Veste dureroasă: Cartierul Evreiesc mai pierde un monument istoric. Fosta școală de meserii “Ciocanul” e scrum. OAR-București cere intervenția urgentă a autorităților

Anul 2025 a început cu o primă veste nedreaptă pentru patrimoniul de arhitectură al Bucureștiului: fosta școală evreiască de meserii „Ciocanul” a ars.

Incendiul a izbucnit în ziua de 5 ianuarie la școala “Ciocanul”, transformată, după 1948, în Grupul Școlar Industrial “Timpuri Noi”, ansamblu de patrimoniu clasat în Lista Monumentelor Istorice încă din anul 1992, la poziția 90B, cod B-II-m-B-18635.

Denumirea Școlii a dat și numele străzii din apropiere, care a supraviețuit demolărilor din comunism, str. Școala Ciocanul.

Mai jos, o imagine rară cu Școala „Ciocanul”, anul 1938, postată de o comunitate pe Reddit.

Fosta Școală de meserii “Ciocanul” a fost retrocedată, apoi vândută

Ansamblul din Calea Dudești 127, compus din trei clădiri cu valoroasă arhitectură industrială de sfârșit de secol al XIX-lea și 1436 de metri de teren, a intrat în posesia Fundației „Caritatea” după retrocedare, dar a fost vândut, noul proprietar lăsând totul în paragină.

“Daunele provocate de incendiu este posibil să se afle sub incidența Legii 422/2001, reactualizată, cu privire la paza, lipsa conservării și a întreținerii”, anunță OAR-B într-un comunicat.

Urmele lucrărilor din fier forjat ale elevilor de la Școala “Ciocanul” mai există în București

Puțină lume știe că minunatele garduri din fier forjat, în stil Art Deco, de la casele din Bucureștiul La Belle Epoque sau interbelic, vechi sobe și calorifere, ornamentația de metal a Palatului Poștei, candelabre, balcoane, ornamente de zinc, dar și piese de mobilier de interior, azi relicve pe cale de dispariție, au o legătură cu talentul, munca și măiestria elevilor de la Școala “Ciocanul”.

Despre pierderea unor vechi meșteșuguri, istoria unui ansamblu monument industrial, simbol al Cartierului Evreiesc mai jos, interviu cu dr. Anca Tudorancea, lector la Centrul de Studii Ebraice, Facultatea de Litere, Universitatea București.

Școală de meserii după model german, cu predare în engleză și germana și cu profesori aduși din Europa

O poartă ruginită, din fier forjat, a rămas mărturie pentru talentul ucenicilor de la Școala “Ciocanul” (1899-1948), prima școală evreiască de meserii din București, faimoasă instituție de educație destinată copiilor evrei săraci.

Înființată în anul 1899, în unul din cele mai sărace cartiere ale Bucureștiului, Dudești, de industriașul și filantropul Adolf Salomon, Școala “Ciocanul” și-a câștigat un renume internațional, aici fiind realizate importante lucrări de feronerie de mari și mici dimensiuni, meșteșug azi dispărut.

Diploma de absolvire era recunoscută în toată lumea, mulți dintre absolvenții Școlii “Ciocanul” fiind ajutați de Adolf Salomon și de comunitatea evreiască să emigreze și să lucreze în America. Erau primiți la “Ciocanul” chiar și copii în vârstă de 14 ani, o școală de meserii după model german, cu dascăli germani și unde limba de predare pentru atelierele practice era germana, alături de română și limba engleză.

Garduri, ornamente, balcoane, sobe, căzi și menorah, lucrări de diplomă ale elevilor de la “Ciocanul”

Dr. Anca Tudorancea: Elevii lucrează pentru o paletă largă de clienți precum: Templul Coral (un gard de fier pentru orga Templului, cutii de zinc, o menorah), Templul Israeliților Spanioli “Cahal Grande” (un gard de fier, 2 candelabre), bănci și bancheri (garduri din fier, din sârmă și gratii de fier, feronerie, o „marquise”, un perete de sticlă cu ușă), frații Roller (un seif de fier), dr. Erdrich (garduri și balcoane, ornamente de zinc) căzi de baie cu sobă de baie (încălzire) pentru domnii Nacht, Donner, Molnar, Blau și dr. Lampart, o menorah din argint pentru domnul Hornstein, etc. (Anca Tudorancea în studiul “Școala Ciocanul, prima școală evreiască de meserii din București”, publicat în Revista de Istorie a Evreilor din România, 16-17, 2016).

“Ciocanul, singura școală de meserii din Orient. La Sofia, la Varna sau la Salonic există întreprinderi cu firma “Ciocanul”

Ziarul “Curentul”, din anul 1934, anunța performanțele elevilor în articolul “În Dudești, la Școala “Ciocanul”. O școală care importă elevi și exportă absolvenți”.

Școala “Ciocanul” și-a cucerit o grabnică faima, cu atât mai mult că înainte de război era singura școală de meserii din Orient. Veneau elevi din Balcani, veneau din Apus, în special din Franța. Asociația Evreilor francezi trimitea numeroși absolvenți de școli primare de limbă franceză, cari își asigurau carierele prin Școala “Ciocanul”. Așa se explică de ce la Sofia, la Varna sau la Salonic există întreprinderi cu firma “Ciocanul”, în amintirea Școalei absolvite de patroni în România. Deși confesională, școala a primit de la început elevi de altă religie, creștini și mahomedani.(..). Ornamentațiile în zinc, înflorate și complicate, foarte la modă la sfârșitului secolului trecut, constituiau lucrările de examen ale școlarilor.

Ziarul Curentul: “Dudești, Dudeștiul evreiesc, ghetto-ul de aceasta are nevoie, de o desțelenire a sărăciei”

Populația evreiască trăind acolo într-un crâncen ghetto, are nevoie de o asistență socială cât mai largă. Există o astfel de instituție, nimeni nu contestă. Că activează cu înțelepciune, cu dezinteres, cu nepărtinire și mai ales cu largheță, iarăși nimeni nu poate pretinde. Școala “Ciocanul”, creată de un filantrop, care ca mare industriaș cunoștea nevoile breslei, iar ca evreu, nevoile neamului său, susținută mai departe de instituții filantropice evreiești, satisfăcând râvne întemeiate, – tânjește la mai mult în zilele noastre, tânjește sigur, precis.

Copiii de la Școala “Ciocanul” proveneau din medii foarte sărace, unii fiind orfani, învățau cinci zile pe săptămână și aveau internat cu dormitoare și sală de dușuri. În 1934 erau înscriși 146 de elevi, iar la începutul anului s-au înregistrat 180 de cereri pentru 60 de locuri. S-au înființat secții noi: textilă, tâmplărie și instalații tehnice sanitare. (Sursa: ziarul Curentul, 1934).

