabilă cu asociația de proprietari și un accept. Panta rămâne abruptă, dar semnată.

Regula de aur: nicio rampă fără solicitare

Primarul Negoiță insistă pe două principii: „Niciodată nu facem vreo rampă fără să existe o solicitare. Avem multe situații în care nu putem respecta normativul. Avem multe blocuri care sunt în pantă, spații mici. Panta o să iasă abruptă, nu respectă normativul.”  

Până aici, logica este impecabilă. Există o cerere, există o nevoie, se toarnă betonul. Problema apare în momentul în care betonul iese mai înclinat decât permite legea adiministratrivă și cea a fizicii, dar asta e o chestiune de dezbătut între vecini.

Când normativul devine opțional

Aici e nodul discursului. Negoiță nu ascunde că unele rampe nu se încadrează în standard. El știe și explică cu seninătate didactică mecanismul prin care nerespectarea normativului devine acceptabilă. Primăria prezintă situația asociației de proprietari și obține acordul. „Nu putem respecta normativul. Dar, în orice variantă, noi, înainte să ne apucăm de treabă, avem o discuție cu asociațiile de proprietari. Le prezentăm situațiile și luăm acceptul”, spune Negoiță.

Și astfel, edilul transformă o problemă tehnică într-una de protocol. Un normativ este un prag de siguranță, până nu mai e. De aici încolo devine o preferință care se supune la vot în ședința de la bloc.

Ce spune legea, de fapt

Documentul care reglementează povestea, arată că rampele de acces la clădiri, au nevoie de o pantă de minimum 5% și maximum 8% acolo unde diferența de nivel depășește 20 cm, cu o lățime de minimum 1,20 m și paliere de manevră la capete. Cu alte cuvinte, panta „abruptă pe care primarul o descrie ca inevitabilă e exact ceea ce normativul încearcă să prevină — pentru că o rampă prea înclinată nu e o rampă, e un tobogan pe care nimeni în scaun rulant nu urcă singur.

Istoricul rampelor pe care nu urcă nimeni

Discursul primarului nu vine din senin. De ceva timp, cetățenii Sectorului 3 reclamă rampe care arată bine în postare și prost în realitate. Există rampe prea abrupte și neconforme din punctul de vedere al accesibilității, iar folosirea lor e dificilă și periculoasă.

E genul de facilitate care bifează căsuța „am făcut rampă” fără să bifeze și căsuța „poate fi urcată”. Iar în Sectorul 3, între cele două căsuțe pare să existe, constant, o pantă.

Acceptul semnat, panta rămasă

Ce e nou în clipul de acum nu e existența rampelor problematice – pe alea le documentează cetățenii de mult. Nou e că primarul Negoiță confirmă, pe cameră, cu lavalieră și de bunăvoie, că unele nu respectă normativul și că mecanismul de rezolvare e acordul asociației. E o mărturisire ambalată ca bună-administrare: transparență despre faptul că, în anumite locuri, standardul de accesibilitate cedează în fața configurației terenului.

Doamne ajută, în următorii 2-3 ani

Primarul închide cu un angajament și o urare. Angajamentul: în următorii 2-3 ani, niciun bloc din Sectorul 3 n-ar mai trebui să rămână fără facilitate pentru persoanele cu dizabilități. Urarea: „Doamne ajută!” Robert Negoiță: „Ne angajăm ca în perioada următoare, adică în următorii 2-3 ani, să realizăm acest demers de montare a rampelor care sunt absolut necesare și n-ar trebui să fie nicio locuință, niciun bloc, niciun condominiu în Sectorul 3 care să nu aibă facilitate pentru persoanele cu dizabilități.”

 

Cookies