ARHIVA B365

Uniunea Judecătorilor din România cere verificări despre implicarea SRI în actul de justiție

Scrisoarea Uniunii, citata de realitatea.net:

„Judecătorii şi procurorii din România, reprezentaţi de Asociaţia Magistraţilor din România, Uniunea Naţională a Judecătorilor din România şi Asociaţia Procurorilor din România, solicită Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii să se sesizeze de urgenţă pentru a verifica, examina, audia, analiza, cerceta şi controla orice aspecte privind implicarea SRI în actul de justiţie dincolo de limitele legii”.

Solicitarea vine după ce Dumitru Dumbravă, Directorul direcţiei juridice din cadrul Serviciului, a făcut afirmaţii într-un interviu ce relevă în mod indubitabil încălcarea de către SRI a limitelor legale ce îi revin în sprijinirea luptei împotriva corupţie, printr-o intruziune în actul de justiţie ce încalcă Constituţia, se arată în scrisoare:

„Controlul de urgenţă al SRI se impune după ce generalul Dumitru Dumbravă, Directorul direcţiei juridice din cadrul Serviciului, a făcut afirmaţii într-un interviu ce relevă în mod indubitabil încălcarea de către SRI a limitelor legale ce îi revin în sprijinirea luptei împotriva corupţie, printr-o intruziune în actul de justiţie ce încalcă Constituţia, legile sale de funcţionare şi pune în pericol grav independenţa justiţiei şi, implicit, drepturile procesuale ale persoanelor judecate.
Modul de intruziune al SRI în actul de justiţie, revelat de domnul general Dumbravă în interviul pentru site-ul www.juridice.ro din data de 30 aprilie 2015, aruncă în aer noţiunea de stat de drept în România, sabotează actul de justiţie şi subminează însăşi ideea de legalitate şi dreptate.

În baza celor spuse de generalul Dumbravă, orice persoană care a pierdut un proces, derulat pe rolul instanţelor judecătoreşti, va putea spune acum că acest lucru nu s-a întâmplat datorită probelor, ci a implicării SRI.
La fel ca şi în cazul justiţiei, încrederea în Serviciului Român de Informaţii este elementul care conferă legitimitate activităţii sale şi tocmai de aceea, în condiţiile în care aparenţele joacă un rol deopotrivă egal realităţii, regulile ce guvernează activitatea fiecăruia nu trebuie doar riguros respectate, se impune obligatoriu ca ele să apară şi în ochii publicului ca fiind astfel. Orice derapaje de la regulile statului de drept reprezintă un pericol pentru democraţie.
De asemenea, prin faptul că SRI face profile judecătorilor, asemenea suspecţilor de terorism, creează o imagine denigratoare şi intimidantă la adresa magistraţilor, cu încălcarea flagrantă a statutului acestora”, se mai arată în document.

Pornind de la aceste concluzii, ce vor fi detaliate în cele ce urmează, solicităm Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii, ca, în temeiul art. 8 alin. 3 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României şi art. 1 alin. 2-4 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea si funcţionarea Serviciului Roman de Informaţii, precum şi art. 5 lit. a şi b din Hotărârea nr. 30/1993 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii, să îşi exercite control efectiv asupra activităţii SRI, care să fie materializat într-un raport ce trebuie adus imediat la cunoştinţă, în mod transparent şi, în consecinţă:

1. Să solicite conducerii Serviciului Român de Informaţii să clarifice public dacă afirmaţiile generalului Dumitru Dumbravă reprezintă poziţia oficială a instituţiei sau, dimpotrivă, reprezintă opinia personală a acestuia, caz în care, faţă de gravele efecte ale celor spuse de acesta, se impune a se lua măsurile necesare.
2. Subsecvent primului punct, pornind de la dezvăluirile făcute în interviul amintit, este necesară o analiză punctuală şi concretă a modului în care SRI acţionează în domeniul rezervat exclusiv instanţelor de judecată.
3. Să publice raportul analizei prezentei cereri, conform art. 8 alin.2 din Hotărârea 30/1993.