Reactivarea Școlii de meserii “Ciocanul” a fost subiectul proiectului “Ateliere de fabricație digitală”, prezentat de Mădălina Stănășel în cadrul Anualei de Arhitectură București, 2024.

În urma incendiului de la Școala “Ciocanul”, OAR-B cere instituțiilor abilitate să analizeze și să soluționeze acest caz cât mai rapid. „Există obligativitatea legală a întreținerii ansamblului, reabilitării și bunei lui gestionări”

Școala de meserii “Ciocanul” este un monument de sfârșit de secol al XIX-lea și reprezintă un simbol pentru Cartierul Evreiesc, dar și pentru o arhitectură dedicată educației, construită acum mai bine de 100 de ani. Întreg ansamblul, valoros din toate punctele de vedere, pare că a fost lăsat părăsit, deși există obligativitatea legală a întreținerii, reabilitării și bunei lui gestionări. OAR București atrage atenția asupra pericolului dispariției unui ansamblu de patrimoniu specific Bucureștiului interbelic, care ar fi trebuit restaurat și refolosit și nu abandonat sau lăsat, posibil, intenționat în paragină. Din păcate, în București, dar și în alte orașe din țară, soarta unor monumente aflate în zone centrale urbane este pecetluită prin diferite accidente sau practici mai mult sau mai puțin fortuite, care implică sabotarea constantă a fondului construit și de patrimoniu până la degradarea totală a acestuia.

Consolidarea și restaurarea ansamblului Școlii “Ciocanul” și reintroducerea lui în viața orașului ca program cu funcțiuni publice și educaționale, poate aduce o valoare imensă întregii zone, precum și capitalei. Pentru aceasta este nevoie de dialog, de comunicare și de o bună strategie de dezvoltare care va trebui să fie prezentă în PUG-ul Bucureștiului. Pe această cale solicităm Ministerului Culturii, Primăriei Municipiului București, precum și altor instituții abilitate să analizeze și să soluționeze acest caz cât mai rapid, daunele provocate de incendiu fiind posibil să se afle sub incidența Legii 422/2001, reactualizată, cu privire la pază, lipsa conservării și a întreținerii. Menționăm că pentru orice problemă observată într-un sit de patrimoniu bucureștean, OAR București are platforma 112 Patrimoniu pe care puteți să atrageți atenția asupra oricărui incident apărut la o clădire de patrimoniu, ansamblu sau sit de patrimoniu, anunță OAR-B.

Istoria acestei instituții de învățământ profesional de elită ne-o spune dr. Anca Tudorancea în studiul “Școala Ciocanul, prima școală evreiască de meserii din București”, publicat în Revista de Istorie a Evreilor din România, 16-17, 2016.

Școala înființată de industriașul Adolf Salomon a apărut în urma Legii care restricționa accesul evreilor în învățământul public

Dr. Anca Tudorancea: Contextul creării acestei școli este reprezentat de presiunea Legii învățământului din 1893 și a Legii învățământului profesional din 1899, care restricționa accesul evreilor în învățământul public (condiționat de suprataxe și în limita locurilor accesibile). Tocmai aceste restricții au dus la inițiative private pentru integrarea în special a elevilor săraci, prin crearea de școli primare, secundare și profesionale evreiești. Nu întâmplător această școală de meserii este înființată în inima cartierului Dudești, unul din cele mai sărace cartiere din București în acea perioadă.

Adolf Salomon a cumpărat 16.000 de mp în mahalaua Dudești pentru Școală

Inițiativa întemeierii primei școli evreiești de meserii (după modelul unei școli similare din Elveția) apare în 1897 și aparține industriașului Adolf Salomon, proprietarul importantei fabrici de mobilier de fier “Cometul”, înființată în 1887. El cumpără în 1897 terenul școlii de 16.000 metri pătrați, pe care îl revinde Congregațiunii Templul Coral, care avea personalitate morală și juridică. Salomon devine președintele comitetului școlar al școlii și, de asemenea, era și președinte al comitetului școlar de la școala profesională pentru fete “Clara Baroneasa de Hirsch”.

Din necrologul său (1920) și articolele scrise în acea perioada aflăm că Adolf Salomon era președintele Joint Distribution Commitee pentru România și reprezentant general pentru România al Companiei „Transatlantic Paris” (vapoare franceze care făceau curse spre America).

Horia Carp relata că, deși Salomon absolvise doar două clase primare, fusese toată viața un autodidact, care vorbea fluent câteva limbi (semnează numeroase rapoarte în limba engleză și germană) și care avea o cultură enciclopedică, fiind foarte interesat de domeniul istoriei, al sociologiei și al clasicismului antic. Horia Carp accentua că acest om, care și-a făcut “un apostolat în lupta pentru emancipare”, a murit în 1920 ca supus străin, înaintea încetățenirii colective a evreilor, în 1923.

Elevii erau pregătiți să lucreze în fabricile de mobilă de fier, în ateliere și turnătorii ale industriașilor evrei din București

Dr. Anca Tudorancea: Comitetul școlii “Ciocanul” includea o serie de specialiști și industriași precum: S. Emanuel, Jak și Sigmund Horrenstein (proprietarul unei fabrici de mobilă de fier și al unei turnătorii, în Șoseaua Basarab 31), inginer Emil Hornstein, inginer Maximilian Marcus, Leopold Abramovici (proprietarul unei fabrici de mobilă de fier, în Șoseaua Griviței 179), Elias Prager, proprietar al unei fabrici de mobilă de lemn (Calea Victoriei 107), Ch.E. Rosen, proprietar al unei fabrici de parchete (Calea Rahovei 244), și Oscar Staadeker, proprietarul unei firme de mașini agricole și industriale (str. Smârdan 12).

În anul 1898 clădirea principala a școlii era deja gata, dar autorizația de funcționare este obținută cu greutate în noiembrie 1899, în timpul ministeriatului lui Take Ionescu, când sunt înscriși deja 33 de elevi. Școala avea în 1899 două secții: fierărie (mecanică) și lăcătușerie, la care se adaugă în timp cea de tâmplărie, tinichigerie (cuprinzând și instalații, sudaj – din 1900), electrotehnică (din 1911), instalații de calorifere (din 1915), atelier auto (din 1930). Numărul elevilor crește de la an la an și o importanță mare o are existența internatului, din 1909, și acordarea unor burse pentru copii săraci sau orfani, care aveau gratuitate. În 1905, școala avea 83 de elevi.

“Lecțiile sunt predate în limba germană, jargonul evreiesc este interzis”

Hugo Ganz relata în cartea sa “Reiseskizzen aus Rumanien”, “Schițe de călătorie din România”, din 1903, impresiile sale despre școala “Ciocanul”.

