ÎN BUCUREȘTI

Viața la garaj în București. Mai știți „dormitoarele” bătrânelor Dacii? Unele s-au transformat în cafenele hipsterești, pe altele le-a înghițit foamea imobiliară. Bonus: fabuloasele garaje de la Chișinău

Timp de doi ani, fotograful Petruț Călinescu a documentat soarta garajelor în postcomunism, în Chișinău, București și alte mari orașe din România. Dacă la București, unele au devenit cafenele hipsterești și spații comerciale, la Chișinău s-au transformat în extensii ale apartamentelor, refugii ale chefliilor, loc de taifas și voie bună, cramă sau adăpost pentru murături. “La garaje” un proiect de fotografie documentară spectaculos, atipic, original și plin de viață, mai jos.

Petruț Călinescu este fotograf freelancer și cofondator al Centrului de Fotografie Documentară din București. Printre proiectele sale mari, să vedeți și voi “Mândrie și Beton”( prin care arată ”schimbările galopante care se întâmplă în comunitățile tradiționale”) și “Povești de la Marea Neagră”. „La Garaje” lucrează și acum.

garaj, cu, oameni, petrut, calinescu
Garaj in Chisinau, foto credit Petruț Călinescu, Centrul de Fotografie Documentară.

Să stai într-o mare de beton și să ai vinul tău, făcut de tine în garaj, e o victorie”

La București mai puțin, dar la Chișinău orice moldovean serios are garajul său care face cât un regat. În garaj el este stăpânul absolut, acolo pune murături, acolo dă petreceri, acolo e sufrageria și bucătăria, acolo își face vinul. “Să stai într-o mare de beton și să ai vinul tău, făcut de tine în garaj, e o victorie”, spune Petruț Călinescu.

garaj, om, petrece
Garaj in Chisinau, foto credit Petruț Călinescu, Centrul de Fotografie Documentară.

Garajul, sufletul cartierului

Petruț Călinescu: “Am fost în Republica Moldova într-o deplasare al cărei scop era un reportaj general despre Republica Moldova, înainte de alegeri. M-am întâlnit cu Daniel Mihăilescu care lucrează pentru France-Presse. Fiecare mergea ziua unde credea el de cuviință și seara ne întâlneam la o bere și discutam ce am văzut și ce am făcut. În ultima seară mi-a zis c-a văzut în nu știu ce cartier niște garaje și ce atmosferă mișto era acolo și ce prietenoși erau oamenii și că îmi dă mie pontul cumva, el lucrând la o agenție de știri care se bazează pe super news, garajele nu intrau în categoria lor de interes. Am înregistrat ideea și când m-am întors peste un an de zile mi s-a părut chiar foarte drăguță treaba asta, m-am apucat de scris un proiect pe care l-am și luat. Proiectul a fost co-finanțat în cadrul Programului București – Oraș deschis 2021, ARCUB, Ordinul Arhitecților din România și Administrația Fondului Cultural Național”.

garaj, florarie, bucuresti, petrut, calinescu
Garaj in Bucuresti convertit in Florărie. Foto credit Petruț Călinescu, Centrul de Fotografie Documentară.

Petruț Călinescu: “Părea totul foarte pe tavă la Chișinău, în sensul că, la o adică, e și ușor de documentat, față de alte povești, știi și tu cum e cu documentarea. Acolo măcar știi aria geografică în care există, unde te duci, te uiți pe hartă, te duci acolo și găsești 100 de garaje, 200, există locuri și cu o mie”.

În București, garajele aproape că au dispărut, au fost înlăturate de presiunea imobiliară”

Petruț Călinescu: “Am luat finanțarea, mergea totul ca pe roate, dar a venit pandemia și treaba asta mi-a blocat deplasările, pentru că ar fi trebuit să fac carantină la intrare și la ieșire în Moldova. Așa că m-am concentrat pe garajele din România. În România a mers greu pentru că au alt tipic, cumva au dispărut pentru că au fost înlăturate de presiunea imobiliară, iar prin provincie garajele au rămas prin zonele monoindustriale falimentare pentru că marea parte a blocurilor erau date de fabricile în care lucrau muncitorii. Nici în București, nici în țară, nu am găsit spiritul acela sovietic din Chișinău, de voie bună la garaje. Poate că m-ar fi ajutat și o cercetare antropologică mai veche despre cultura garajului. Există și un film documentar, “Garage People”, făcut undeva în Nordul Rusiei într-un orășel minieresc, surprinde exact poveștile unora de la garaje, se pare că este un fenomen în întreaga Rusie”.

zacusca, garaj
Garaj din Caransebes, Foto credit Petruț Călinescu, Centrul de Fotografie Documentară.
Venind din România, drumurile din Moldova par ireal de goale”

Petruț Călinescu: “M-am întors la Chișinău – și tot drumul până acolo mi-am pus tot felul de întrebări. Oare o să fie ok la vamă, o să mă lase să trec ușor? De fiecare dată vameșii moldoveni au inventat motive să mă ciugulească nițel de niște mărunțiș; de data asta, cu pandemie cu tot, m-au lăsat să trec fără nicio discuție suplimentară. Venind din România, drumurile din Moldova par ireal de goale. Scăpat de grija vămii, dar și de a traficului, sunt aproape singur pe șosea, mă întreb, ca de fiecare dată când ies pe teren, cum va fi. Oare găsesc oameni, activitate, la garaje? O să mă primească ușor, sau măcar o să mă primească? Ce-o să zică când o să le arăt pozele mai vechi făcute? Hotărăsc să încerc prima dată pe strada Lomonosov, unde în trecut oamenii au fost foarte prietenoși.”

