Veronica, prințesa de la Palat. Cum să faci magie în pandemie în inima Bucureștiului

03 dec. 2020
426 Afișari
Veronica, prințesa de la Palat. Cum să faci magie în pandemie în inima Bucureștiului
Veronica Soare, prințesa de la palat care te învață să privești frumusețea vieții prin caleidoscop

Veronica Soare a descoperit magia caleidoscopului acum 5 ani. Știți, obiectul acela ciudat-fermecat care face lumea să danseze colorat în fața ochilor. Astăzi creează zi de zi zeci de caleidoscoape pentru clienți din toată țara, ține ateliere pentru copii și vârstnici, dar și pentru adulții din corporații, fundații și asociații.

Era joi seara, în jur de șapte jumătate, când, după două cioc-cioc-uri hotărâte în ușa înaltă din lemn intră în biroul redacției o femeie. Colorată și agitată. Colorată pentru că era din cap până-n picioare un curcubeu, cu o fustă largă care făcea valuri. Agitată pentru că în câteva minute trebuia să vorbească pe zoom și nu avea internet. Iar eu eram vecinul de lângă, vecinul cu internet. Nici cel mai vesel, nici cel mai posac, o îndemn pe „vecina” să-și ia o bucată de hârtie pe care să-și noteze parola de pe router. Un mulțumesc grăbit și o afirmație în tocul ușii aveau să nască povestea de față: ”Eu sunt fata cu caleidoscoapele, dacă vrei, vino să le vezi!”.

Cum să te faci prințesă când o să fii mare?


A venit în București acum 20 de ani din Satu Mare. Părinții ei și-au dorit dintotdeauna pentru ea și fratele ei să ajungă aici. A făcut Comunicare și Relații Publice, singura alegere pe care au făcut-o părinții pentru ea. Își dorea să facă actorie, credea că este făcută să fie pe scenă și a făcut după aceea facultatea de actorie, înțelegând, mai târziu, că, de fapt ea nu vrea să fie pe scena unui teatru unde spune replicile altcuiva. ”Mie îmi place pe scena vieții, unde spun replicile mele, ce vreau eu, nu ce vrea un regizor. Viața a fost foarte bună cu mine, sunt un om norocos în toate cele.”

A locuit în China timp de un an, unde a studiat limba chineza. A plecat acolo înainte să dea admiterea la actorie, acum 15 ani. Viața i-a făcut un cadou in anul acela. A primit ”bursă de la viață”, așa cum spune ea. După care s-a întors în țară și ”s-a căutat”, a explorat un business ”de familie”, cu un fost partener care organiza evenimente, ea se ocupa de clienți, el de logistică, în vremuri în care evenimentele arătau altfel. A fost angajată doar trei luni din viața ei ca să-și dea seama că treaba asta nu e pentru ea, că ea e un spirit mult prea liber pentru a putea fi la birou dimineața, deși îi admiră foarte mult pe cei care pot să fie organizați. Din fericire, ea nu trebuie să se trezească dimineața și să meargă la birou, pentru că Veronica doarme la birou peste noapte. Prințesa de la palat face caleidoscoape până târziu în noapte, dar iubește asta. Crede că generația tânără își va alege și conștientiza mult mai devreme misiunea de viață, comparativ cu oamenii de vârsta ei. Și așa, vor fi mai mulți prinți și prințese!

Cum e să te uiți în ochii frumuseții 


Acum 5 ani, când a început să creeze caleidoscoape a fost joacă, a pornit de la dorința de a face o strângere de fonduri prin platforma personală, minuni.ro – Caleidoscop de fapte bune. Kalos din greacă înseamnă frumusețe. Eidos – formă. Scopeo – a privi, a analiza. Caleidoscopul este obiectul prin care poți privi formele frumoase, iar Veronica a vrut să ne arăte prin minuni.ro partea frumoasă a lumii în care trăim. După prima întâlnire, în care nu a vrut decât să adune 2-3 nostalgici în preajma caleidoscoapelor și să le aducă aminte de copilărie a descperit lumea obiectului magic. Nefiind de găsit pe nicăieri și numărul de nostalgici în creștere, s-a apucat de făcut caleidoscoape în fiecare zi.

privire prin caleidoscop imagine mărgele
Imagine din interiorul unui caleidoscop

„Mă joc cu obiectul care mi-a fermecat copilăria”


Veronica are o existență, în general, caleidoscopică. Caleidoscoapele îi ocupă cea mai mare parte a timpului. ”De fapt, sunt un om norocos că mă joc cu obiectul care mi-a fermecat copilăria”. A înțeles că în viață, dacă îți găsești o muncă pe care să o iubești, nu vei simți că lucrezi nicio zi din viața ta. ”Sigur, acum am niște nuanțe la povestea asta. Nu este un loc de muncă, este misiunea vieții mele. Și nu e despre caleidoscoape, e despre ce ne învață ele.” Un om care și-a găsit misiunea, una care se învârte în jurul metaforelor care sunt cuprinse în acest obiect.