Departe de centru, într-o mahala, unde trotuarul este încă un lucru îndepărtat, în cartierul celor mai săraci dintre evreii săraci, Dudești, se ridică în spatele unui zid și a unei pajiști largi, care servește ca loc de exercițiu, două edificii compuse din mai multe caturi, atelierele și Școala “Ciocanul”. Intrăm în ateliere, suntem primiți cu sunete puternice de ciocan. Tineri vânjoși în etate de 14 la 17 ani lucrează la lăcătușerie. Un om impunător de tip german ne este prezentat, el este directorul general (maistrul) Dr. Georg Tripel din Hildesheim, un pedagog splendid, așa cum vom vedea în curând, și un artist în profesia sa. Este asistat de către lucrătorul în metal Riedmueller și tâmplarul Guertlinger, la fel de bine ales pentru procesul de predare. Toți trei sunt germani a căror îngrijre pentru elevii lor nu este doar pur tehnică. Pentru că acești copii săraci, în primul rând, trebuie să fie introduși în primele elemente de conduită omenești. 

Lecțiile sunt predate în limba germană, jargonul evreiesc este interzis. Vedem în fața noastră al treilea curs și suntem uimiți de a găsi bucăți de măiestrie făcute de acești tineri în mici piese forjate artistic și bucăți ornamentale de fier. Explicația este simplă. În alte ateliere o parte a timpului este irosit în comisioane pentru maiștri, dar aici nu. Fiecare își face propriile desene, învățarea este continuă, în acest fel elevii produc lucruri deosebit de frumoase”. (Anca Tudorancea în studiul “Școala Ciocanul, prima școală evreiască de meserii din București”, publicat în Revista de Istorie a Evreilor din România, 16-17, 2016, pp. 129 – 130).

“Observăm că, în perioada 1901-1905, tendința celor mai buni absolvenți este de emigrare, în special în America, sau de angajare la fabricile și atelierele evreiești din București și din țară”

Dr. Anca Tudorancea: Școala va fi închisă în perioada 1917-1919, în timpul Primului Război mondial, iar în timpul ocupației germane, va fi folosită ca garnizoană a unui detașament de cavalerie. În acest timp, atelierele și școala sunt jefuite și devastate, iar terenul adiacent (utilizat de Societatea Sportivă Maccabi) folosit pentru hrana cailor. Școala a fost naționalizată în 1948, singurul câștig fiind păstrarea clădirii ca liceu industrial. În apropiere rămâne până astăzi numele străzii Ciocanul, supraviețuind miraculos în perioada comunistă datorită sonorității proletare.

“Toată nișa această a fierului forjat din București era realizată preponderent în ateliere evreiești”

B365: Anca Tudorancea, am văzut o foarte frumoasă poartă din fier forjat. Este făcută chiar de elevii Școlii “Ciocanul”?

Dr. Anca Tudorancea: Se păstrează mai multe lucrări făcute de elevi. Subvenția pentru întreținerea școlii nu era totală, ei s-au întreținut prin lucrările pe care le făceau. În documente, în corespondența școlii, apare foarte des faptul că existau probleme cu acoperirea tuturor cheltuielilor, copiii nu plăteau. Școala avea ideea de a-i lua pe copiii săraci din stradă, de a le da o meserie și de a-i integra în fabricile de ornamente din fier forjat, cum era și cea a lui Adolf Salomon, dar existau și alte fabrici specializate în București. Fierul forjat era într-o mare vogă în perioada interbelică, sunt anii Art Deco, când aceste ornamente (garduri și diferite alte decoruri interioare) erau foarte căutate.

Elevii Școlii Școlii “Ciocanul” nu au făcut doar garduri și obiecte masive, au realizat și foarte multe piese de mobilier interior. Foarte multe din aceste lucruri încă există. Deși eu nu am descoperit o ștanță, ele se pot identifica însă prin documente în care ei își asumă anumite lucrări. Elevii și alte ateliere evreiești au avut aproape o exclusivitate, o specializare, toată nișa această a fierului forjat din București era realizată preponderent în ateliere evreiești.

Și în vechile fotografii descoperim elevi de 14 ani, se vede că unii erau chiar micuți, veniți din medii defavorizate, cum am zice noi astăzi. Pentru copii aceasta școală era o șansă, a fost efectiv un fenomen, pentru că foarte mulți din elevii Școlii “Ciocanul”, în perioada de până în 1948, înainte de naționalizare, au emigrat în America.

“Sinagoga “Credința” era legată de Școala “Ciocanul” și mai există și azi în Dudești, dar este închisă

B365: Pe lângă meserii, copiii învățau germana și engleza, deci nu era o simplă școală profesională, cum știm ca erau cele din comunism.

Dr. Anca Tudorancea: Învățau chiar și limba latină. De altfel, istoria acestei Școli este legată de tot cartierul Dudești și de construcția unei sinagogi micuțe, care a supraviețuit demolărilor. Sinagoga “Credința” încă mai există în zonă. Sinagoga era legată de Școala “Ciocanul”, acolo mergeau copiii și li se ofereau prelegeri culturale. Sinagoga a fost gândită, în esența ei, pentru a ridica nivelul cultural al comunității sărace.

Sinagoga „Credința” din cartierul Dudești, cunoscută drept Templul Hevrah Amuna, a fost fotografiată de orasuluibucur.blogspot.com.

Adolf Salomon, mare fondator de școli, orfelinate și spitale

B365: Cine a fost Adolf Salomon? O reclamă de epocă de arată ca Fabrica și turnătoria sa, „Cometul”, producea sobe, instalații, mașini de bucate, mobile de fier, printre care și paturi. Avea și alte afaceri?

Dr. Anca Tudorancea: Adolf Salomon este legat și de lumea americană, are business-uri acolo, este primul președinte al Asociației caritabile Joint Distribution Committee pentru România, care există și astăzi și se ocupă de ajutorarea nevoiașilor evrei din diverse țări ale lumii. Adolf Salomon era un mare fondator de școli, orfelinate, spitale, cum era si spitalul de copii “Fany Salamon”.

“În America, diploma de la Școala “Ciocanul” valora mai mult decât diploma unor absolvenți de Drept”

B365: Adolf Salomon, fiind reprezentantul general pentru România al Companiei Transatlantic Paris (vapoarele franceze care făceau curse spre America), îi ajută pe elevi să plece în America pe această filiera?

Dr. Anca Tudorancea: Absolvenții pleacă în America, dar nu pleacă în gol, ci având asigurate legături, poate chiar un loc de muncă. Știau germana, engleza, deci erau foarte avansați în ceea ce privește curricula, învățau sa facă instalații, tot ceea ce era în vogă, făceau lifturi, calorifere, etc. Există fotografii în care sunt prezentate lucrările lor, un fel de lucrări de diplomă cum am spune azi. Obiectele erau vândute și ei reușeau să se întrețină, își câștigau pâinea. Diplomele erau recunoscute în toată lumea. De exemplu, în America, diploma de la Școala “Ciocanul” valora mai mult decât diploma unor absolvenți de Drept care nu-și găseau de lucru, pe când ei, ca instalatori și specialiști meșteșugari, își găseau foarte rapid de lucru.

