În anul 1984, după o vizită de lucru în Berceni, Nicolae Ceaușescu a hotărât demolarea Mănăstirii Văcărești, monument istoric și de arhitectură, capodoperă a stilului brâncovenesc, cea mai impunătoare ctitorie domnească pentru creștinitatea ortodoxă răsăriteană.
Transformarea într-un munte de moloz a Mănăstirii Văcărești a rămas în istorie drept cea mai mare crimă împotriva patrimoniului de artă sacră tradițională românească. În septembrie 1985, o echipa de profesori și de studenți din cadrul Institutului de Arte Plastice a reușit să “desfacă” 140 de mp de frescă, adică circa 5% de pictură murală din cei 2.500 de mp care acopereau în interior Biserica domnească “Sfânta Treime”.
Puteți privi de aproape și îndeaproape o parte din aceste fragmente la expoziția “În apropierea Sfinților. Frescele Mănăstirii Văcărești după 40 de ani” deschisă permanent în Corpul Lapidarium de la Casa Filipescu-Cesianu (Calea Victoriei nr. 151). Mai jos, interviu cu Adrian Majuru, manager al MMB.
Pentru cei care se duc la Sun Plaza în Berceni, îndeosebi pentru cei tineri, nimic, dar chiar nimic nu amintește că acolo, chiar pe ancadramentul mall-ului, a fost odată Mănăstirea Văcărești.
Ansamblul monastic – unic în partea noastră de lume – se afla la sud-est de București, pe Dealul Văcăreștilor, pe un promontoriu înalt de circa 20 de metri față de lunca Dâmboviței. Mănăstirea Văcărești a fost ridicată între anii 1716-1724, din porunca lui Nicolae Mavrocordat, primul domnitor fanariot din Țara Românească, și se afla în apropierea drumului ce ducea spre Giurgiu, la Dunăre, și apoi la Constantinopol.
Deși lui Nicolae Ceaușescu i s-au propus soluții care ar fi putut salva construcțiile Mănăstirii Văcărești, iar mai mulți oameni de cultură și-au exprimat public părerea de rău, prețiosul ansamblu religios a fost demolat între anii 1984-1986 ca să facă loc, chipurile, unui Palat al Justiției Capitalei.
După demolarea Mănăstirii Văcărești, Nicolae Ceaușescu abandonează ideea de a ridica un Palat al Justiției Capitalei departe de centrul Bucureștiului și schimbă destinația amplasamentului.
Pe locul fostului Așezământ urma să fie ridicat un complex uriaș destinat adunărilor oamenilor muncii. Constructorii apucă să toarne fundațiile și o parte din pereții masivi ai subsolului.
Vine anul 1989 și acolo răsare un mare bazar, numit frumos “Complexul Comercial Aleea Castanilor”, și alături un mall. În anul 2006, pe baza unui PUZ aprobat de CGMB, s-a dat autorizație pentru construirea unui mall care folosea infrastructura construită în anii 1988-1989. Mall-ul a fost inaugurat în februarie 2010 și astfel, Mănăstirea Văcărești intră definitiv în uitare.
Înainte să ajungeți la Expoziția “În apropierea Sfinților. Frescele Mănăstirii Văcărești după 40 de ani”, deschisă permanent în Corpul Lapidarium al Casei Filipescu-Cesianu, vă recomand foarte mult un film documentar realizat în anii ’80 cu imagini extraordinare ale Mănăstirii Văcărești.
Sunt singurele cadre rămase, mai prețioase decât o mie și încă alte mii de vorbe. Cinema MUSEION este o secțiune a site-ului mmb.ro dedicată filmelor documentare cu imagini vechi ale Bucureștiului. Filmul Mănăstirii Văcărești a fost realizat la cererea Comitetului pentru Cultură și Educație Socialistă al Municipiului București și a Muzeului de Artă al RSR. În înregistrări, Mănăstirea Văcărești este surprinsă în timpul unui proces de reconsolidare, fapt întâmplat la începutul anilor ’80.
