VIDEO | Dl. Negoiță e emoționat și, simultan, încântat de sine. Pasajul Ikea-Pallady face 3 ani, iar primarul sărbătorește cu confetti vortexul pentru care Băluță l-a târât la tribunal

Un bărbat și pasajul lui. Sunt oameni care își amintesc aniversarea nunții. Și sunt oameni care își amintesc ziua în care s-a dat în folosință un pasaj suprateran la ieșirea din sector spre Autostrada Soarelui. Robert Negoiță face parte din acaesată categorie și nu se rușinează cu asta. Astăzi, ne anunță emoționat că pasajul de la Ikea-Pallady împlinește trei ani. Pe Facebook, cu un video însoțit de un text.

Sursa video: Robert Negoiță / Facebook

Trei ani de când, scrie primarul, podul ”ne ajută să ieșim și să intrăm în București fără blocaje, în siguranță.” Mai ales, precizează el, în sezonul estival, când Bucureștiul pleacă în masă spre mare prin sectorul lui și se întoarce, previzibil, tot prin Sectorul 3.

E genul de dragoste pe care alți bărbați o rezervă unei mașini vechi pe care o spală duminica la prima oră. Negoiță o rezervă unei construcții de tip mixt oțel-beton, și o face public, cu cifre.

Vortexul, sau povestea celor doi primari care s-au certat pe o spirală de metal

Ca să înțelegem afecțiunea, trebuie să ne întoarcem la momentul în care pasajul nu era încă un pasaj, ci un măr. Al discordiei.

Pe scurt: deasupra pasajului stă o structură metalică în formă de vortex, un fel de coșuleț croșetat, cu iluminare arhitecturală. O spirală. Frumoasă, luminoasă, telegenică și fotogenică. Problema e că o spirală aproape identică stătea și deasupra pasajului ”Europa Unită” din Sectorul 4, al primarului Daniel Băluță.

Iar  Băluță nu suportă să fie copiat. Așa că într-o zi de aprilie, s-a necăjit și a acuzat Sectorul 3 că ”a copiat fără scrupule” conceptul. Negoiță a răspuns senin că nu a copiat, ci s-a inspirat, fiindcă ”în lume sunt mai multe pasaje de genul acesta”. 

Un stomatolog, un afacerist, doi primari – la judecată

Doi primari, ambii la bază oameni cu alte meserii decât arhitectura – unul stomatolog, altul afacerist – s-au dus la judecată. La Tribunalul București au cerut oamenilor cu legea în mână și în cap să stabilească cine deține drepturile asupra unei împletituri de metal pusă peste un pod. Tribunalul a admis cererea Sectorului 4 și a obligat pârâtul, adică pe Sectorul 3, să înceteze orice act de utilizare a suprastructurii tip Vortex, până la soluționarea dosarului.

Adică, pe scurt: primarul care astăzi sărbătorește emoționat pasajul a primit, la un moment dat, de la o instanță, sugestia fermă de a nu mai folosi exact partea de care e cel mai mândru. Pasajul a rămas. Spirala a rămas. Aniversarea, iată, există. Așa funcționează lucrurile când iubești ceva suficient de tare.

Cifrele care se sărbătoresc singure

Negoiță nu e omul care să aniverseze din vorbe goale. La trei ani, vine cu bilanțul, și bilanțul e generos. Toate cifrele fiind, ținem să precizăm, ale primarului, din postarea sa. Pasajul ar economisi, scrie el, 4.376 de tone de CO2 pe an. Tot pe an, șoferii ar economisi 1.887 de mii de litri de combustibil și ar recâștiga 1.305.592 de ore pierdute anterior în trafic. O cifră atât de precis rotunjită încât îți vine să întrebi a cui a fost ora cu numărul 1.305.592.

Și, fiindcă un pasaj fără pădure ar fi doar un pasaj banal, primarul anunță și peste 2.000 de copaci plantați, platani și mesetceni, și peste 16.000 de arbuști de Hibiscus. Șaisprezece mii de Hibiscus. La ieșirea spre A2.

Un bărbat care plantează șaisprezece mii de tufe de Hibiscus lângă o autostradă e un bărbat care a decis că betonul lui va fi cel mai frumos beton din oraș, indiferent ce spune oricine. ”Drumuri bune și sigure să avem!”, încheie el. Greu de combătut.

Corul din comentarii: ghenele, copacii și luminițele care clipesc

La orice aniversare există și invitați care nu  vin numai pentru tort. Sub postare, Luminița îi reproșează primarului că s-a ”concentrat exclusiv pe zona aceea, la periferie”, în timp ce, ”la câțiva pași de sediul Primăriei Sectorului 3, niciun interes”. Ea reclamă copaci tăiați la reabilitarea rețelei termice și nereplantați. Pubele montate ”aiurea, în drum”, și faptul că Sectorul 3 ar fi ”unicul sector unde s-a dispus abuziv închiderea ghenelor tubulare”. Pe scurt: e frumos vortexul, dar la bloc pute.

Domnul Alex ridică o problemă de regie: ”de ce nu îl filmați și noaptea”, întreabă el, fiindcă ”acele luminițe nu prea mai merg cam din prima lună”. Și adaugă observația care strică orice felicitare: la coborârea spre intrarea în București ”ai șanse mari să dai cu bara de pământ dacă nu ești atent”. Concluzia lui, bună de pus pe o placă la intrarea pe pasaj: ”Intențiile sunt bune, dar execuțiile lasă de dorit.”

Așa că, cu bară sau fără bară, astăzi, pasajul de la Ikea-Pallady are trei ani. Are 4.376 de tone de CO2 pe care nu le-a emis, 16.000 de Hibiscus, un vortex în jurul căruia s-a purtat un proces întreg și o secțiune de comentarii în care o parte de sector spune ”mulțumim” și cealaltă jumătate întreabă unde sunt ghenele.

E, în fond, exact genul de aniversare pe care și-o dorește un om care a învățat un lucru simplu: un pod e doar un pod, dar un pod cu spirală e o poveste. Și poveștile, spre deosebire de copacii de pe traseul rețelei termice, se replantează în fiecare an, pe Facebook. La mulți ani, Podul de la Ikea-Pallady.