Terenul Școlii “Ciocanul”, teren de sport pentru Clubul Maccabi, echipa comunității evreiești. Stadionul a fost demolat în 1987, a dispărut sub blocurile din zona Dudești-Piața Alba-Iulia

B365: Ce s-a ales de acest teren, vorbiți în studiu despre un mare teren pe care își pășteau caii soldații germani în timpul ocupației Bucureștiului? A rămas al Școlii “Ciocanul”?

Dr. Anca Tudorancea: Terenul era al Școlii și s-a transformat într-un teren pentru sport, acolo a fost Stadionul echipei Maccabi, o echipă cunoscută în perioada interbelică (înființată în 1919, din 1921 cu sediul în Calea Dudești). În 1928 – 1929 a câștigat campionatul regiunii București, iar în 1935, clubul a câștigat turneul Maccabiadei de la Tel Aviv. Stadionul era foarte important pentru acest cartier sărac. Ironia istoriei este că s-a păstrat numele străzii în timpul comunismului, str. Școala Ciocanul, pentru că sună proletar. După al doilea război mondial echipa este redenumită ”Ciocanul București”, iar din 1948 fuzionează cu echipa Unirea Tricolor și este transformată în clubul Dinamo București .

B365: Acest ansamblu de patrimoniu, Școala „Ciocanul”, a ars de mai multe ori?

Anca Tudorancea: Nu știu exact, dar am înțeles că de mai multe ori. Nu știu ce pot face istoricii sau arhitecții pentru salvarea clădirilor, răspunderea aparține actualului proprietar care ar trebui să respecte legislația și să protejeze un monument istoric. Școala fost retrocedată Fundației „Caritatea”, dar nu mai aparține acesteia, a fost vândută de cel puțin un deceniu.

“Cred că în orice tip de clădire nouă, pe care o vizează actualul proprietar, se pot integra cele trei imobile, inclusiv poarta fostului stadion Maccabi, care încă există”

B365: Ce pierde Bucureștiul prin distrugerea acestui ansamblu monument istoric?

Dr. Anca Tudorancea: Eu sper ca Bucureștiul să aibă o continuare a acestei bucăți de istorie, ea poate fi pusă în valoare. Nu este singurul caz de distrugere a unui monument istoric din București, în care terenul pare mai valoros decât construcția, dar nu trebuie demolat. Cred că în orice tip de clădire nouă, pe care o vizează actualul proprietar, se pot integra cele trei imobile, inclusiv poarta fostului stadion Maccabi, care încă există. 

Poarta verde de tablă, care nu pare atât de importantă, este chiar poarta originală de intrare pe stadionul Maccabi. Există chiar și ghișeul unde se vindeau biletele. Este o bucată de istorie a sportului, care ar fi importantă și pentru turiști, dar și pentru localnici. Este ceva foarte interesant să poți să arăți bucăți dintr-o școală și un stadion care au existat în anii interbelici. Ar trebui păstrate gardurile, inclusiv acel gard de cărămidă, este cel original al clădirii, chiar dacă acum este în pericol de a se prăbuși.

Dincolo de ceea ce noi istoricii știm despre istoria acestei școli înainte de 1948, care nu mai este în mentalul colectiv al populației, există multe atașamente afective pentru ce a fost Școala “Ciocanul” după naționalizare, Liceul Industrial “Timpuri Noi”. Există mulți oameni atașați de acest loc, au fotografii de acolo, au învățat acolo, cred că și pentru ei este important ca Liceul tinereții lor să existe sub o formă sau alta.

În ultimii 5 ani am primit foarte multe cereri de la studenți la Arhitectură pentru documentarea Școlii “Ciocanul’. Există un mare interes pentru tineri și locul are inclusiv potențial didactic pentru istorici și pentru tinerii arhitecți.

Ce ar  fi putut să fie Școala “Ciocanul”, proiectul de reactivare a ansamblului-monument a participat la Anuala de Arhitectură București 2024

La Anuala de Arhitectură București 2024 a fost prezentat Proiectul “Ateliere de fabricație digitală”. Reactivarea Școlii de meserii “Ciocanul”, autor Mădălina Stănășel, îndrumător prof. dr. Habil, arh. Andra Panait, Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, Facultatea de Arhitectură.

„Proiectul a vizat reactivarea școlii de meserii și adaptarea acesteia la cerințele contemporane, utilizând o abordare care să respecte identitatea locului. Imobilul se află într-o zonă unde se intersectează țesutul urban tradițional cu cel socialist.

Din perspectiva contextului urban, proiectul își propune să atingă mai multe obiective: exploatarea valorii istorice a sitului și prevenirea deteriorării patrimoniului, implementarea intervențiilor de restructurare a Căii Dudești și a zonelor de tranzit, marcarea unui traseu care amintește de fostul Stadion Maccabi, demolat în procesul de reorganizare a bulevardelor din perioada comunistă și refacerea și extinderea spațiului verde. 

Proiectul reprezintă o reinterpretare a școlii de meserii adaptată evoluției tehnologice. În ceea ce privește dispunerea funcțiunilor, subsolul găzduiește în primul rând zone tehnice, dar mai important include un spațiu de colaborare ce servește ca o legătură între clădirea existentă și cea propusă. În noua clădire orientată spre Calea Dudești sunt amplasate zone de fabricație digitală cu funcțiuni fixe, iar la capătul opus sunt configurate spații flexibile cu caracter multifuncțional. Funcțiunile din clădirile existente păstrează caracterul istoric al acestora: pentru școala de meserii sunt propuse spații de programare și electronice, școala de fete oferă spații de lucru pentru tehnologii purtabile, iar grădinița găzduiește spații administrative”, anunța autorul.

Proiectul care își dorea păstrarea unui spațiu pentru comunitate a rămas însă pe hârtie, iar Școala “Ciocanul” riscă sa dispară definitiv.

