Viața dimineața în STB: “Nu pot să fac cruce acuma, în autobuz, că stau chircit!” Un fiu (încă) furios și tatăl lui, cândva bețiv

Am auzit toți (inclusiv prin STB) reproșurile pe care părinții le fac copiilor. Le-am încasat, cel mai probabil, noi înșine. Dar se-ntâmplă ca și copiii să aibă ce le reproșa părinților. 

🚌  În 226, un tip brunet, slab, cu barbă, stă ghemuit pe scaunul de lângă geam și vorbește la telefon cu propriul tată. Are tonul și nervii unui suporter a cărui echipă a pierdut în ultimul minut de prelungiri:

– Ți-a plăcut, bă, cât ai lucrat la Cocoș, la depozit? Ai dus-o mișto, erai fericit? Eu te vedeam obiectiv, din afară. Tu nu te-ai văzut pe tine însuți, eu te-am văzut: „Ia uite, bă, ce tare se distruge taică-miu! Bombă cu autodistrugere în T -50 secunde! Erai pă dracu’ mai bine! Erai mai bine la corp, dar erai praf la psihic! Vorbesc cu tine și te simt cum te-ai normalizat și avem ce vorbi, în sfârșit! Când te văd acum, n-o să mai fiu reticent în a vorbi cu tine, gândindu-mă c-o să scoți numai căcat pe gura aia! „Uite, bă, tata e un om cu care pot să dezbat și eu niște chestii ca lumea!” Prima dată după 5 ani vorbesc și eu cu tine! De când te-ai oprit să-ți dai în cap hardcore, vorbesc și eu cu tine, ăla adevăratu’.

Ți-a plăcut cum te duceai tu la muncă în România? Că te duceai și nu stăteai nicio secundă treaz, nu se înțelegea lumea cu tine… Și ce mă enerva e că te mai dădeai și-n stambă: țineai tu morțiș să știe lumea cât de șmecher ești când ești beat! Astea-s greșelile tale, că ești prost câteodată.

Ai mare noroc cu mine, îți zic! Tu pe mine ar trebui să mă ridici în slăvi că încă sunt prieten cu tine! Nu știu dacă a mai zis cineva asta până acuma, da’ ai noroc că ești taică-miu! Eu am cunoscut mii de oameni ca tine, bă! Fix ca tine! Crezi că mai sunt prieten cu ei? Jumate și-au luat bătaie de la mine, cu jumate m-am bătut și n-a câștigat nimeni! Eu ți-am mai zis asta, de multe ori: eu sunt încă prieten cu tine și vorbesc cu tine pentru că sunt un prost! Sunt sentimental și fraier, și mă tragi în jos în fiecare zi! Eu, dacă eram un om adevărat, nu mai vorbeam nici cu tine, nici cu mama, și eram acum în altă țară, înstrăinat de toată lumea! Înțelegi? Semăn cu maică-ta, semăn cu bunică-mea, Dumnezeu s-o ierte! Care era o fraieră și-o sufletistă, care ținea la toată lumea, ținea legătura cu toți… Vezi că asta a băgat-o în mormânt, legăturile astea de căcat, pe care ținea ea morțiș să le țină! Vezi cum e și arborele nostru? Dubios rău de tot!

Deci io zic atâta: tu mai ai vreo 20 de ani pe lumea asta… Eu ți-am zis: am redevenit creștin, dar nu pentru mine, pentru părinții mei, să mi-i țină Dumnezeu în viață, Doamne-ajută! Nu pot să fac cruce acuma, în autobuz, că stau chircit… Ascultă, asta e prăjeala mea de la acid: timpul nostru e limitat pe lume și hai să nu ne căcăm pe el, mă, frate! Poate găozarii ăia de ateiști au dreptate, până la urmă, și noi avem doar viața asta și după aia nu ne mai găsim: e groapă, negru, nimica, niente, ce era și înainte să te naști. Și noi, noi între noi, am pierdut mult timp! Cred că, dacă strângi timpul ăsta pierdut unu’ cu altu’, sunt ani de zile, pe care ne-am căcat și nu ne-am bucurat de ei, am preferat să distrugem timpul ăla, ca și cum aș da acum foc la o bancnotă de 50 de lei. Înțelegi frustrările mele pe timp? Și pe tine?!

Nota B365.ro – Alte #CroniciSTB, mai jos:

• Situație dramatică într-un autobuz STB
• Misiune imposibilă pe un traseu STB
• Cel mai politicos tataie hoț din STB. Cu o mână-ți zâmbește și-ți face loc în înghesuială, cu alta-ți șterpelește telefonul