Pe traseele STB, adolescenții sunt întotdeauna un spectacol. Indiferent dacă optează pentru ținute și coafuri extravagante, în stare să scandalizeze seniorii din preajmă, sau parcă-și propun să treacă neobservați, ceva din energia pe care o emană te face mereu să-i urmărești. Iar dacă se întâmplă să fie doi sau chiar mai mulți, un drum cu autobuzul se transformă garantat într-o expediție extrem de plăcută.
Sunt tineri, frumușei foc și foarte vorbăreți. Se întorc cel mai probabil de la liceu. Și, chiar dacă e seară, par fresh ca și cum abia ar fi început ziua. Se amuză uitându-se în telefoane, când, deodată, fata tresare, după ce s-a apropiat ceva mai mult de băiat:
– Mă, tu mi-ai furat parfumul ca să te dai cu el?
– Da!
– Și cum a fost?
– Dulce rău! (râde încântat) M-a luat somnu’ de la el! Am și adormit, 5 minute, la ora de fizică.
– Păi de-aia ți-am și dat ghiont, că-ți cădea capu’! Eu scriam acolo de zor și-o înjuram pe profă…
– Asta ai făcut tu toată ora?
– Nu! Mare parte din oră am schimbat numere de telefon și-am vorbit cu Denis, că-i dădusem follow pe Insta și el mie. Ce zici, vrei să-i dai și tu follow?
– Mmm… nu.
– De ce?
– Păi… nu cred că se omoară după mine.
– Adică cum?
– Adică nu-i sunt simpatic.
– De unde știi tu așa ceva?
– Am un gut feeling.
– Pe ce te bazezi?
– Păi aia e toată chestia cu gut feeling, te bazezi numai pe el! Nu e pe argumente și alte de-astea…
– Băi, eu cred că e numai în capu’ tău chestia asta, să știi. Deși, dacă mă gândesc mai bine, l-am întrebat și pe el dacă vrea să-ți dea follow pe Insta și-a zis că nu ține neapărat.
Izbucnesc amândoi în râs. Însă, peste doar câteva secunde, băiatul devine foarte serios:
– Băi, mă doare spatele ca dracu’! Nu știu ce să mai fac… Nu pot să stau așezat pe scaun mai mult de juma’ de oră, că mă termină!
– De-aia te foiești tu atâta în clasă?
– Păi nu la clasă mă refer.
– Dar la ce?
– La pensat, mă! Am fost azi la pensat și m-au ținut ăia pe un scaun super nasol…
– Păi nu te întind pe un fel de pat? Eu, când merg la salon, așa mă țin. Și e chiar odihnitor.
– Nu, mă, la ăștia e un scaun din ăla ca pentru spălatu’ pe cap. Am plecat de-acolo pensat și cocoșat!
Râd din nou. Apoi fata își amintește de povestea cu parfumul:
– Să vezi fază! Mă uitasem pe un site, să-mi iau un parfum nou, și bulangiii ăia l-au scumpit! Fusese 170 de lei și acum iar sare de 200! Aștept să-l ieftinească la loc, nu dau atâția bani pe el. Poate crezi că sunt zgârcită…
Băiatul o privește cu un zâmbet plin de îngăduință și căldură, aproape tandru:
– Deloc! Te-nțeleg perfect, și eu țin de bani.