„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare. Ce am mai scris se află aici:

• Luxoasa vilă a bancherului Jean Juster, perla Bucureștiului modernist. Clădirea e lângă Biserica Silvestru, a fost proiectată de arh. Marcel Iancu și avea chiar și solariu
• Cum a scăpat de demolare Hanul lui Manuc, martor al vechiului București. Paradoxal, în anii ’60, la conducerea lucrărilor de restaurare era un fost deținut politic
• “În căutarea Micului Paris”. Imagini rare cu cele mai frumoase clădiri din București, exemple glorioase de arhitectură franceză. Istoria vie și veselă a proprietarilor
• EXCLUSIV | În casa Principesei Elisabeta era fostul restaurant “Mărul de Aur”. Imagini de epocă din interiorul monumentului de pe Calea Victoriei, cel mistuit de flăcări
• Prima vilă modernistă din București e “cutia albă” a unui negustor de vinuri din Cartierul Evreiesc. Clădirea, proiectată de arh. Marcel Iancu, arată azi deplorabil
• Renaște Palatul impunător de după Dealul Mitropoliei. Acolo, unde acum e Colegiul de Arte Dinu Lipatti, s-a scris istoria feminismului în București
• Minuni ascunse sub două straturi de vopsea în casa căpitanului D. Pandele. Și tu poți să le vezi, monumentul din mahalaua Mântuleasa, restaurat și redat bucureștenilor
• EXCLUSIV | Misterul din Casa cu Sfinx și formidabila ei renaștere. Aici a fost secretă lojă masonică, iar un arhitect italian a transformat-o în magnifica lui reședință din București
• EXCLUSIV I “Casa Suțu, palatul și fantomele sale”. O zi din viața extravagantului cuplu Irina și Grigore Suțu, supranumiți Turcul și Cămila, și sofisticatele lor baluri din vechiul București
• EXCLUSIV | Uzina Electrică Filaret, în imagini incredibile din 1908. Ce șanse are spectaculosul monument de arhitectură industrială să fie redat Bucureștiului
• “Alo, Alo, aici Radio București!”. Călătorie în anii ’50, când s-a construit Palatul Radiodifuziunii. Sediul vechi, o clădire frumoasă de pe Berthelot, fusese distrus în război
• EXCLUSIV I Ecaterina, prințesa răpită. Incredibilul destin al nepoatei Nababului: a copilărit prin orfelinate, și-a dedicat viața orfanilor din Leagănul “Sf. Ecaterina”, de la Arcul de Triumf
• Cel mai frumos castel mediteranean din București ascunde o istorie cumplită. Proprietarii au fugit spre libertate, dar au ajuns în lagărele lui Tito | Interviu cu arh. M. Ghigeanu
• Cine-a pus pe roate Caru’ cu Bere din Centrul Vechi. În splendida clădire proiectată de arhitectul Palatului Peleș au intrat și Caragiale, și Rolling Stones
• EXCLUSIV | Cum a ridicat Nababul Palatul Cantacuzino, azi Muzeul Enescu. Mărețul monument simbol din București e foarte degradat, iar restaurarea nu se mai termină
• Tainele Casei Lipizer, cea mai veche reședință de arhitect din București. Clădirea neogotică, ruptă parcă din “Urzeala Tronurilor”, a fost scanată 3D și va fi restaurată
• Palatul Mogoșoaia, minunea de lângă București. Cum a transformat Prințesa Martha Bibescu o ruină în cel mai rafinat loc de întâlnire pentru elitele Europei
• Fenomenala bibliotecă din Casa lui Dimitrie Gusti, fondatorul Muzeului Satului din București. Cum a fost alungat din reședința sa | Interviu cu arh. M. Ghigeanu
• Palatul Băncii Chrissoveloni, splendoarea din Centrul Vechi printr-un noroc scăpată neatinsă de distrugeri. Șansă pentru patrimoniu, șoc pentru proprietari I INTERVIU
• EXCLUSIV I Palatul Niculescu-Dorobanțu, o minunăție neogotică unică în București, în 10 imagini superbe și rare din interior | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV | Un secret de 4 stele. Cum a fost construit Hotelul Lebăda de pe insula Pantelimon, pe locul fostei mănăstiri-spital, unde șantierul a reînviat un vechi pericol
• Cum a făcut Gospodăria de Partid cantină din Palatul bancherului Spayer. Renaște clădirea după care se întorcea soarele Bucureștiului | Interviu cu arh. Mihai Eftenie
• Distrugerea unui imperiu, cu bănci, palate și moșii | Interviu cu Jean Chrissoveloni, ultimul din dinastia bancherilor care a dezvoltat Bucureștiul și România
• Cum a fost construit Sky Tower, cea mai înaltă clădire din București. Are 37 de etaje și un restaurant în nori, din care vezi orașul ca-n palmă I INTERVIU
• EXCLUSIV I Cum arată în interior vila fraților cu nume memorabil, cei mai mari importatori de lifturi din Bucureștiul interbelic | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Vila fraților cu nume memorabil, cei mai mari importatori de lifturi din Bucureștiul interbelic. O casă de tip neoromânesc, devenită spectaculos imobil mediteranean | Interviu cu arh. M. Ghigeanu
• Palatul Imobiliara, cel cu Pasajul Victoria, splendoare și decădere. Fațada la Calea Victoriei a fost reabilitată, dar construcția, veche de peste 100 de ani, a rămas neconsolidată
• VIDEO I Vedem ce nu mai este, ba chiar pășim în Muzeul Simu, legendarul. Templul Artelor de pe Magheru, demolat în comunism, reconstruit virtual acum | INTERVIU
• Cea mai frumoasă casă de pe Bd. Primăverii, cu living cât un apartament și istorie incredibilă. Cum a fost ocupată de un feroce tandem stalinist I Interviu cu arh. M. Ghigeanu
• Hotelul Luvru, azi Capitol, “cea mai măreață clădire de pe Calea Victoriei”, cu ale sale 9 vieți. 10 hoteluri, un singur arhitect: Arghir Culina. I INTERVIU
• Fabulosul Testament al Nababului, cândva cel mai bogat român. Avea munți, moșii, petrol și palate în București. Interviu cu Max Caradja, urmașul lui Gh. G. Cantacuzino
• Revanșa familiei Mavrodin. Cum au reușit doi profesori să recupereze superba reședință a strămoșilor, din buricul Bucureștiului, și apoi să vadă lumea
• Două dintre cele mai frumoase blocuri moderniste din Bucureștiul interbelic. Au rezistat și marilor cutremure, și probei timpului | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV I Omul care a dăruit Bucureștiului cele mai multe biserici. Capodopera sa este Biserica Mănăstirii Cașin, primul lăcaș decorat doar în mozaic
• Cum a renăscut din propria-i cenușă cel mai frumos castel mediteranean din București. Clădirea, făcută scrum la bombardamentele din’ 44 | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Cum a rămas fără turnuleț și fără frumusețe exotică vila istoricului Ionnescu-Gion, mare îndrăgostit de București. Iulia Hașdeu urma să-i fie soție
• EXCLUSIV I Nedreapta poveste a actriței Elvira Godeanu și a casei sale extraordinare de pe Docenților. Comuniștii au dat-o afară din vila primită în dar de la Emil Prager
• Uimitoarele palate cu grădini de pe Aleea Modrogan. Într-unul a trăit amantul Principesei Elisabeta și a fost demolat, altul e sediu PNL | Interviu cu arh. M. Ghigeanu