Considerente:

În cadrul interviului amintit, se afirmă textual următoarele: „Fenomenul corupţiei, ca ameninţare la adresa securităţii naţionale, a intrat relativ recent în portofoliul SRI. (…) Angajarea SRI în această luptă,(…) s-a făcut ca structură de suport a autorităţilor judiciare cu atribuţii în materie(…). Saltul evoluţiei în acest demers a fost făcut odată cu adoptarea unui concept integrat în combaterea corupţiei, focalizând secvenţial instrumentele investigative pe toată lungimea lanţului trofic judiciar. Concret, dacă în urmă cu câţiva ani consideram că ne-am atins obiectivul odată cu sesizarea PNA, de exemplu, dacă ulterior ne retrăgeam din câmpul tactic odată cu sesizarea instanţei prin rechizitoriu, apreciind (naiv am putea spune acum) că misiunea noastră a fost încheiată, în prezent ne menţinem interesul/atenţia până la soluţionarea definitivă a fiecărei cauze.”
Din textul precizat reiese că activitatea iniţială a SRI de suport al acţiunii autorităţilor judiciare a fost extinsă ulterior prin „adoptarea unui concep integrat”, afirmaţie ce implică existenţa unei decizii în acest sens luată la nivel de conducere a SRI.
O astfel de hotărâre, care să „integreze” SRI în actul de justiţie, dacă există, încalcă grav nu doar prevederile constituţionale vizând independenţa justiţiei, dar şi legea de funcţionare a SRI.
Ca atare, Comisia trebuie să controleze dacă o astfel de hotărâre a fost adoptată de către CSAT, în temeiul art. 7 lit. b din Legea 51/1991 coroborat art. 1 alin. 1 din Legea 14/1992, sau a fost adoptată direct de către SRI, conform art. 16 şi 21 din legea sa de organizare şi funcţionare.
Principiul care stă la baza funcţionării SRI, care constituie totodată garanţia exercitării democratice a prerogativelor acestui serviciu vital pentru securitatea tării, este cuprins în art. 5 din Legea 51/1991, potrivit căruia: „Securitatea naţională se realizează în conformitate cu legile în vigoare şi cu obligaţiile asumate de România prin convenţiile şi tratatele internaţionale referitoare la drepturile omului la care este parte”.
Insistenţa legiuitorului în a prevedea explicit aceste limite este expresia firească a oferirii unor garanţii că activitatea Serviciului Român de Informaţii, prin natura ei esenţialmente secretă, rămâne în limitele legii şi supusă controlului parlamentar.
Pornind de la această prevedere de principiu, Legea 51/1991 reglementează în concret atribuţiile SRI în domeniul specific al cercetării penale.
Conform art. 12 alin.2 şi 3 din Legea 14/1992 de organizare a Serviciului Român de Informaţii, se prevede că: „La solicitarea organelor judiciare competente, cadre anume desemnate din Serviciul Român de Informaţii pot acorda sprijin la realizarea unor activităţi de cercetare penală pentru infracţiuni privind siguranţa naţională. Organele de urmărire penală au obligaţia să comunice Serviciul Român de Informaţii orice date sau informaţii privitoare la siguranţa naţională, rezultate din activitatea de urmărire penală”.
Mai mult, în mod concret, art. 13 trasează limitele în care organele Serviciului Român de Informaţii pot acţiona: nu pot efectua acte de cercetare penală, nu pot lua măsura reţinerii sau arestării preventive şi nici dispune de spaţii proprii de arest.
Concluzionând, limitele în care SRI poate acţiona sunt date de următoarele condiţii:
• natura faptelor: infracţiuni privind siguranţa naţională;
• modalitatea de acţiune: sprijin la realizarea actelor de cercetare penală, nu efectuarea unor astfel de acte;
• moment procesual: pe parcursul cercetării penale.
În raport de ultima condiţie subliniem că, prin definiţie, cercetarea penală reprezintă activitatea specifică desfăşurată de organele de urmărire penală, respectiv organele de cercetare ale politiei şi organele de cercetare speciale, având drept scop strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
Momentul procesual al urmăririi penale, ce permite SRI să ofere sprijin tehnic organelor de cercetare penală, este depăşit în momentul sesizării instanţei de judecată. Acest fapt rezultă cu prisosinţă din prevederile legale amintite.
Aceste limite impuse de lege trebuie respectate de SRI, iar din spusele generalului Dumbravă acest lucru s-a întâmplat până la adoptarea unui nou „concept integrant”.
„Saltul” făcut de SRI prin adoptarea unui „concept integrat”, care include SRI în actul de justiţie, nu este altceva decât un salt făcut în afara legii, un salt prin care limitele legale ale activităţii SRI sunt vădit depăşite. Concluzia se desprinde clar din analiza făcută în paragrafele anterioare.
În prezent, conform celor dezvăluite de generalul Dumbravă, activitatea SRI se întinde pe „toată lungimea lanţului trofic judiciar”, adică pe durata întregului proces penal. Acest aspect este de altfel reiterat şi explicat ca atare, prin precizarea că interesul SRI se menţine până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Continuarea, pe realitatea.net


Recomandarile noastre


Parteneri

Back to top button