“Imaginile aeriene asupra acestui așezământ și cele cu interioarele celor două biserici fac din acest montaj una dintre cele mai complete și valoroase înregistrări realizate vreodată pentru Mănăstirea Văcărești”, MMB. Ansamblul Mănăstirii Văcărești are un trecut zbuciumat, afectat de incendii, cutremure, transformat în penitenciar pentru deținuții revoluționari din 1848 și avariat de bombardamentele din cel de-al doilea război mondial. În perioada 1947-1964, aici s-a aflat Penitenciarul Corecțional Văcărești, închisoare de tranzit pentru deținuții politici din timpul regimului comunist.
B365.ro: Ce mai înseamnă astăzi să fim în apropierea Sfinților?
Adrian Majuru, manager MMB: “Consider că este foarte important să fim în apropierea sfinților, mai ales că există praguri ale vârstelor care cer aceasta din când în când. Dincolo de metaforă, am numit astfel expoziția deoarece, pentru prima dată, suntem martori, la nivelul privirii, ai îngerilor înfățișați pe frescele Mănăstirii Văcărești. Toate aceste fragmente de frescă -restaurate și expuse astăzi- se aflau la mare înălțime în Biserica “Sfânta Treime” a Mănăstirii Văcărești, într-un clar obscur, unde nu aveai acces la detalii. Acum detaliile pot fi explorate la nivelul privirii fiecăruia”.
Adrian Majuru, manager MMB: “Sunt foarte multe piese expuse și sunt foarte bine documentate de colegii mei, iar tot acest periplu este completat de o mărturisire detaliată, cumva distinctă față de expoziție, cu privire la evoluția acelui spațiu. Aflăm ce a fost acolo înainte de Mănăstirea Văcărești, motivele pentru care a fost ridicată, ce s-a întâmplat cu așezământul pe parcursul a două veacuri și mai bine de existență, în ce fel a dispărut și ce este acum acolo pe vechiul ancadrament. Practic, descoperiți într-un recipient mic o esență tare”.
B365.ro: Aceste fragmente de fresce reprezintă tot ce-a mai rămas din Mănăstirea Văcărești?
Adrian Majuru, manager MMB: “Mai sunt și alte vestigii rămase din acest ansamblu. Muzeul Municipiului București deține o colecție de icoane care au făcut parte din iconostasul Bisericii domnești. De asemenea, MMB păstrează în depozitul său o parte din strane, dar și Tâmpla Mică și Tâmpla Mare a Bisericii Văcărești. Sunt desfăcute în piese pentru că au înălțimi amețitoare și, dacă ar fi să le recompunem și să le expunem, am avea nevoie de un spațiu adecvat pe care nu-l avem acum în București”.
Adrian Majuru, manager MMB: “Ar fi extraordinar ca aceste vestigii să fie adunate împreună. De altfel, acest proiect a fost inițiat de doamna Doina Mândru, istoric de artă, fost director al Centrului Cultural Palatele Brâncovenești de la Mogoșoaia. Doamna Mândru a demarat un proiect prin care a ridicat un imobil nou la Mogoșoaia, loc unde intenționa să adune toate piesele răspândite prin București. Clădirea există, dar are acum o altă funcțiune. Era o idee interesantă care se contura prin anii 2010-2014. Noi, la Casa Filipescu-Cesianu, avem expuse 80 de fragmente de frescă. Alții au fragmente de coloane sau pietre funerare. Mai sunt câteva fragmente de frescă care ne aparțin, dar sunt împrumutate Muzeului Național de Artă, iar altele se află la Mănăstirea Stavropoleos. Doamna Doina Mândru se gândea să le adune pe toate într-un singur loc și să facă într-adevăr ceva spectaculos”.
Ideea doamnei Doina Mândru s-a materializat într-o oarecare măsură. La Palatele Brâncovenești de la Mogoșoaia se păstrează cea mai mare parte din pietrăria sculptată a Mănăstirii Văcărești și un număr important de fragmente de pictură murală restaurate de prof. univ. dr. Dan Mohanu.