• Tezaurul risipit prin tot Bucureștiul. Rămășițele Mănăstirii Văcărești sunt împrăștiate, în vreme ce PMB promite de 12 ani un Memorial la Palatul Mogoșoaia | INTERVIU
• Cafeneaua Veche e ca nouă și-a luat marele premiu pentru arhitectură de interior. E-n Centrul Vechi și are o istorie fabuloasă. Aici se bea neîntrerupt cafea de aproape 250 de ani
• Cea mai frumoasă poveste din București. Bodega magică de pe strada Povernei, tapetată cu tablouri de Luchian și Tonitza. Cârciuma de cartier rivaliza cu Capșa
• “Patrimoniu cu termopane” – Blocul Mirto din centrul Bucureștiului, cu fațada mediteraneană desfigurată. A fost casa unui demnitar țărănist, anihilat de comuniști I Interviu arh. Mădălin Ghigeanu
• Un colonel rus, mușcat de un câine turbat, a salvat de la naționalizare un minunat Palat din București. Clădirea de pe strada Frumoasă a fost reședința fratelui lui Take Ionescu
• Fabulosul conac-muzeu al întemeietorului Operei Naționale din București e de vânzare, iar statul român zice pas. Se vinde cu tot cu lucruri minunate, de la tablouri la pianul Bosendorfer I INTERVIU
• Comoara dintr-un sipet, de unde ies la lumină primele imagini color cu clădiri-simbol din Bucureștiul de acum 100 de ani, realizate de arhitectul Gării de Nord | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Strălucește iar Casa negustorului Vanghele din zona Chirigii, vechea vamă a Bucureștiului. Bijuteria cu fațadă neobrâncovenească și geamlâc, salvată cu credit la bancă I INTERVIU
• Casa Macca, fascinanta reședință din Micul Paris, înfrumusețată de cei mai buni meșteri europeni, de la pictori zugravi până la grădinari. Descoperiri remarcabile în arhive | INTERVIU
• A înviat Casa cu Geamuri Bombate, unicat de arhitectură veche. Surpriză: prin ferestre se vede tot, sticla nu e opacă, așa cum umbla vorba prin București | INTERVIU
• Frumusețea fără vârstă a palatului mediteranean din strada Zambaccian. A fost reședința lui Sergiu Nicolaescu și devenit motiv de dispută după moartea lui | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Foișorul de Foc, minunea Bucureștiului de altădată, revine la viață. Bucureștenii și turiștii vor putea să urce în lanternou, să vadă orașul de sus
• Dispariția unei bijuterii: vila din Primăverii a Contesei Elena Wassilko. Micul palat aristocrat a avut ghinionul de a se învecina cu palatul lui Ceaușescu | INTERVIU arh. Mădălin Ghigeanu
• Una dintre cele mai frumoase clădiri mediteraneene din București și povestea ei spectaculoasă. Industriașul care a construit-o și-a ales cel mai potrivnic moment | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Povestea formidabilă a vilei din București care domnește, practic, peste un cartier. Aici a locuit dirijorul Iosif Conta | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Club A, rezistență și legendă. Cum s-a născut, în pivnița unei clădiri mediteraneene din București, paradoxala oază de libertate | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Mister elucidat. Vila din Primăverii în care a trăit “aristocratul roșu” I. Ghe. Maurer e, cu siguranță, opera marelui arhitect Ion Giurgea. I Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• ​​Splendoarea Bucureștiului nevăzut. Imagini fascinante din interiorul blocurilor Art Deco. Cele mai multe sunt neprotejate și, astfel, sunt deseori mutilate | INTERVIU
• Descoperire extraordinară, sub vopseaua ordinară a pereților Casei Macca din București. Au fost scoase la lumină picturi nevăzute și neștiute de nimeni până azi
• Ce știm despre Blocul Leonida e greșit. Cine a construit Templul Automobilului din Bucureștiul interbelic, acum cu sanctuar fast-food la parter | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Leonida&Co; cum a fost nimicit un imperiu auto cu garaje, show-room și bloc corporatist pe Magheru. Azi, extraordinarele clădiri de patrimoniu mor sub ochii noștri
• Fosta reședință de la Snagov a soților Ceaușescu e, de fapt, Palatul Principelui Nicolae, mutilat de cei doi. „De ce a trebuit să distrugă o capodoperă de arhitectură?” | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• O comoară aruncată la gunoi, într-o ghenă din București. Extraordinara poveste a arhitectului care a proiectat Casa Scânteii, dar și 100 de vile moderniste în Constanța interbelică
• Treptele Rușinii. Xenofon, Cenușăreasa Bucureștiului, a căzut din topul celor mai frumoase străzi în trepte pictate din lume, direct în cel al dezamăgirii turiștilor
• Magia unui vechi imobil din București. Soprana Ioana Bentoiu: Sunt obsedată de acea casă, am visat-o și o tot visez. Aș face orice să o revăd în interior
• Istoria interzisă a grandiosului Palat de la Scroviștea. Domeniul de lângă București preferat de președinții României, loc de taină bine păzit. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV I Descoperire remarcabilă pe șantierul de la Palatul Universității din București: un tunel înalt de 4 metri înconjoară clădirea principală a monumentului
• Născut în Mahalaua Cuțarida, scriitorul Eugen Barbu (“Patronul”) a ajuns să locuiască într-un palat mediteranean naționalizat din mijlocul Bucureștiului | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Destoinicul meșter Dorel a lovit cu burlane și vopsea portocalie într-un bloc interbelic din zona protejată Armenească. Clădirea e de nerecunoscut
• EXCLUSIV I Vești excelente despre Palatul Universității. Va fi refăcut de la zero spectaculosul fronton cu vultur și grifoni, distrus de bombardamentele din 1944
• Cvartalul din București, „dreptul poporului la coloane” sau stalinismul cu față umană. Cum au ajuns clădirile tip cazarmă mai scumpe și mai căutate decât blocurile noi
• EXCLUSIV I Principesa Elisabeta a avut un fiu adoptiv, moștenitorul Palatului Elisabeta din București. Am descoperit cine a fost arhitectul care a proiectat impresionantul edificiu. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Drama proprietarilor Vilei Tătărescu din București. După ce Emanuel Tătărescu a fost închis în temnița comunistă de la Sighet, soția lui s-a sinucis | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Descoperă vila mediteraneană din care Gheorghe Tătărescu a fost aruncat în închisoare. Pe casă a pus stăpânire odrasla lui Petru Groza | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Palatul Adina Woroniecka de la Șosea, scos la vânzare. Soarta unei Prințese a Bucureștiului transformată de comuniști în Cenușăreasă. Interviu I arh. Mădălin Ghigeanu
