În calitate de fană dedicată, nu puteam rata deschiderea Jumbo Liberty Center și, deși am zis să nu mă înghesui în primele zile și să las un răgaz, în acest weekend mi-am luat inima în dinți și am descins în Locul Unde Visele Se Împlinesc și Banii Ne Părăsesc, cunoscut oricărui bucureștean sub numele de Jumbo.
Pentru cei cărora o să le fie lene să citească tot textul, vă zic din start că per total mi-a plăcut mai puțin decât Jumbo Pallady, locul nostru oficial de pelerinaj, dar este, totuși, un Jumbo cu care îți faci treaba și care nu te dezamăgește.
În principiu, Jumbo Liberty e mai aproape de noi toți decât Jumbo Originar, care e ok dacă stai în Titan-Dristor-împrejurimi, dar dacă locuiești în Militari, nu prea îți vine să te trambalezi tot orașul până în Pallady.
Situat la intersecția dintre șoseaua Progresului și Calea Rahovei, pe locul răposatului Liberty Mall, Jumbo Nou e ușor de accesat și e ușor de parcat la subsolul dumisale (mai puțin dacă pui pe waze și ajungi aproape în curtea unui om, cum am pățit eu).
Am nimerit până la urmă intrarea în subteran, unde am apăsat pe roboțel, imediat paznicul de la barieră a zis ‘nu dă bilet!!!’, adică nu se plătește parcarea, deși pe afișaj scria că doar primele două ore sunt gratis. De entuziasm am uitat să întreb dacă e acum promoție cu parcare gratis la deschidere sau li s-a stricat aparatul. Mă iertați.
Am parcat și am început călătoria spre etajul 1, unde se află Jumbo, de-a lungul a două etaje goale, noi, luminoase, care puteau fi și etajele de la Stația Spațială Internațională.
A durat ceva, dar la un moment dat am auzit primul semn că ne apropiem de intrare: un copil zbierând din toți rărunchii UAAAAA!!! și o mamă zbierând la el NU MAI ȚIPA CĂ NU-ȚI MAI IAU NIMIC!!! Acesta, dragi cititori, este strigătul de luptă pentru intrarea în Jumbo.
Magazinul se deschide precum cel din Pallady, cu secțiunea de jucării de copii, care e veselă și colorată – precum un început de relație romantică, cu fluturași în stomac și îndrăgosteli. Și părinții și cei mici se uită entuziasmați prin rafturi. O altă mamă îi spune copilului ‘ți-am zis să nu mai pleci cu străinii fiindcă străinii îți pot face rău!’. Adevărat.
Denumirile jucăriilor de la Jumbo sunt în continuare cele mai amuzante texte.
Labirintul Jumboesc continuă, iar secțiunea de jucării copii lasă loc începutului de decorațiuni de Crăciun – în vreo patru săptămâni, aici va fi Sfârșitul Lumii.
Și acum este aglomerat, dar respirabil. Se remarcă faptul că, totuși, situația e mai înghesuită decât la Pallady, spațiul e mai mic (sau pur și simplu altfel compartimentat, nu-mi dau seama, că mă dor ochii de la beculețe) și există mai puțin loc de manevră și de plimbat printre globulețe.
Oferta e buimăcitoare – Moș Crăciuni care fac scheme de Marian Drăgulescu la inele, decorațiuni în formă de lebede cu sclipici, reni care se uită cu un ochi la slănină și altul la făină – e greu să te abții să nu le iei pe toate.
Priviți, doar.
Din stânga și din dreapta aud ‘hai, mă, că e doar 25 de lei, ce naiba…’, iar așa, dragi cititori, este modul în care suntem lucrați psihologic.
Observ că orice trece de 80 de lei la Jumbo mi se pare PREA SCUMP!!!
Cu greu trec de secțiunea de Crăciun și ajung într-un alt loc periculos din această cursă cu obstacole care este Jumbo Liberty. Agende motivaționale, semne haioase de pus pe birou când vrei să te lase lumea în pace și – preferatele absolute – un miliard de stickere cu Peppa Pig, cu palmieri, cu căței, cu ORICE. Suporturi de pixuri cu inorog pufos la 13 lei.
Markere parfumate, care miros a portocale și zmeură. Cărți de colorat cu Nașterea lui Iisus Hristos la 3,99 lei. Agende pufoase cu Moș Crăciun în relief. Cineva să mă oprească și să mă ducă acasă.
Deja după peretele de globuri începe să mă doară capul. Fiecare cumpărător de la Jumbo are propria limită – unii cedăm mai devreme, alții pe la 70% din traseu, iar alții nu cedează niciodată, precum soțul unei doamne (Răzvan), care undeva pe la secțiunea căni a fost avertizat cu lacrimi în ochi ‘Răzvan, lasă-le jos, că nu mai pot!!!’
Am trecut rapid de secțiunea de accesorii pentru câini (raiul proprietarilor de animale, fiindcă aici orice jucărie/pătuț/accesoriu e de obicei de două ori mai ieftin decât în alte părți), apoi de candele cu motive bisericești (utilă).
Apoi, cu mare sictir și dureri de cap, ca la finalul unei relații romantice, am răzbătut prin secțiunea de chiloți gri plictisitori la 12 lei (aici, în a doua parte, spațiul devine mult mai larg), presărată cu un colț ascuns sexy, cu cătușe cu blăniță roșie. Mrrrrrrr!
La final am luat de lângă case vreo două pungi de arahide glazurate, cea mai bună invenție ever și am plecat să caut Nurofen. Sunt epuizată, dar merită.
Casa mea nici nu știe ce o așteaptă de Crăciun, dar nici vecinii de palier care vor fi întâmpinați de acum în fiecare dimineață de un ren supradimensionat cu strabism.