Împrăștiate în cele patru zări ale Bucureștiului, mascate de blocurile comuniste, ascunse, mutate, uitate, mereu tăcute, de o frumusețe atemporală, crucile din piatră ale Bucureștiului au învins Timpul.
Cu înscrisuri în alfabetul chirilic (azi atât de misterios pentru noi), trainicele monumente spun povestea unui București încercat de războaie și cutremure, devastat de molime și conflicte sociale. Cei care le-au ridicat, ctitorii, zografii și pietrarii sunt demult oale și ulcele, Bucureștiul lor nu mai există, dar mesajele săpate în piatră au rămas mărturie peste vremuri, documente epigrafice care spun povești nemuritoare.
Mai jos, interviu cu Cezar Petre Buiumaci, coordonatorul unuia dintre cele mai frumoase proiecte inițiate și realizate de Muzeul Municipiului București, “Mesaje săpate în piatră – digitizarea crucilor din piatră din București”.
O cruce din piatră ne spune că Serdarul Matei Mogoș, Mogoșescu, a ridicat monumentul pe moșia sa, la începutul secolului al XVIII-lea, în speranța că epidemia de ciumă din București va lua sfârșit. Cuvintele rostite atunci de Serdarul Mogoș au rămas săpate în piatră:
Cruce păzitoare a toată lumea, cruce Bisericii podoabă, cruce a împăraților întărire, cruce a credincioșilor întemeere, cruce a îngerilor slavă și diavolilor rană.
Proiectul “Mesaje săpate în piatră – digitizarea crucilor din piatră din București” urmărește valorificarea patrimoniului cultural material al Bucureștiului prin digitalizarea și introducerea într-un website cu caracter de bază de date a tuturor crucilor din piatră care nu au caracter funerar.
Putem să descoperim istoria crucilor din piatră ale Bucureștiului pe un site dedicat lor, crucidepiatra.ro. Pasionații de istorie, artă și cultură vor descoperi aici patrimoniul bogat și încărcat de semnificații a Bucureștiului.
Platforma virtuală este parte a unui proiect inițiat și realizat de Muzeul Municipiului București, care include rezultatul eforturilor unei echipe dedicate de cercetători, istorici și iubitori ai patrimoniului cultural al Capitalei. Scopul acestui proiect este de a pune în lumină valorile și poveștile unice ascunse în spatele crucilor din piatră din diferite colțuri ale orașului.
Vom putea să explorăm o bogată colecție de imagini, informații istorice și detalii arhitecturale, toate reunite într-o experiență virtuală captivantă.
Crucile din piatră au caracter atât religios, în special când era solicitat ajutorul divin al celor pomeniți, cât și laic, atunci când inscripția avea rolul de a consemna o victorie militară, stabilirea unui hotar sau construirea unui edificiu.
Miercuri, 27 septembrie, de la ora 18.00, la Palatul Suțu (Bd. Ion C. Brătianu, nr. 2) are loc vernisajul expoziției “Mesaje săpate în piatră”. Cercetătorii au recuperat memoria urbană a unor monumente rămase în umbră după mai bine de jumătate de veac de la ultima lor inventariere. Au fost identificate, inventariate și fotografiate crucile din piatră ale Bucureștiului care nu au rol funerar și au fost descifrate inscripțiile de pe cruci pentru poziționarea lor cât mai exactă în timp și spațiu. “Mesaje săpate în piatră – digitizarea crucilor din piatră din București” este un proiect al Muzeului Municipiului București, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național și coordonat de Cezar Petre Buiumaci.
Cezar Petre Buiumaci este istoric şi muzeograf la Muzeul Municipiului Bucureşti în cadrul Biroul de Istorie Modernă şi Contemporană Bucureşteană. Este autor al volumelor „Oraşul din oraş” (2014) şi „Ieri şi azi în Bucureşti” (2016) apărute la editura Muzeului Municipiului Bucureşti şi care tratează evoluţia spaţiului urban bucureştean de-a lungul istorie sale.
