VIDEO | Cum arătau strămoașele validatoarelor STB. La începutul anilor ‘60, se experimenta, pe linia 35, “autotaxarea”, care înlocuia taxatoarea

În 1962, pe când STB era ITB (Intreprinderea de Transport București), nu existau nici carduri bancare, nici cartele și nici validatoare ca instrumente de plătit călătoria cu autobuzul, troleibuzul ori tramvaiul.

Pe vremea când STB era ITB, iar biletele se cumpărau în autobuz, de la taxatoare

Existau, în schimb, taxatoarele, niște doamne care aveau un loc special în mijlocul de transport și pe la care toată lume trecea ca să cumpere bilet. Operațiunea era simplă: urcai, de regulă, pe la ușa cu taxatoare (după ce, de regulă, stăteai la coadă în stație), îți luai bilet și gata.

În mod firesc, pe măsură ce mobilitatea urbană creștea, situația se complica: tot mai mulți oameni care foloseau mijloacele de transport în comun, tot mai mari cozile la urcat în autobuz, troleibuz ori tramvai, căci fiecare bucureștean trebuia să treacă pe la taxatoare.

Paranteză: în situațiile foarte aglomerate, șoferii permiteau accesul pe mai multe uși, nu doar pe „ușa cu taxatoare”, dar asta presupunea o vânzoleală teribilă în, să zicem, autobuz, cu bani dați din mână în mână, până la doamna. Mai țineți minte faimoasa vorbă „Dați din mână-n mână, până-n fund, la taxatoare”?😍

Strămoașa validatoarelor STB a fost „autotaxarea ITB”

Așadar, datele problemei deveniseră, în ’62, destul de clare: transportul public din București era intens folosit, sistemul de plată a călătoriei era construit, în princila, în jurul taxatgoarei, dar taxatoarea era una, călătorii erau mulți și așa  apăreau cozile, deseori uriașe, din stații.

Și-atunci, pe linia 35, a început experimentul „autotaxarea”, după cum ne reamintește acest reportaj entuziast-militant al vremurilor socialiste, publicat de Cineclic:

Liniile de transport ale Bucureștiului sunt tot mai solicitate, rezultat firesc al dezvoltării orașului. Întreprinderea de Transport București experimentează, pe linia autobuzului 35, contând pe ridicarea nivelului conștiinței civice a cetățenilor, autotaxarea. Să recunoaștem că ITB-ul are mai multă încredere în noi, călătorii, decât avem noi în el, în zilele de meci. După 10 zile, potrivit calculelor, autotaxarea se dovedește eficientă.

Așadar, strămoașa validatoarelor STB, numita autotaxare, se realiza un un instrument destul rudimentar, instalat în autobuz: urcai, punei fisa în lăcașul de fise, trăgeai de manetă ca să „înghită bănuțul”, după călătorul bucureștean ăși rupea singur un bilet din teancul de bilete prinse cu cotor (în?).

Îți recomandăm să citești și:

• Toate tramvaiele care au bătut Bucureștiul în lung și-n lat. O călătorie pe șine, de la tramcare la Imperio
• Cel mai vechi depou din Capitală ar putea găzdui Muzeul Transportului Bucureștean. E activă o petiție pentru MTB, inițiată de Asociația „Metrou Ușor”