VIDEO | Cum s-a reconfigurat geografia Bucureștiului după potop: au apărut lacuri în loc de bulevarde, iar bucureșteni propun gondolieri și acvaplanare la școala de șoferi

Sunt oameni care colecționează magneți de frigider din orașele prin care trec. Eu, aseară, am colecționat lacuri. Și nu undeva departe, în vreo deltă exotică, ci pe drumul de întoarcere acasă, printr-un București care peste noapte și-a schimbat harta. Am dovezi video pentru fiecare. Le-am filmat din mers, la 20-30 de kilometri la oră, fiindcă atât se putea. Am fost, în aceeași seară, și șofer, și martor, și cameraman amator, și, la un moment dat, și căpitan de cursă lungă. Vă spun de la început: nu trebuia să plec. Dar am plecat. Și de aici începe totul.

Primul RO-Alert a venit cu șapte minute înainte de apocalipsă

Era 19 și 13 minute când mi-a sunat telefonul cu acel țiuit pe care am învățat cu toții să-l recunoaștem fără să ne uităm. Alertă extremă. Averse torențiale, 20-30 de litri pe metru pătrat, tunete și fulgere, vânt de 70-90 km/h, valabil între 19:20 și 20:30. Cu alte cuvinte, mesajul venea cu șapte minute înainte de potop. Și cam cu cinci minute după ce, la mine în geam, începuse deja să plouă cu grindină. O nemaipomenită precizie.

Am calculat, ca orice om responsabil care ia decizii iresponsabile: dacă plec acum, până ajung pe autostradă spre Pitești, trece pericolul. Am plecat pe la 20:00, cu seninătatea celui care crede că poate negocia cu un front atmosferic. Frontul nu negociază.

Pericolul m-a ajuns la kilometrul 30

M-a prins fix la kilometrul 30 și nu m-a mai lăsat până la intrarea în județul Argeș. Acolo, dincolo de graniță, lumea era uscată și nevinovată, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Argeșenii își beau ceaiul de seară fără să bănuiască ce arhipelag se năștea la 100 de kilometri distanță. Eu știam deja că expediția mare mă aștepta la întoarcere, acasă.

Lacul Iuliu Maniu și debarcaderul de pe Virtuții

Bucureștiul m-a primit cu un cadou de bun-venit: Lacul Iuliu Marin, fix la intrarea pe fostul Bulevard Iuliu Maniu, reprofilat peste noapte în regim maritim. Valuri de 50-60 de centimetri, dacă e să fiu modestă. Puțin mai încolo, alt lac. Apoi încă unul, din intersecție în intersecție, ca niște porturi pe un canal navigabil. N-am mai stat să le număr. Eram prea ocupată să conduc delicat, să nu fac valuri care să-mi bage apa la motor – manevra aceea fină în care îți dai seama că pilotezi mai degrabă o ambarcațiune cu numere de înmatriculare.

Sursa video: b365.ro

Când am virat stânga pe Șoseaua Virtuții, deasupra pasajului Lujerului, m-a întâmpinat Fosa Lujerului. Adâncime încă nemăsurată oficial, dar suficientă cât să fiu, preț de trei secunde, sincer convinsă că apele ne vor înghiți pe toți. Am trecut. La Marea Moartă de lângă Lacul Morii am transpirat din nou, de emoție, nu de caniculă. Avantajul ei: nu te scufunzi. Dezavantajul: nici nu mai pleci foarte repede.

Sursa video: b365.ro

Strâmtoarea Crângași, cu îmbarcare ca pe ferryboat

La Crângași s-a deschis cea mai serioasă apă a serii: Strâmtoarea Crângași, singura strâmtoare din lume cu coloană de mașini la intrare și cu șoferi care dau cu banul dacă trec sau nu. Traversarea se face exact ca îmbarcarea în burtihanul unui ferryboat pe Mediterana grecească, doar că aici nu urci pe punte. Mergi pe ape direct cu roțile, iar bacul ești chiar tu. Am respirat victorioasă înainte de Podul Grant. Gata, mi-am zis, se termină sectorul 6, intru în 1, poate acolo e asfalt, nu Marele Canal Venețian. Nici vorbă.

Sursa video: b365.ro

Titicaca pe Titulescu, Marea Roșie de pe Kiseleff și Cascada Miorița

Titulescu colț cu Mihalache m-a întâmpinat cu trei-patru lacuri suprapuse care cereau un singur nume: Titicaca pe Titulescu, oficial cel mai înalt lac navigabil din sectorul 1.