Realizator al unor expoziţii privind istoria oraşului Bucureşti în diferite ipostaze la Biblioteca Naţională a României, Biblioteca Academiei Române sau Muzeul Municipiului Bucureşti, cu peste 30 de articole în reviste de popularizare a istoriei şi anuare de specialitate despre istoria şi aspectul urban, monumentele de for public, cât şi interviuri radio şi tv. A organizat între 2014 – 2016 o serie de conferinţe la Palatul Suţu legate de istoria, arhitectura, antopologia şi evoluţia urbană. A susţinut conferinţe având subiecte legate de modificarea aspectului Bucureştilor ca urmare a intervenţiei umane. Cezar Petre Buiumaci este participant la o serie de proiecte care îşi propun reconstituirea istoriei urbane şi doctor in istorie cu o teză despre evoluţia oraşului Bucureşti în perioada comunistă.
B365.ro: M-am uitat pe harta crucilor din piatră, sunt elemente vii ale istoriei și identității Bucureștiului, dovezi ale trecutului pe care azi nu știm să-l citim. Cum a venit ideea digitizării crucilor de piatră din București? Practic, le-ați strâns pe toate într-un paradis virtual, o bază de dată accesibilă oricui.
Cezar Petre Buiumaci: Ideea acestui proiect a venit în urmă cu mai mulți ani, când am constatat că există în București cruci din piatră în zone destul de distanțate unele de altele și despre care nu se știa mare lucru. Întrebând locuitorii cartierelor în care se găsesc aceste cruci am primit răspunsuri în majoritate asemănătoare, cum că ar fi cenotafe sau că datează din vremea războiului. Studiind subiectul și aplecându-mă către acest tip de cruci nefunerare am ajuns la concluzia că scopul lor era cu totul diferit față de cum sunt percepute acestea în prezent, iar informațiile sunt greu accesibile. Așa mi-a venit ideea inventarierii crucilor din piatră din București într-un proces care a presupus identificarea lor în teren, fotografierea, descifrarea inscripțiilor și publicarea lor pe un site dedicat, crucidinpiatra.ro, în care se găsește și o hartă cu localizararea acestora.
B365.ro: Cât timp ați lucrat la proiect, cine mai face parte din el? Cum le-ați identificat? Mai ales că sunt împrăștiate prin tot Bucureștiul, unele au fost mutate, răsmutate, ascunse, poate chiar distruse.
Cezar Petre Buiumaci: Proiectul l-am început în anul 2022, când am reușit să identific majoritatea crucilor din piatră din București și să le aflu povestea, însă am adunat materiale şi informaţii legate de acest subiect timp mai mulţi ani. Am realizat o documentare inițială și am constatat că există o parte consistentă de cruci care nu se regăsesc în literatura de specialitate, autorii consultați ocupându-se doar de unele cruci, doar de acelea considerate monumente istorice. Eu însă le-am considerat pe toate monumente istorice pentru că aceste cruci ne transmit peste veac aspecte legate de viața comunității în care se găsesc. După ce am realizat importanța acestor cruci am aplicat pentru o finanțare A.F.C.N., demers apreciat, proiectul fiind unul dintre cele câștigătoare la secțiunea patrimoniu cultural material. Echipa acestui proiect, al cărui coordonator sunt, este formată din specialista în paleografie chirilică Andreea Mihaela Panait, care pregătește în prezent o teză de doctorat dedicată crucilor din piatră din Bărăgan, fotograful Cristian Oprea, graficianul Ștefan Beniamin Csampai și responsabilul financiar Alina Mihaela Dobre. Pe lângă aceștia se află conducerea Muzeului Municipiului București care a susținut și susține acest proiect.
B365.ro: Ce ne spun aceste cruci cu inscripții săpate cu literele alfabetului chirilic, engleza acelor timpuri? Cum le-ați descifrat mesajele?
Cezar Petre Buiumaci: Aproape toate crucile sunt scrise în alfabet chirilic, dar în limba română. Am găsit în studiile făcute în deceniul al șaptelea al secolului trecut inscripțiile unei părți a crucilor bucureștene, lucru care ne-a ajutat enorm în identificarea mesajului, având în vedere că în prezent multe nu mai pot fi citite datorită stării de degradare a acestora. Am reușit să identificam inscripțiile deplasându-ne la fața locului.
