Să scăpăm de partea neplăcută din prima propoziție: România nu e la Cupa Mondială 2026. Tricolorii au fost opriți de Turcia în barajul din martie, 0-1 la Istanbul, dintr-o pasă a unui puști de la Real Madrid, și au fost trimiși acasă să urmărească turneul de pe canapea, ca tot restul Europei care n-a marcat la timp.
Vestea bună e că, anul ăsta, motivul pentru care te uiți la fotbal nu e, în particular, despre noi, și nici despre fotbal, în general. Este mai mult despre două nume pe care le știu chiar și eu, care confund ofsaidul cu o marcă de detergent. Messi și Ronaldo.
Cupa Mondială 2026, dincolo de cele 48 de echipe și 104 meciuri, e în primul rând ultimul dans al lui Lionel Messi și Cristiano Ronaldo. Și nu ”ultimul” în sensul vag în care fotbaliștii se tot retrag și revin. Ultimul de tot. Și pentru totdeauna.
Cifrele reci, mai întâi, pentru că sunt amețitoare. Dacă fiecare dintre ei intră fie și un singur minut pe teren, Messi și Ronaldo devin primii jucători din istorie care evoluează la șase Campionate Mondiale. Șase. Adică, pentru context, un copil născut la primul lor Mondial e azi major și are drept de vot.
Ronaldo are 41 de ani și a anunțat încă din 2025, fără ocolișuri, că turneul ăsta e ultimul. Messi are 38, împlinește 39 luna asta, și deși n-a semnat nicio declarație oficială, toată lumea citește scrisul nescris.
Aici e frumusețea. Lionel Messi nu mai are nimic de demonstrat. Și exact de-aia tot ce face acum e bonus. E campion mondial en-titre, a câștigat trofeul în 2022 cu Argentina, are toate baloanele de aur de când se joacă el fotbal organizat – corect spus – 8 Baloane de Aur. Are o vitrină pe care n-o mai egalează nimeni în viața asta.
Și totuși, mai e un număr care îl roade. Are 13 goluri marcate la Cupe Mondiale, la trei distanță de recordul absolut al germanului Miroslav Klose (16). Patru goluri în turneul ăsta și Messi devine cel mai bun marcator din istoria competiției. E deja singurul jucător care a dat pase decisive la cinci turnee diferite. Iar dacă Argentina mai prinde o finală și el înscrie, devine cel mai bătrân marcator dintr-o finală de Mondial. Un om care a câștigat tot, practic.
Și aici e cealaltă față a monedei. Ronaldo deține recordul all-time la goluri marcate în carieră și a fost prima persoană de pe planetă cu peste 1 miliard de urmăritori pe rețele. A câștigat în club tot ce se putea câștiga.
Cupa Mondială e singurul mare trofeu care i-a scăpat mereu printre degete. La 41 de ani, turneul ăsta nu mai e despre statistici, e despre o singură întrebare lăsată deschisă o carieră întreagă: poate sau nu poate? E un final construit în jurul unei singure necunoscute.
Partea care vinde, la propriu, bilete. Conform oamenilor care se pricep la fotbal sau la cifre, și, uneori, la ambele deodată, există posibilitatea ca Messi și Ronaldo să pice unul împotriva celuilalt într-un sfert de finală, pe 11 iulie. Un duel direct, la ultimul Mondial al amândurora, după 22 de ani de rivalitate. Dacă scenariul ăsta se materializează, e Meciul Meciurilor. Iar cei care îl ratează or să mintă ani de zile că l-au văzut live.
Și aici intervine partea practică. Nu trebuie să ai cablu tv, nici măcar televizor. Pe toată durata competiției, Piața George Enescu, fix în fața Ateneului Român, pe Calea Victoriei, se transformă în Piața World Cup: un fan zone în aer liber, cu intrare liberă, unde se difuzează meciurile pe un cub de proiecție uriaș de 64 de metri pătrați. Ca să fie mai clar și pentru fetele care măsoară pe lung și adună pe scurt, ecranul ăsta e cam cât un apartament cu trei camere din Rahova. Mese, scaune, loc în picioare, baruri. O bucată din centrul Capitalei devine, seară de seară, un stadion fără echipa gazdă. Ceea ce, dacă stai să te gândești, e exact situația noastră.
Nu toată lumea vrea mulțime. Dacă preferi un grup restrâns, un ecran la care chiar ajungi cu privirea și un chelner care știe ce înseamnă ai n-ai mingea, dai la poartă și încă un rând în prelungiri, orașul are localuri care fac asta de meserie: