București și mașini retro – vorbim aici, negreșit, despre o relație veche și specială.
E de-ajuns să ne gândim că prima clădire corporatistă construită în oraș, pe Bulevardul pe care îl numim acum Magheru, a fost, de fapt, un adevărat Templu al Automobilului.
Blocul Leonida, pentru că despre el vorbim, a fost gândit să aibă o singură mare funcțiune: comercializarea automobilului.
Bine, adevărul este că Bucureștiul are o relație veche și specială cu mașinile, în general. Acum, e drept, e o relație mai complicată, cu love and hate, zisă și „dragoste cu năbădăi”, cum am spune mai simplu, eventual după o țuică.
Dar nu despre complicațiile prezentului auto bucureștean e vorba acum, ci despre o realitate pe care trecerea timpului n-a pus nici urmă de rid: când vedem mașini retro pe străzi, zâmbim.
Când avem în weekend vreo paradă de retromobile, ne ducem. (De exemplu, nu ratăm niciun eveniment organizat de Retromobil, asociația pasionaților de mașini vechi care numără vreo 900 de membri și, logic, tot atâtea mașini)
Ne place să le vedem, poate să ne și imaginăm cum era viața în acest oraș pe vremea când pe străzile lui vedeai doar asemenea minunății.
Dacă în prezent avem noroc să vedem automobilele de pe vremuri la vreo paradă de primăvară, vară sau toamnă, la expoziții ori la te miri ce alt eveniment, prin anii 70 se mai organizau concursuri.
Cineclic publică imagini de la o astfel de întrecere cu mașini retro organizată, în București, în 1972.
Președintelele Retromobil Club București, Radu Mihail Georgescu, declara, la un moment dat, într-un interviu pentru B365.ro, că, în acest moment, legislația românească nu are o coerentă și concretă despre ceea ce înseamnă patrimoniul tehnic, și aici mă refer la ce tot ceea ce înseamnă autovehicule de patrimoniu tehnic și, implicit, cultural:
Există câteva elemente incipiente la nivelul legislației patrimoniului cultural mobil, dar cu siguranță că la un moment dat va fi interesant ca această protecție a patrimoniului tehnic să fie mai clară și mai fermă, din perspectiva modului în care aceste autovehicule sunt ocrotite și susținute. Îmi vine în minte faptul că, de foarte multe ori, mergem prin oraș și descoperim câte o mașină clasică, care arată părăsită. Ne uităm la ea și ne gândim cum să o salvăm, a cui o fi fost. Sunt acele reacții care vin, de pildă, din plăcerea de a cotrobăi într-un târg cu vechituri, și încă mai sunt târguri de vechituri în București, din fericire. Sau din curiozitatea copilăriei, în care ne plăcea să umblăm prin podurile bunicilor ca să descoperim lucruri absolut uimitoare.
Înființat în 1998 de 21 de pasionați de vehicule istorice, Retromobil Club România a devenit o prezență obiș̦nuită pe scena automobilismului românesc. Activitatea clubului este, în sine, un demers cultural, de instruire a noilor generații cu privire la istoria autovehiculelor, iar prin toate evenimentele organizate la scară națională Retromobil Club România își propune încurajarea păstrării în stare optimă a vehiculelor istorice și cultivarea pasiunii de colecționare și restaurare a mașinilor retro.