Zilele acestea e spiridușul lui Moș Nicolae și a lui Moș Crăciun și se bucură în fiecare zi de mesaje pe care le primește de la oamenii la care ajung kiturile cu caleidoscoape. ”Acum câteva ore am primit un feedback de la o tipă care a primit astăzi kit-ul și mi-a spus că nu a avut răbdare să vină weekendul, pur și simplu a vrut să se joace și mi-a scris foarte entuziasmată de ce a descoperit din joaca asta.” Efectul pe care îl au caleidoscoapele asupra oamenilor este fascinant, iar Veronica are multe amintiri cu oameni cărora ”privirea formelor frumoase” le-a schimbat viața. ”Am cunoscut pe cineva, o tipă care a venit foarte tristă la un atelier al meu de la Brașov și care a plecat senină. După trei luni, când m-am întors acolo, a participat din nou și mi-a povestit despre cum cele două ore pe care le-am petrecut împreună au luat-o de pe buza prăpastiei când trecea printr-o perioadă foarte grea. Poveștile, joaca de la atelier și faptul că în fiecare zi se uită în caleidoscopul ei sunt lucruri care au ajutat-o și continuă să-i aducă bucurie”.

„Mă adresez copiilor-copii, copiilor-adulți și copiilor-bunici”


Atelierele Veronicăi au ajuns în corporații, fundații și asociații. Recordul este de 22 de participări, deținut de o prietenă care spune că atelierele de caleidoscoape dau dependență. La un atelier cu vârstnici, doamna Constanța i-a spus la finalul atelierului, după ce s-a uitat în caleidoscop, cu ochii în lacrimi ”Aveam nevoie de seara aceasta și de caleidoscopul acesta și nici nu știam.” După ceva timp, a întâlnit-o întâmplător în parcul Tineretului și după ce i-a spus că e ea, Veronica, fata cu caleidoscoapele, doamna Constanța i-a spus, strângând-o puternic de mână ”Veronica, în fiecare zi privesc prin caleidoscopul meu, l-am pus pe noptieră. În zilele bune, mă bucur de el. Și în zilele mai puțin bune, caleidoscopul meu îmi amintește că zilele bune o să vină iar.” Veronica știe că un caleidoscop este un mod de a privi spre interior, un mod prin care ne oprim un pic ”la stația noastră cu peronul pe partea stângă”. Mută-ți viața într-un caleidoscop! Acum, în perioada în care lucrăm de acasă, putem comanda de pe pagina de facebook KaleidoLove kit-ul de caleidoscop pe care putem învăța să îl facem fie urmând instrucțiunile, fie în cadrul atelierelor online.

veronica soare și un participant se bucură de caleidoscop
Veronica Soare împreună cu Eric la un atelier de caleidoscoape

„Fiecare lucru pe care îl fac e o mărgică dintr-un caleidoscop”


În același timp, își împarte existența ca și cum fiecare lucru pe care îl face e ”o mărgică dintr-un caleidoscop”. Uneori face audiobook-uri pentru edituri, alteori pune voci pentru documentare și filme. Cel mai mult îi place să-și lase creativitatea să zburde și o mare parte din energia din ultimele săptămâni a fost într-un proiect pe care l-a gândit în pandemie, iuBine.ro, care urmează să apară în curând. Aici o să descoperim podcastul Povești de iuBine – o oază prin care oamenii să găsească energia cu care se plimbă Veronica prin lume. Va fi un podcast foarte vulnerabil, dar care nu-și propune să te informeze sau să te învețe ceva, ci care își propune să-ți dea o stare. ”Ce iuBine că ești, ce mirare că sunt” sau ”Fac iuBine” sunt vorbe prin care oamenii vor putea să poarte, să primească, să dăruiască ”iubinele”. Dacă te înconjori de lucruri faine, ajungi să le vezi la un moment dat, iar ce vrea ea vrea să facă este să fie un ”sweet reminder” pentru oameni, acel cineva care îți amintește de lucrurile frumoase.

imagine de la atelierul de caleidoscoape de la casa costa foru Veronica Soare
Veronica Soare la atelierul de caleidoscoape de la Casa Costa-Foru

„Dacă aș merge pe o insulă pustie, nu știu dacă aș lua și un caleidoscop”

Andrei S.: – De ce?
Veronica S.: – Țineam tare la ideea ca fiecare om să aibă un caleidoscop, îmi doream ca oamenii să cunoască frumusețea din interiorul fiecărui caleidoscop fiindcă sunt foarte multe poveștile pe care el ni le dă. Acum mă bucur foarte tare că mi-am dat seama că obiectul ăsta este cel mai fain inventat vreodată și pentru că nu trebuie să îl ai. El este peste tot prin lume. Armonia din caleidoscoape este peste tot în jurul nostru și cred că asta face obiectul ăsta să fie atât de vast, că el e pur și simplu. Nu trebuie să privești printr-un caleidoscop ca să funcționeze filtrul ăla caleidoscopic de a vedea viața. Pentru mine a fost o mare chestie să mă mut de la ”Aș vrea ca toți oamenii să aibă un caleidoscop!” la ”Wow, dar lumea întreagă este un caleidoscop și noi trăim în el!”. Adică, dacă aș merge pe o insulă pustie, nu știu dacă aș lua și un caleidoscop.

Cookies