VIDEO | Ce a fost frumos, ce a fost dezastruos și ce a fost rușinos la concertul lui Ricky Martin de la Romexpo

În primul rând, iartă-mă Doamne că judec acum în cea mai frumoasă și mai liniștită perioadă a anului în București, când aș prefera să mă calce Moș Crăciun cu sania decât să mai fac încă o dată 55 de minute din Primăverii până în Dorobanți.

Pentru cei din afara localității, e ca și cum ai face jumătate de oră pe jos de la Sfinxul la Babele. De ce nu m-am dus pe jos din Primăverii până în Dorobanți? Că mă grăbeam. Și eram și îmbrăcat subțire, că plecam de la un eveniment unde fusesem să pun niște pateu pe masă, iar aceasta nu este o metaforă.

Ieri mi-o ardeam destul de chill, mai o transmitere a Cuvântul Domnului, mai o spălare de vase, nimic ieșit din comun. Și-mi sună telefonul, era Emil Rengle cu care sunt prieten de mulți ani și mă întreabă: Nu vrei să vii diseară cu mine la concert la Ricky Martin Romexpo? Că am două bilete. Ba da, vin. M-am dus. Nu sunt mare fan, dar, pana mea, e Ricky Martin, am visat la el toată adolescența, plus că mai știam câțiva oameni simpatici care mergeau.

Rușinea de început de drum spre concertul lui Ricky Martin de la Romexpo

O să încep cu detaliul rușinos de la concertul lui Ricky. A venit Emil și m-a luat, m-am urcat în Uber, bună, bună, ce faci, ce faci, ha, ha, ha, hi, hi, hi și, la un moment dat, el mă întreabă: Auzi? Ai mâncat tocană, ceva? Io, care mă și spălasem pe corp, cap și dinți în vederea concertului, zic: Nu, de ce? Că parcă vine un miros. Să crăp.

Mi-am dat seama că îmi duhnea geaca a mâncare, pesemne că lăsasem deschisă ușa de la debaraua unde ținem hainele groase și se dusese fix acolo mirosul de la mâncarea de cartofi care se gătise în casă. Bucătăria e fix lângă. De întors să-mi iau altă geacă nu încăpea vorbă, că se mergea în coloană de când am ieșit de pe stradă, am dat-o jos, am împachetat-o și mi-am băgat-o la sub genunchi.

Degeaba, ziceai că venisem cu cratița după mine. Mi-a fost mega jenă, mă gândeam numai cum o să mă întâlnesc cu toți cunoscuții duhnind în halul ăla.

Neașteptatul lucru frumos de la concertul lui Ricky Martin

Am ajuns la Romexpo după ce am făcut 3 kilometri în 40 de minute, ne-am dat jos, am sperat să se fi pus un vând major care să-mi mai sufle mirosul din geacă, nu se pusese. Că așa ne duce pe noi capul, am bănuit că nu există garderobă pentru atâția oameni și ne-am pus gecile în vestiarele de la subsolul pavilionului, deși acestea nu erau dotate cu chei.

M-am gândit că, oricum, n-o să mi-o ia nimeni când o să vadă cum miroase. Emil mi-a zis să nu-mi pun geaca în același vestiar cu a lui. Nu mi-am pus-o.

Ăsta a fost unul dintre lucrurile frumoase de la concert, că gecile nu au dispărut, ce oraș civilizat e Bucureștiul și ce oamenii cinstiți sunt fanii lui Ricky. Existau și garderobe, am aflat ulterior, dar cozile erau destul de generoase.

Când am plecat de acasă m-am uitat pe bilet și am văzut că aveam locuri în picioare în zona Golden și mi-am zis: Eh, nu-mi mai iau ochelarii, că am mai fost eu la Golden și e fix lângă scenă. Aha, nu și aici. Aici mai exista și Diamond, Golden era pe undeva mai încolo, nici pe ecrane nu i-am distins chipul lui Ricky.

Asta mi s-a părut dezastruos pentru mine, la fel ca și faptul că sunt scund. Dacă mă ridicam pe vârfuri vedeam maxim telefoane care filmau. 

Frumos s-a făcut accesul. Rapid, eficient, nu se stătea aiurea în frig. La fel de facil era să ieși la țigară și să vii înapoi sau să folosești baia și barul, iar prețurile la alcool decente față de alte evenimente. Tot frumos mi s-a părut și să mă întâlnesc cu foști colegi din presă și să realizez că oamenii de vârsta mea încă sunt în viață. Ne-am bucurat.

Foarte frumoasă a fost și energia domnului Martin, mereu cu zâmbetul pe buze, latino viguros în continuare, foarte stăpân pe mișcările dumnealui, fix un vibe de tinerețe și se vedea așa că nu se străduiește să se simtă bine pe scenă, ci îi venea natural. Chiar mi-a plăcut mult treaba asta. Avea ceea ce pe românește se numește o filingeală foarte filingoasă.

Și acum și dezastrul. Acum câțiva ani, soră-mea mi-a făcut cadou niște căști destul de șmechere de la Sony, m-am bucurat mult de ele. M-am bucurat până le-am uitat într-o pereche de pantaloni pe care i-am pus la spălat.

Așa s-a auzit aseară la concertul lui Ricky Martin, cum se auzea la căștile mele după ce le-am scos din mașină. Armonia a evitat complet sistemul de sonorizare.

Celălalt motiv pentru care nu recomand pavilionul B2 de la Romexpo pentru concerte e că oamenii din secțiunea generală, mai încolo de Golden, chiar nu vedeau nimic.

Era ca și cum concertul ar fi fost la Căminul Cultural, iar spectatorii erau în capu’ satului. Și biletele au fost 300 de lei și acolo, nu puțin. Înțeleg că în față s-a auzit mai bine, dar, totuși, că nu-l văd pe artist să zicem că e ok, dar să nu-l aud ca lumea la un concert e mai meh.

Cam asta ar fi de la Romexpo, ne doresc să ni se audă dorințele de către cine vrem noi la fel de bine cum se auzeau piesele lui Ricky pe MTV în anii ’90 și nu pot decât să sper că muzica ne va face mult mai tolerabile orele pretrecute în traficul din București. Doamne ajută și Doamne ferește, sărbătorile stresul ni-l mărește. Adișorul Romexportatorul.