B365.ro: Crucile au o mare varietate de semnificații, unele sunt monumente de for public, altele păstrează memoria unor evenimente remarcabile sau sunt cruci de hotar, de fântână sau cruci ridicate în speranța că Bucureștiul va scapa de ciumă, de pildă. Care a fost cea mai surprinzătoare cruce pe care ați descoperit-o?
Cezar Petre Buiumaci: Există cruci în București care sunt unice în peisajul românesc, iar personal descoperirea crucii de la Biserica Oborul Vechi, cu hramul Ioachim și Ana, ridicată de serdarul Mogoș a fost o reală surpriză. Aflata în prezent în altarul bisericii, crucea a fost ridicată la începutul veacului al XVIII-lea având scopul de a mulțumi divinității pentru sfârșitul pandemiei de ciumă și în același timp de a aminti locuitorilor de această mare năpastă abătută asupra oamenilor. Este o cruce bogat ornamentată și de mari dimensiuni, de aproximativ cinci metri și pentru a fi protejată de intemperii și de acțiunea umană nu tocmai decentă, locul a fost fost inițial transformat într-o troiță care, ulterior, a devenit o mică bisericuță care avea în altar această cruce. Deci a fost practic construită o biserică în jurul crucii.
B365.ro: Care este povestea Crucii lui Neofit, cea mai vizibilă din București, dar și cea mai puțin cunoscută?
Cezar Petre Buiumaci: Este o cruce ridicată cu rolul de a fi piatră de hotar, de către mitropolitul Ungrovlahiei Neofit Cretanul, care a fost determinat în gestul său de desele încălcări ale terenurilor și viilor Mitropoliei de către stareții greci de la mănăstirea Mihai Vodă. În urma cercetării în teren, mitropolitul a decis că pe locul unde se găsea puțul Calicilor din str. Cazărmii nr. 49 să fie așezată crucea. Dar ancheta pe care a făcut-o n-a decurs după cum și-a imaginat acesta, pentru că egumenii de la Mihai Vodă i-au convins pe mahalagii să păstreze tăcerea asupra vechilor hotare ale pământurilor Mitropoliei. Văzând că nu primește nici o informație care să-l ajute în demersul său, Neofit s-a văzut nevoit să lanseze un blestem asupra mahalagiilor în vederea aflării adevărului. „Marele blestem” și „groaznica afurisanie” au fost citite în bisericile Albă Postăvari, Arhimandritului, Gorganului și Golescu în primele trei duminici din postul mare și îi avea ca adresanți pe cei care știau despre reperele terenurilor puse în discuție, dar nu doreau să vorbească. Acțiunea a avut succes, pentru că, la sosirea comisiei însărcinate să facă lumină în acest caz, mahalagii au identificat reperele: puțul Calicilor (astupat), Gura Văii, Velea Pârcălabul, Drumul Mehedinţilor – descoperit prin vie, iar pietrele de hotar fuseseră folosite la fundațiile caselor sau se transformaseră în râșnițe de măcinat.
B365.ro: Care este povestea Crucii din piatră din Piața Universității, pe lângă care trecem zilnic, fără să știm să ii citim mesajul săpat în piatră?