Sursa video: b365.ro

În zona Muzeului Satului, am ajuns la Marea Roșie de pe Kiseleff, botezată în cinstea codului și traversată exclusiv pe credință. Aici eu și încă vreo câțiva inconștienți am jucat o partidă scurtă de ruletă rusească auto. Am câștigat-o. La Miorița, fântâna secase, dar în locul ei coborâse Cascada Miorița, cam ca Niagara așa. Din pasajul de pe DN1, mașinile dădeau cuminți cu spatele. Eu am ales calea de suprafață, după principiul sănătos că, dacă tot și-au furat-o ei, măcar eu să mă salvez.

Riviera DN1, Balatonul de Băneasa și Arhipelagul Privighetorilor

Pe DN1 s-a deschis sezonul estival, să știți. Riviera DN1, litoral continuu de la Mall Băneasa până la Zoo, cu o escală obligatorie la Balatonul de Băneasa. Destinație de weekend la câțiva metri de mall, fără viză, fără rezervare, doar cu cizme și barcă. Mai încolo, pe Privighetorilor, am bifat Arhipelagul Privighetorilor: cinci lacuri pe un singur drum, ideal de vizitat cu barca, în tur organizat, cu ghid și pliant.

Sursa video: b365.ro

Marea Ionică de Pipera, capodopera serii

La micul sens giratoriu de la ZOO, totul s-a oprit brusc: un copac smuls din rădăcini, întins peste toată banda spre Iancu Nicolae, ca o barieră naturală.

Sursa video: b365.ro

Dincolo de el se întindea capodopera serii. Marea Ionică de Pipera, fostul bulevard Iancu Nicolae. Vreun kilometru de apă cât vezi cu ochii. Aici mașinile zăboveau minute lungi. Șoferii lor dezbătând filosofic: să treacă, să nu treacă, sau să aștepte cuminței să iasă soarele și să evapore totul până joi.

Sursa video: b365.ro

Domnul Arafat și degetul pe butonul RO-Alert

Pe tot parcursul acestei croaziere de peste o oră, telefonul a mai țiuit de încă vreo două ori. Trei mesaje RO-Alert într-o singură seară, ultimele trecute bine de miezul nopții, semnate parcă de un om care a stat cu degetul pe buton cât a plouat. Și aici, recunosc, m-am întrebat: la ce-mi folosesc trei alerte până la ora unu noaptea, când văd și singură, foarte clar, că plouă de rupe? Nu era mai simplu să ni se spună limpede, pe la ora 18:00, că vine Potopul Cel Mare, ca să ne facem planuri din timp — sau măcar să ne cumpărăm o barcă? Sau a spus?

Știu și contraargumentul – la nowcasting fenomenul se vede în scurt, iar mesajele vin când vin tocmai pentru că furtuna se naște din mers. E corect. Dar omul trezit la unu noaptea rareori e în dispoziția de a aprecia subtilitățile meteorologiei radar.

Propuneri pentru Bucureștiul acvatic

Așa că vin cu soluții constructive pentru noua noastră geografie. Dacă tot avem lacuri în loc de bulevarde, hai să le asumăm: trecem oficial la bărci sau, pentru cei cu buget mai mare, la submarine. Introducem acvaplanarea ca materie obligatorie la școala de șoferi, alături de mersul înapoi și parcarea laterală. Angajăm gondolieri pe Iancu Nicolae și lăutari pe Crângași. La vignetă adăugăm o rubrică nouă, „taxă de navigație”, iar la Booking apar primele cazări „cu vedere la Riviera DN1”. Ghidul lacurilor efemere se lansează în toamnă. Marea Ionică de Pipera pleacă din start cu trei stele.

E amuzant până când nu mai e. De-asta ne amuzăm de canalizare, nu de furtună.

Tu pe care l-ai traversat?

Harta s-a rescris în tot orașul, nu doar pe traseul meu. Așa că o lăsăm deschisă: spuneți-ne numele lacului din cartierul vostru și unde l-ați găsit. Se zvonește deja despre un Loch Ness în Tineretului, unde monstrul s-ar fi dovedit a fi o Dacie care plutea senin. Cele mai bune botezuri intră în ediția următoare.