VIDEO | Ciucu, de pe unul dintre șantierele pentru șine, face apel la înțelegerea bucureștenilor: „Înainte să fie bine, va fi rău”. Trei loturi vor fi gata anul acesta

Primarul general al Capitalei nu promite raiul de mâine. Promite doi ani de chin, ”ca să ne pregătim mental”. E atât de rar să auzi un politician român anunțând suferință în loc de panseluțe, încât merită citit până la capăt, mai ales că, sub praf, se schimbă inclusiv conducte puse în pământ acum 126 de ani.

Sursa video: Primăria Municipiului București / Facebook

Ciprian Ciucu, primarul general al Bucureștiului, nu s-a dus să taie o panglică sau să salveze o pisică blocată în copac. S-a dus pe șantierul de la tramvaie, și-a pus vesta reflectorizantă și le-a spus bucureștenilor, pe șleau, că urmează vremuri grele.

Eu știu că vor urma câțiva ani de șantiere pentru bucureșteni. Nu vreau să-i mint, vreau să le spun adevărul, să se pregătească mental. Nu se poate altfel.

Un politician care zice ”nu vreau să vă mint” și apoi chiar livrează vești proaste.

”Nu vreau să-i mint”: primarul care promite chin, nu rai

Mesajul, repetat în mai multe feluri, e cam ăsta: vor fi doi ani de disconfort. „Fac apel la bucureșteni să înțeleagă că nu se poate altfel. Acum e disconfort, dar apoi va fi mult mai bine”, spune primarul Ciucu. Și, ca să nu rămână nimeni cu impresia că e o figură de stil: „Știu că vor fi doi ani de disconfort, dar la final va fi mult mai bine. Vom avea transport în comun civilizat.”

Pentru cine a stat în ultima săptămână blocat în praful de pe Mihalache sau pe vreo stradă scormonită din Titan, asta nu e chiar o surpriză. Noutatea e că acum avem și confirmarea oficială: praful, zgomotul și ocolișurile nu sunt un accident, sunt programate. Pentru cel puțin doi ani.

De ce se sapă peste tot — și de ce dăm de țevi de la 1900

Aici e partea utilă, care explică de ce un ”simplu” schimb de șine ține orașul ostatic. Răspunsul lui Ciucu e  tehnic:

Dacă ar fi vorba doar despre înlocuirea unei șine de tramvai, ar fi simplu și s-ar face repede. Dar aici avem lucrări complexe, la utilitățile din subteran: apă-canal, rețele electrice, gaze, care trebuie executate corect. Plus că apar situații neprevăzute, după decopertare.

Cât de vechi e ce se scoate din pământ? Șinele, de peste 50 de ani, pe alocuri, spune primarul, tramvaiul ”circula efectiv pe beton”. Dar dedesubt e și mai rău: „Pe unele colectoare nu s-a mai intervenit de la 1900, de 126 de ani!” Adică, în timp ce noi ne enervăm în trafic, niște muncitori dezgroapă instalații din vremea lui Carol I.

Logica e și ea greu de combătut: „Nu vrem ca peste doi ani, după ce reabilităm șina de tramvai, să se spargă o țeavă pe dedesubt, că atunci aruncăm banii pe fereastră.” Adică, mai bine sapi o dată adânc și urât, decât de cinci ori superficial și degeaba, film pe care bucureșteanul l-a mai văzut.

”Nu panseluțe și borduri”: ce se face, pe bune

Și pentru că tot a venit vorba de filme văzute, Ciucu aruncă singur cea mai bună replică ironică din tot mesajul, fără să clipească: „Cred că e un ritm și un nivel al lucrărilor publice în București care n-a mai existat dinainte de 1989. Sunt proiecte serioase de infrastructură. Nu panseluțe și borduri, ci lucrări care să ne pună orașul pe niște baze solide.”

Cifrele din spatele vorbelor, pentru cine vrea să verifice că de data asta nu e doar bordură:

• 50 de kilometri de linie de tramvai, în 16 loturi. Din ei, 5,5 km gata, 37 km în lucru.
• 63 de tramvaie noi, plus refacerea depourilor Titan și Colentina.
• Valoarea totală: 7,147 miliarde de lei, din care 1,678 miliarde (23%) fonduri europene nerambursabile, prin POR.
• Deadline: 31 decembrie 2029 — și ăsta e și motivul pentru care s-au deschis atâtea șantiere deodată. „Se fac cu bani europeni și trebuie să ne încadrăm în termen. Altfel, pierdem banii”, explică primarul.

Lotul pe care l-a inspectat e cel mai lung, 18 km: Pallady – Camil Ressu – 1 Decembrie – Basarabia – Calea Călărașilor – Corneliu Coposu – Titan. Anul acesta ar trebui finalizate încă trei loturi, după linia 5: Lotul 9 (bd. Chișinău, de la rond Pantelimon la Bd. Basarabia), Lotul 10 (Bd. 1 Decembrie – terminal Republica, care depinde și de o pasarelă a Primăriei Sectorului 3) și Lotul 11 (Bd. Expoziției și străzile adiacente).

„Dacă primarul nu se uită, nu se întâmplă”

O propoziție din mesaj merită încadrată separat, pentru că spune mai mult despre administrația românească decât despre tramvaie: „Dacă primarul nu se uită, nu se întâmplă. Trebuie să știu fiecare proiect în ce etapă e, să fac micro-management, să deblochez, să mobilizez oamenii. Am dublat partea de monitorizare și tot timpul suntem pe șantiere.”

Cu alte cuvinte, ca lucrurile să meargă, primarul trebuie să stea personal cu ochii în șanț. E, practic, o recunoaștere a unei evidențe pe care o știe tot orașul: la noi, nimic nu se mișcă singur. Dacă șeful pleacă în concediu, șantierul intră și el în vacanță.

Raiul de după — dacă supraviețuim celor doi ani

La capătul tunelului plin de praf, primarul ne arată o vedere: „După ce punem la punct infrastructura, vor urma proiecte de reabilitare urbană, parcări subterane, pietonalizare, mai mult verde. Vom avea transport în comun civilizat, cu tramvaie noi, care vor circula mult mai silențios și în siguranță. Bucureștiul se va transforma, va fi un oraș de care să fim mândri.”

Sună bine. Sună și a viitor pe care bucureștenii l-au mai auzit promis de câteva administrații. Diferența, de data asta, e că vine la pachet cu o factură europeană, un termen-limită și un primar care, în loc să jure că va fi ușor, jură că va fi greu.