Cezar Petre Buiumaci: Povestea crucii principale a ansamblului din Piața Brătianu este povestea Crucii lui Neofit, cruce care de-a lungul timpului a fost îngropată în pământ și dezgropată și amplasată pe un soclu din piatră la ordinul Regelui Carol I, care a urmărit personal această restaurare. Undeva, la finele deceniul al cincilea al secolului trecut, crucea a fost mutată din amplasamentul inițial în curtea Palatului Brâncovenesc de la Mogoșoaia, unde a fost depozitată alături de alte artefacte salvate în perioada demolărilor pe care le-a suferit Bucurestiul în timpul regimului lui Nicolae Ceaușescu. În anul 1993, Liga Studenților împreună cu ASCOR (Asociația Studenților Creștin-Ortodocși Români) au transportat crucea lui Neofit de la Mogoșoaia și au amplasat-o pe locul unei troițe ridicate în timpul Revoluției din Decembrie 1989, menite să amintească de martirii care s-au jertfit pentru libertate. Aici se gaseste Crucea Basarabiei, o cruce din lemn adusă de la Chișinău de către un grup de studenți din Republica Moldova în Marşul Unirii, și amplasată la 27 martie 1992, de ziua Unirii Basarabiei cu România, în urmă cu 74 de ani. Crucea din lemn este simbolul unității neamului și este practic prima cruce din ansamblul actual, așezată în acest spațiu, pe locul unor troițe ridicate în decembrie 1989. Pe soclul crucii centrale, de tip latină treflată, din lemn, este o placă din piatră pe care se poate citi „Această cruce a fost purtată din Basarabia cu binecuvântarea părintelui patriarh Teoctist, de generația 89-90 și încredințată celor ce vor urma, spre continuarea drumului crucii pentru România!”. Alături de aceste două cruci au mai fost amplasate alte opt cruci din piatră aduse din Alexeni, Ialomița, și împreună alcătuiesc Ansamblul Eroilor Revoluției din Decembrie 1989, care din acel an a devenit principalul loc de comemorare a martirilor Revoluției din 1989. Este un exemplu de schimbare de semnificație a unui monument, din piatră de hotar în monument de for public cu însemnătate în istoria recentă.
B365.ro: Îmi puteți explica fotografia Crucii din Piața Universității, în amplasamentul ei inițial? Este o imagine rară, cu doi țărani îmbrăcați în alb, cu brâu și opinci, vedem acolo clădiri care nu mai există, orașul dispărut.
Cezar Petre Buiumaci: Este vorba despre amplasamentul inițial al Crucii lui Neofit din str. Cazărmii nr. 53, din mahalaua Calicilor, o mahala dispărută la modul propriu, întreaga zona fiind demolată în ultimul deceniu comunist pentru construirea Casei Republicii. Ne găsim într-o mahala periferică a Capitalei, asociata vechiului drum al Craiovei, în care peisajul ne înfățișează o intersecție de străzi din zona Uranus – dealul Spirii, unde strada principală este pavată cu piatră de râu, iar personajele în vestimentație tradițională par a se grăbi către slujba de duminică. Acest tip de port tradițional îl regăsim adesea în peisajul bucureștean interbelic, negustorii ambulanți olteni fiind astfel îmbracați. Este o imagine a vechiului oraș, al orașului patriarhal, liniștit, care dispare treptat pe parcursul secolului trecut, făcând astfel loc noului București.
B365.ro: Care este semnificația crucii lui Costache Lupescu?
Cezar Petre Buiumaci: Este o cruce de fântână amplasată în vechiul cartier Bellu, undeva între șoselele Olteniței și Giurgiului. Exista un obicei în trecut, pe vremea când nu existau rețelele de alimentare cu apă, ca un personaj important, de la domn până la un boier sau față bisericească să ridice o cruce acolo unde săpa o fântână. Cu timpul și unii meseriași sau uneori întreaga comunitate susținea efortul de a săpa o fântână. Pe lângă această fântână de sădea un copac și se ridica o cruce pe care se găsea pomelnicul cu numele celor care au participat la această acțiune. Era considerat un lucru de mare omenie să oferi apă călătorului însetat sau animalelor care avea drum prin acea zonă, iar oamenii considerau că astfel își făceau pomană încă din timpul vieții. Ne putem imagina un călător care, într-o zi toridă a verii bucureștene, își potolește setea cu apa din fântână, stând la umbra pomului și citind numele celor care au construit puțul din care a luat apa. Astfel fântână devenea un bun comun, utilizat de toți membrii comunității cât și ocazional de trecători.