• Vila din București cu tunel secret care duce la TVR. A aparținut Principesei Ileana și a fost reședința Tanței Gheorghiu, fata lui Dej. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Palatul mediteranean în care a fost instalat”Tov. Sadoveanu”, opera arhitectului pe care Bucureștiul interbelic iubea să-l urască. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Intră în cel mai exuberant palat mediteranean din Cotroceni, cândva reședința celui mai bogat brutar din București. Interviu cu arhitectul Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV I Blocul Florentin, o istorie îngropată în arhive iese la lumină. Arh. Mădălin Ghigeanu a descoperit cine a proiectat una dintre cele mai frumoase clădiri mediteraneene din București
• Aici a trăit Maria Tănase. Blocul capodoperă al unui arhitect uitat care a transformat moda vremii într-un seducător stil mediteranean al Bucureștiului
• EXCLUSIV | Cum se poate transforma Sala Palatului în „pol cultural al Bucureștiului”. Planul arhitectului Romeo Belea, ultimul în viață din echipa care a construit impozantul edificiu
• EXCLUSIV I La 90 de ani, arhitectul Romeo Belea vrea să modernizeze Sala Palatului. Este ultimul proiectant în viață din echipa care, în 1958, a construit edificiul monumental
• A fost demolată prea frumoasa casă din București în care a copilărit Margareta Pâslaru. Clădirea avea pe fațadă medalionul mamei sale, realizat de bunicul său, sculptorul Ion Dimitriu-Bârlad
• PREMIERĂ | Se ridică lofturi din ruinele fostei fabrici Luther-Grivița. Mălțăria din București în care se făcea “cea mai bună bere din lume” se transformă fabulos
• IMGB și Aversa, ultimii coloși din patrimoniul industrial al Bucureștiului pulverizați de ghiuleaua investitorilor imobiliari. “Demolările fără discernământ nu înseamnă dezvoltare”, spun arhitecții
• Grivița, ultima baie publică din București nu mai e publică. Stabilimentul în care-și spălau bucureștenii “murdalâcul” a fost retrocedat cu tot cu istoria lui extraordinară
• Atenție, cad bucăți din Centrul Vechi. Pasajul Macca-Villacrosse din București n-a fost consolidat niciodată și nu se află pe nicio listă de restaurare
• București, agonia clădirilor de patrimoniu. O casă proiectată de Paul Gottereau, arhitectul regal al Micului Paris, a ajuns o cocină
• Casa pictorului Gheorghe Tattarescu va fi restaurată, după decenii de așteptare. E singura reședință particulară din București construită ca un han
• Cum moare povestea vie a Bucureștiului. Palatul Voievodal Curtea Veche a ajuns no man’s land. Un simbol abandonat, închis și fără pază
• Vilele din Balcic, cândva un Saint-Tropez al elitelor bucureștene, se vând ca pâinea caldă cu castraveți bulgărești. Descoperă ”Orașul alb”, cea mai frumoasă amintire a României mari
• Bucureștiul va avea, în sfârșit, Pinacotecă. Patrimoniul de artă al țării va fi expus într-un palat spectaculos din Centrul Vechi
• Casa bijuterie cu pălărie, ascunsă pe Intrarea Spătarului din București. Și povestea ei extraordinară
• EXCLUSIV I Cluburile nautice din Herăstrău, distruse pentru “cârciumizarea” celui mai mare parc din București. Un om s-a luptat să salveze YCB, deși a fost amenințat cu moartea
• Pescăruș, restaurantul unde mâncau comuniștii stridii, a primit aripi colorate de la Mihai Popescu, arhitectul care a revoluționat designul ambiental în locurile publice din București
• Locul magic din București cu livadă de cireșe coapte. Cum de nu s-au atins dezvoltatorii imobiliari de Mărțișorul lui Tudor Arghezi, un paradis asediat de blocuri
• Descoperă tot ce-a mai rămas din cartierul Uranus din București:”Ca într-un film SF cu portaluri temporale, ne plimbăm prin orașul dispărut”
• Ce secrete ascunde cea mai trufașă reședință boierească din București. Palatul Kretzulescu, emblema nerecunoscută a Capitalei
• În casa faimoasei pianiste Cella Delavrancea, bucureștenii mănâncă furnici în copac. Clădirea istorică a devenit restaurant chinezesc
• Domnița Bălașa, biserica din București care a renăscut de patru ori din propria ei cenușă. Povestea lăcașului în care, în interbelic, nu se oficiau înmormântări
• De ce a fost părăsită cea mai frumoasă casă de la intrarea în parcul Cișmigiu. Din exterior arată minunat, înăuntru e vai și amar
• În București avem o seră unică în lume, în care prosperă plante trecute cu mult de suta de ani. Parțial restaurată, construcția are nevoie de fonduri pentru reabilitare
• Cu o clădire-floare se face primăvară în Grădina Botanică din București. Restaurantul proiectat de Octav Doicescu a fost consolidat și restaurat
• Biserica uitată de sub statuia lui Mihai Viteazul și neștiuta poveste a Universității București. Palatul va fi consolidat și restaurat
• Pe Lipscani, cândva inima comercială a Bucureștiului, e lipită o imensă bulină roșie pe care nimeni n-o vede. “Ce s-a întâmplat acolo e îngrozitor de trist și o cumplită bătaie de joc”
• Va “denazifica” Putin și clădirile de patrimoniu din Ucraina înscrise în UNESCO? Sunt printre cele mai vechi din lume și se află în calea bombardamentelor sălbatice
• Spectaculos! Cum a devenit o casă veche tip vagon noul sediu al arhitecților din București. Proiectul a fost premiat și în Europa, și în România
• Spectaculoasa clădire Art Deco “Banca Albina” din centrul Bucureștiului nu va fi demolată. Proprietarul promite să o consolideze, arhitecții vor să o claseze de urgență ca monument istoric
• Așezămintele Brătianu din București vor fi restaurate. Un altar pentru ritualuri de magie era ascuns de vegetația crescută pe clădire
• Pe cine anunți urgent când vezi că vecinul distruge o clădire istorică din București. Plus: 2020, anul cu cele mai multe demolări de clădiri de patrimoniu, după 1989
• Ghidul celor mai frumoase case în stil neoromânesc din București. Le datorăm unui singur arhitect pe care comuniștii l-au tratat îngrozitor
• Look up! Descoperă clădirea cu cei mai frumoși sâni Art Deco din București și un inestimabil patrimoniu Modernist European înscris la UNESCO
• Cine vrea să cumpere un fort la Bragadiru? Face parte din ansamblul de fortificații din jurul Bucureștiului, construit de Regele Carol I, și a ajuns de vânzare
• Scandalul caselor demolate de pe strada Icoanei din București, faza pe blesteme. Misterioasa Bucureștioara, pârâul din adâncuri “care poate dărâma orice s-ar ridica”
• Au dat foc casei lui Mihail Sadoveanu din București de trei ori. Minunata Vilă în stil brâncovenesc nu mai are acoperiș și s-a făcut scrum pe jumătate