Foto credit Petruț Călinescu, Centrul de Fotografie Documentară.
Știam c-o să vii. Mai întâi a căzut o bucată de carne de pe grătar. Apoi s-a vărsat o bere”

Petruț Călinescu: “Doar câteva garaje sunt deschise și în dreptul unuia pare să fie o mică adunare de familie. Cu aparatul foto în mână trec ușor pe lângă grătarul fumegând, cu un zâmbet tâmp, așteptând să apară inspirația unei formule de introducere. „ Hai, intră, te așteptam.” îmi spune o femeie în doliu care pregătea masa. Intru, normal; în mica încăpere, două familii împart o masă bogată, plină de salate și grătare. „Uite, ăsta micu’ e de vină pentru petrecerea asta; mi-a zis că îi e poftă de grătar și ne-am pus pe treabă. Ne-a murit cineva din familie de curând. Mai mănâncă, ia și d-aia. Știam c-o să vii. Mai întâi a căzut o bucată de carne de pe grătar. Apoi s-a vărsat și o bere. Ne-am zis că e clar, mortul vrea și el – și știam c-o să apară un musafir, să mănânce pentru el”.

Tot ce se întâmplă la garaje e foarte relaxat din punct de vedere al gălăgiei, nu ai vecini care să-ți spună că le intră fumul de mici în rufe”

B365: Garajele sunt o extensie a vieții din apartamentul comunist ?

Petruț Călinescu: “Sunt multe extensii, sunt ca niște vitrine pentru că au ușile deschise și te uiți în viața omului, îi vezi pasiunile. Sunt niște diferențe mari de construcție, între garajele noastre și cele ale moldovenilor. Ale lor au rămas la o distanță considerabilă unele față de altele, nu sunt amestecate între blocuri. În plus, acolo nu s-a construit bloc lângă bloc, nu e disperarea asta de la noi, au lăsat spații verzi și atunci respiră cumva tot spațiul. Tot ce se întâmplă la garaje e foarte relaxat din punct de vedere al gălăgiei. Nu ai vecini deasupra care să-ți spună mai încet cu gălăgia sau că îmi intra fumul de mici în rufe”.

poarta, garaj
Foto credit Petruț Călinescu, Centrul de Fotografie Documentară.
În București, garajele au apărut după ce am început să producem Dacia în serie”

Petruț Călinescu: “În București, multe au fost darâmate, garajele mai centrale au devenit super hipstereli, cum este o cafenea în Dorobanți, sunt garaje singulare ale unei singure locuințe și atunci capătă o cu totul altă valoare. Au rămas însă cele de la subsolul blocului, sunt în Drumul Taberei o serie de întreagă, în buclă, la parterul bloculurilor. Nu au fost darâmate. Arhitectul Alex Axinte spunea că toată explozia de garaje are legătură cu populalizarea autoturismului, adică la noi au început să construiască garaje când am început să producem Dacia în serie, dintr-o nevoie a cetățenilor”.

M-a atras un portret al lui Ștefan Cel mare care era într-un garaj aranjat ca o sufragerie”

Petruț Călinescu: “Chișinăul rămâne spectaculos, acolo este o întreagă cultură și oamenii ies la garaje ca și cum ar ieși în oraș. Am căutat informații și am aflat că Primarul Chișinăului a fost la garaje, nu știu dacă mai e acum primar. A sifonat cu el o înregistrare la garaj, beat mort, căntând în rusă. Nimeni nu-l acuza că e Primarul Chișinăului la chef, ci pentru că, fatalitate, cânta în rusă. Pentru asta a fost atacat. Informația care mă interesa era că până și Primarul e acolo”.

garaj
Garajele din Caransebes. Foto credit Petruț Călinescu, Centrul de Fotografie Documentară.

Petruț Călinescu: “E o nebunie ce se întîmplă la garaje, nu toți sunt foarte deschiși, sunt secretoși și prezența mea e cumva dubioasă că apar pe acolo și fac fotografii. M-a atras un portret al lui Ștefan cel Mare care era într-un garaj aranjat ca o sufragerie. Stăteau doi bărbați de vorbă înăuntru, doi cu fețe de Igor Dodon, și la intrare erau unii cu mâinile împreunate, puse pe burtă. Am dat să intru, dar mi-au spus că nu se poate sunt doi oameni importanți care discuta ceva important înăuntru. De astea de mafioso lângă unii care pun murături și alții care fac vin. Sunt zone în care s-au dezvoltat, și-au făcut acoperiș, am dat de adevărate crame cu butoaie înăuntru. Am văzut un anunț în Chișinău care spunea că vând garaj cu saună”.

B365: Care va fi finalitatea proiectului “La Garaje”?

Petruț Călinescu: “O să dăm drumul unui website care va fi gata la sfârșitul lunii noiembrie, 2021, în care o să pun fotografiile din Republica Moldova, din București și din România, alături de o cercetare antropologică a lui Alex Axinte, arhitectul care a stat cu ochii pe garaje în Drumul Taberei un an de zile. Abordarea lui arhitectural-antropologică va completa nevoia de informație documentată, serioasă”.

petruț, călinescu
Petruț Călinescu este fotograf freelancer și cofondator al Centrului de Fotografie Documentară din București.

Proiectul „La Garaje” a fost co-finanțat în cadrul Programului București – Oraș deschis 2021, ARCUB, Ordinul Arhitecților din România și Administrația Fondului Cultural Național”. Puteți vedea mai multe lucrări din portofoliul lui Petruț Călinescu aici: petrut-calinescu.com sau pe mindrieșibeton.ro. Plus un scurt documentar extraordinar, „Pride And Concrete” la adresa https://vimeo.com/59840067


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button