Cezar Petre Buiumaci: Cazul crucii lui Costache Lupescu este unul care se înscrie în acest tipar doar că aceasta a fost mutată din amplasamentul inițial, care se găsea, cel mai probabil, la câțiva zeci de metri de locul în care este astăzi și anume pe strada Puțul cu tei. Presupun că mutarea s-a făcut în timpul unui proces de sistematizare a zonei, ori la o rectificare de traseu, de lărgire a străzii, ori în vremea regimului trecut, când și puțul a fost astupat. Sunt informații, nu foarte vechi, dar nici atât de recente încât să mai poată fi transmise de membrii comunității. Mutată pe un maidan, ulterior împrejmuit, de la intersecția străzii Gheorghe Adamescu cu strada Sălcetului, crucea este greu vizibilă. Însă cei care au dorit să amintească de existența acestei cruci au poziționat-o în timp în vremea pandurilor lui Tudor ori în cea a revoluționarilor pașoptiști. Odată ce am primit aprobarea proprietarului de a pătrunde în curte și a cerceta această cruce misterul s-a risipit, pentru că am putut identifica cu exactitate atât anul cât și ctitorul. Crucea a fost de fapt ridicată între cele două evenimente amintite, și anume în anul 1831 de către un anume Constantin sau Costache Lupescu, pentru a iriga plantația de viță de vie pentru care această zonă era vestită.
B365.ro: În ce stare se află aceste vestigii? Au fost restaurate? Se află pe lista Monumentelor Istorice? Sunt protejate?
Cezar Petre Buiumaci: Întradevar, crucile au scopul inițial de monument de for public, fiind menite să reziste timpului și timpurilor ca să ne transmită mesajul lor pentru a imortaliza un eveniment important din viața orașului. Unele dintre aceste cruci au fost restaurate, însă majoritatea, fiind așezate în spațiul exterior, lor au avut de suferit de pe urma intemperiilor dar și de pe urma acțiunii umane. Crucile au fost dărâmate sau mutate, acțiuni în timpul cărora s-au spart. Un important motiv pentru care inscripțiile unora dintre aceste cruci nu mai poate fi astăzi citit este văruirea excesivă, acțiune distructivă atât pentru exterior cât și pentru compoziția materialului. Doar o mică parte dintre crucile inventariate se regăsesc pe lista monumentelor istorice, cele pe care cei care le-au clasat le-au considerat demne de acest demers. Astfel că în Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din București sunt luate în considerare doar șapte cruci, dintre care două nu mai existau la data publicării, în anul 1961. În paralel, la finele anului 1960, preotul Paulin Popescu inventaria nu mai puțin de 17 astfel de cruci. În prezent, Lista Monumentelor Istorice din 2016 conține 13 cruci din piatră din care una nu se regăsește în teren, iar alta nu este din perioada medievală, fără ca altele să fie trecute aici. Prezentul proiect aduce în atenția publicului un număr de 52 cruci, aflate atât în spațiul public cât și în lapidariile de la Mănăstirea Antim sau în curtea Palatului Brâncovenesc de la Mogoșoaia.
B365.ro: Ce tehnici de construire existau? Cine erau pietrarii, zografii, meșterii cărora le-au supraviețuit operele de artă? Care este calitatea lor arhitecturală?
Cezar Petre Buiumaci: Crucile erau mai întâi tăiate pe forma dorită, la dimensiunile comanditarului, după care urma cioplirea după șablonul aplicat, adică erau desenate pe cruce elementele ornamentale și textul care urma să însoțească decorația. Majoritatea crucilor nu sunt semnate, autorii rămânând anonimi, avem doar la crucea Izvorul Tămăduirii din curtea Liceului Ady Endre mențiunea pictorului desenator Teodor Zgf. (Zograf) și a sculptorului în piatră Mihai Petraru.
Cezar Petre Buiumaci: Crucile din piatră din București, ca și în alte orașe, au o importanță arhitecturală și culturală semnificativă. Acestea reprezintă elemente de patrimoniu cultural și istoric și au mai multe aspecte importante, in primul rand legate de istoria si traditia locului, unele cruci din piatră din București au o istorie lungă, datează din perioade istorice diferite și pot fi legate de evenimente semnificative sau personalități din trecut, ele păstrând o tradiție importantă în comunitatea locală. Din punct de vedere arhitectural multe cruci din piatră sunt exemple de arhitectură religioasă și funerară şi pot avea ornamentaţie elaborată și detalii sculptate care reflectă stilurile arhitecturale ale epocii în care au fost create, iar ca valoare artistică, unele cruci din piatră sunt considerate opere de artă în sine, datorită detaliilor sculptate și calității lucrării lor. Crucile pot fi apreciate pentru valoarea lor artistică și tehnică. Pentru comunitatea religioasă, crucile din piatră au o importanță spirituală profundă, acestea reprezintă simboluri religioase și pot avea inscripții sau imagini care să transmită mesaje religioase şi uneori servesc în acelaşi timp ca locuri de comemorare și de păstrare a memoriei celor trecuți în neființă. În concluzie, crucile din piatră din București au o importanță semnificativă din punct de vedere istoric, cultural, religios și artistic, și contribuie la bogăția patrimoniului orașului și al țării.
