Vara în care Bucureștiul nu s-a mai golit: Un Fenomen Inedit

Pentru mine – şi puţinii alţi bucureşteni din Bucureşti şi ceva mai mulții veniți de câteva decenii – vara era sezonul acela când ne luăm oraşul înapoi. Mai erau câteva zile şi iarna, de sărbători, uneori şi de Paşte, dar în general vara, în iulie, august, totul se schimba.

Mergeai relaxat în parc, mergeai relaxat pe stradă, mai vedeai curţile de maşini parcate, găseai mai uşor loc de parcare. Însă anul acesta am remarcat un fenomen inedit. Dacă de obicei străzile erau goale, îmi amintesc că pe Magheru şi acum 2 ani, nu neapărat în pandemie sau hai, înainte, era efectiv gol, acum e aglomerat permanent, permanent. Tot timpul sunt cozi la semafoare, tot timpul claxoane, tot timpul maşini. La fel, în Pipera, vara era o perioadă relativ relaxată, veneai cu maşina şi ieşeai de pe Pompeiu (celebrul Pompeiu) în 2 minute, acum e practic ca iarna. 

Adică, dacă ai prins orele fatidice 16-18, mai stai o oră să ieşi în Barbu Văcărescu. Unde dai de altă distracţie, respectiv de șantierul de la linia 5. Şantierul stă, căci e şi firesc, e perioadă de concedii (glumesc, evident, ar fi firesc să se lucreze, dar se stă, pentru că cică nu sunt bani, ca şi cum e normal să mă apuc să-mi repar casa dacă nu am cu ce să plătesc muncitorii)

Ok, dar o explicație trebuie să existe. O fi crescut populația, ceea ce e posibil, nu-mi dau seama cum se mai fac statisticile după pandemie, dar cert e că nu se întâmplă nimic bun cu traficul. Dacă acum. în august, e așa, păi la iarnă nu mai circulăm. Nici măcar parcarea nu e mai ușoară, în continuare, în ciuda stâlpișorilor, iubirea mea, se parchează pe fiecare colț lăsat liber. 

Nu mai pleacă lumea în vacanţe? Posibil, căci cu preţurile astea nu prea mai e simplu să te urci în primul avion. Plus că şi în marile oraşe europene e om lângă om, la propriu. 

Mă tot uit de prin iarnă, nu am văzut niciodată aşa mulţimi de oameni. Şi se vede că au remarcat şi alţii, căci marile site-uri de turism fac statistici peste statistici şi recomandări peste recomandări, cum să evităm aglomeraţia: Girona în loc de Barcelona, Brno în loc de Praga, Verona în loc de Veneţia şi tot aşa.  

Ar fi fost o treabă să fie şi la noi turişti şi sunt. am auzit francezi, israelieni, fel de fel de naţii pe străzi. Dar maşinile nu sunt ale lor. Maşinile sunt de aici, din localitate. Și pare așa, o muncă de Sisif, se face ceva, se întâmplă altceva. 

Toate orașele mari europene au făcut lucruri, radicale adesea. Au închis străzi, au creat spații verzi, au redesenat intersecții, au refăcut transportul în comun, au încurajat mersul pe jos. La noi stâlpișorii mai sus menționați încă par să fie principala măsură. Și nu neapărat eficientă. 

Eu, sincer, mă străduiesc să folosesc mai puțin mașina, doar că îmi e foarte dificil. Aș merge cu bicicleta, dar mi-e frică, șoferii nu sunt atenți, piste sunt puține, nu prea ai unde să o lași și așa mai departe. Mai încerc pe jos, dar de obicei car după mine și laptop și mâncare, dacă am mai mult de 2 destinații devine dificil.

Și sunt convinsă că nu e doar cazul meu. Când mergi cu tramvaiul, e drăguț doar dacă n-ai mari probleme la coloană, că altfel te zgâlțâie mai ceva ca în montagne russe. M-am gândit și la scuter, dar iarăși mi-e frică. Mai merg cu metroul, dar e destul de limitat. Și atunci? Habar n-am, stăm și noi și așteptăm mioritic să vedem ce se va întâmpla. Când, nu dacă, va cădea drobul de sare.

Tot Maria, mai jos:

• Șpritzul de vișinată, margarita cu leuștean, dar și unele chestii de nedigerat, la propriu, pe la terasele din București. Ca, de exemplu, cold brew tonic
• Întrebare de caniculă cu răspuns flexibil: punem sau nu musafirii să se descalțe la uşa de la intrare?
• Cele 3 cuvinte care te scapă din orice încurcătură