• Pe lângă plopul realmente fără soț. E-n mijlocul trotuarului de pe Calea 13 Septembrie din București, a supraviețuit demolării cartierului Uranus și spune drama celor strămutați
• Vreți să salvăm o fantastică boltă din cărămidă țesută, din Bucureștiul fanariot? E demolată treptat în Mahalaua Sfinților Apostoli, deși are o valoare inestimabilă
• Casă-bijuterie din București, cu tavane pictate de Luchian, restaurată cu mare artă. Cândva, la subsol avea un bar clandestin frecventat de Nicu Ceaușescu
• Abandonată mai bine de o sută de ani, minunata Casa Macca din București a început să fie consolidată și restaurată. Avea lift și încălzire centrală încă din 1911
• Casa lui Luchian din București a ajuns restaurant, apoi măcelărie cu slănină de Mangalița. Pictorul a murit sărac și paralizat, iar tablourile lui valorează azi averi
• A înviat Templul grecesc de pe Magheru, inima Bucureștiului de odinioară. La cine a ajuns uriașa bogăție din Muzeul Simu, Louvre-ul Micului Paris
• A crăpat piscina cu valuri în care înota Regele Mihai. E în centrul Bucureștiului și a fost prima piscină din Micul Paris și din România
• Toată lumea știe de „Micul Paris”, dar știai de București la un țâr distanță de „Noul New York” Clădirea-fenomen care a tulburat orașul și pe lângă care treci și de 10 ori pe zi
• Un avocat italian a cumpărat Palatul lui Take Ionescu din centrul Bucureștiului și are un plan formidabil pentru clădire. Take a murit intoxicat cu stridii. Cine l-a otrăvit?
• Cel mai instagramabil loc din București se află lângă Guvern: o casă veche lângă un imobil din viitor. Arhitect: Dorin Ștefan
• A opta minune a lumii e în casa asta din București, iar casa e de vânzare. Cu tot cu splendorile pictate de Luchian din dragoste pentru Mathilda
• Cum arată în interior Palatul Visului American din București, cu toate secretele sale. Clădirea “Maurice Blank”, fost sediu al ambasadei SUA, e de vânzare
• Moare cea mai frumoasă casă din București. Cum l-a scos generalul de Gaulle pe boierul Miclescu din baia în care a fost obligat să locuiască timp de 40 de ani
• Scheletul ascuns sub parchet în cea mai frumoasă casă boierească din București. Clădirea cu secrete din podea până-n tavan și restaurarea la care a venit și poliția
• Arhitectura next level din București are un nume: Dorin Ștefan. Cele mai futuriste clădiri din oraș și din lume explicate de cel care le-a creat
• “Am înviat o bătrânică, i-am făcut operații estetice, i-am pus podoabe și mai trăiește o sută de ani”. Învierea din mahalaua Sfinților din București care a trezit la viață și strada unde astăzi beau hipsterii cafele
• Grivița, ultima baie publică din București nu mai e publică. Stabilimentul în care-și spălau bucureștenii “murdalâcul” a fost retrocedat cu tot cu istoria lui extraordinară
• Atenție, cad bucăți din Centrul Vechi. Pasajul Macca-Villacrosse din București n-a fost consolidat niciodată și nu se află pe nicio listă de restaurare
• București, agonia clădirilor de patrimoniu. O casă proiectată de Paul Gottereau, arhitectul regal al Micului Paris, a ajuns o cocină
• Casa pictorului Gheorghe Tattarescu va fi restaurată, după decenii de așteptare. E singura reședință particulară din București construită ca un han
• Cum moare povestea vie a Bucureștiului. Palatul Voievodal Curtea Veche a ajuns no man’s land. Un simbol abandonat, închis și fără pază
• Vilele din Balcic, cândva un Saint-Tropez al elitelor bucureștene, se vând ca pâinea caldă cu castraveți bulgărești. Descoperă ”Orașul alb”, cea mai frumoasă amintire a României mari
• Bucureștiul va avea, în sfârșit, Pinacotecă. Patrimoniul de artă al țării va fi expus într-un palat spectaculos din Centrul Vechi
• Casa bijuterie cu pălărie, ascunsă pe Intrarea Spătarului din București. Și povestea ei extraordinară
• EXCLUSIV I Cluburile nautice din Herăstrău, distruse pentru “cârciumizarea” celui mai mare parc din București. Un om s-a luptat să salveze YCB, deși a fost amenințat cu moartea
• Pescăruș, restaurantul unde mâncau comuniștii stridii, a primit aripi colorate de la Mihai Popescu, arhitectul care a revoluționat designul ambiental în locurile publice din București
• Locul magic din București cu livadă de cireșe coapte. Cum de nu s-au atins dezvoltatorii imobiliari de Mărțișorul lui Tudor Arghezi, un paradis asediat de blocuri
• Descoperă tot ce-a mai rămas din cartierul Uranus din București:”Ca într-un film SF cu portaluri temporale, ne plimbăm prin orașul dispărut”
• Ce secrete ascunde cea mai trufașă reședință boierească din București. Palatul Kretzulescu, emblema nerecunoscută a Capitalei
• În casa faimoasei pianiste Cella Delavrancea, bucureștenii mănâncă furnici în copac. Clădirea istorică a devenit restaurant chinezesc
• Domnița Bălașa, biserica din București care a renăscut de patru ori din propria ei cenușă. Povestea lăcașului în care, în interbelic, nu se oficiau înmormântări
• De ce a fost părăsită cea mai frumoasă casă de la intrarea în parcul Cișmigiu. Din exterior arată minunat, înăuntru e vai și amar
• În București avem o seră unică în lume, în care prosperă plante trecute cu mult de suta de ani. Parțial restaurată, construcția are nevoie de fonduri pentru reabilitare
• Cu o clădire-floare se face primăvară în Grădina Botanică din București. Restaurantul proiectat de Octav Doicescu a fost consolidat și restaurat
• Biserica uitată de sub statuia lui Mihai Viteazul și neștiuta poveste a Universității București. Palatul va fi consolidat și restaurat
• Pe Lipscani, cândva inima comercială a Bucureștiului, e lipită o imensă bulină roșie pe care nimeni n-o vede. “Ce s-a întâmplat acolo e îngrozitor de trist și o cumplită bătaie de joc”
• Va “denazifica” Putin și clădirile de patrimoniu din Ucraina înscrise în UNESCO? Sunt printre cele mai vechi din lume și se află în calea bombardamentelor sălbatice
• Spectaculos! Cum a devenit o casă veche tip vagon noul sediu al arhitecților din București. Proiectul a fost premiat și în Europa, și în România
• Spectaculoasa clădire Art Deco “Banca Albina” din centrul Bucureștiului nu va fi demolată. Proprietarul promite să o consolideze, arhitecții vor să o claseze de urgență ca monument istoric
• Așezămintele Brătianu din București vor fi restaurate. Un altar pentru ritualuri de magie era ascuns de vegetația crescută pe clădire
• Pe cine anunți urgent când vezi că vecinul distruge o clădire istorică din București. Plus: 2020, anul cu cele mai multe demolări de clădiri de patrimoniu, după 1989
• Ghidul celor mai frumoase case în stil neoromânesc din București. Le datorăm unui singur arhitect pe care