B365.ro: De când ați lansat platforma web, ați primit vreun mesaj de la cei care poate că au informații despre vreo altă cruce ascunsă, neștiută?
Cezar Petre Buiumaci: Platforma crucidinpiatra.ro recent lansată în luna august a acestui an, a avut un ecou neașteptat în rândul pasionaților de istorie care au apreciat în mod deosebit această inițiativă. Am primit întradevăr un mesaj care indica prezența unei cruci într-o curte de biserică, însă s-a dovedit a fi o cruce de mormânt. Dar am primit un mesaj de la un cititor pasionat care mi-a promis că va realiza un articol despre crucile din Vitan, despre care domnia sa știe că ar fi fost mai multe decât mai există în prezent în teren.
B365.ro: Proiectul este încheiat sau încă mai pot să apară surprize?
Cezar Petre Buiumaci: Proiectul “Mesaje sapete în piatră – digitizarea crucilor din piatră din București” este în plină desfășurare, urmând ca pe 27 septembrie 2023 să inaugurăm la Palatul Suțu o expoziție alcătuită din 30 de planșe care prezintă crucile din piatră din București, expoziție însoțită de un catalog expozițional. În luna octombrie vom organiza zece ateliere în trei licee bucureștene: Iulia Hasdeu, Ady Endre și George Coșbuc și la facultatea de Litere a Universității din București pentru a-i introduce în subiect pe cei mai buni transmițători de mesaj către comunitățile în care există cruci din piatră – tinerii, care vor putea afla, în urma atelierelor, despre existența, ctitorii și scopul ridicării crucilor din piatră. Ne dorim în același timp să itinerăm această expoziție, să continuăm atelierele și să îmbunătățim conținutul site-ului. Cât despre surprize, chiar ne dorim să avem parte de acestea și să descoperim crucile pe care nu le-am putut repera în teren în deplasările realizate cu acest scop pentru că au fost mutate în timpul regimului comunist și a fost păstrată discreția în acest subiect. Și speranță vine pentru ca am descoperit două dintre crucile aflate în aceasta situație: crucea lui Miloradovici și crucea lui Ioan Pometcovici și astfel că trag nădejde să găsesc și altele, precum crucea lui Tănase Cismarul sau a arhimandritului Va(r)sanufie. Iar informațiile nou apărute le vom publica pe site.
B365.ro: Sunt multe zone din România, Oltenia, Dâmbovița, etc, în care aceste cruci care delimitau teritorii sau spuneau o mare poveste au fost aruncate, pierdute, distruse. La ele cine ar trebui să se gândească?
Cezar Petre Buiumaci: În cazul în care crucile au fost distruse cred că singura opțiune este transmiterea informației despre existența trecută a crucilor respective. Însă subiectul este unul abordat de echipe de specialiști cât și de cercetători independenți. Colegii de la I.N.P. au realizat o inventariere în județul Prahova, acum au abordat județul Buzău, având pentru viitor intenția de a lucra pe județele Ilfov, Dâmbovița și Argeș. Crucile din Apuseni au fost repertoriate de doamna Monica Bercovici-Ratoiu, iar colega noastră de proiect, Andreea Mihaela Panait realizează în prezent o cercetare doctorală a crucilor din Bărăgan. În bibliografia de specialitate găsim și alte zone geografice în care sunt cartografiate crucile din piatră. Astfel că sunt oameni care se gândesc la prezervarea acestor monumente extrem de importante în istoria noastră.