Undeva între fine dining și doar o destinație de Insta. Un prânz frumos la Restaurantul Millo 6 din București

Poate părea ușor negativ titlul, dar nu e. Sau cel puțin nu asta este intenția. Sumarizează cumva tot ce am simțit weekendul trecut la Restaurantul Millo 6, cu suișuri și coborâșuri.

Dacă ești gurmand și mai dai din când în când un ochi pe rubrica asta denumită generic “Mănânc pentru tine”, știi deja că Millo 6 nu e în targetul meu de crâșme bucureștene cu de-ale gurii despre care scriu săptămânal.

Cu toate astea, așa cum știi, militez mereu pentru sloganul: “Măcar o dată pe lună să ducem o viață bună”, adică să ne scoatem mama, sora, prietena, soția sau bunica la restaurant, într-un loc frumos și nu neapărat ieftin.

În zi de salariu, normal, după ce-i dăm lui Bolo ce-i al lu’ Bolo.

De ce aceste mici escapade cu prețuri „păstă medie”? Pentru că viața e prea scurtă ca să nu mănânci bine și bun. Salutare și bine ai venit! Eu sunt Dragoș și scriu pe bune despre experiențele culinare de prin bodegile bucureștene.

Meniu Millo 6

Meniul de la Millo 6 are un pic din toate, oleacă din aia și un pic din aialaltă, cât să pară că ai de unde alege, de la munte și de la mare, cu accente mediteraneene, reinterpretate pe ici pe colo.

Prețurile nu sunt mici: o supă începe de la 44 de lei, o porție de cartofi prăjiți tot pe acolo, iar un tiramisu cu spectacol inclus te scobește de 78 de lei.

Altminteri, am postat pe Insta o poză cu un preparat Millo 6, iar replica prietenului meu Ioan a fost cea de mai jos.

Sigur, nu trăim în Danemarca, dar orișicât. Am mâncat ce mi-am permis din meniul Millo 6 și ce consider eu scump ție-ți poate părea ieftin. Am tot rumegat la prețuri: poate nu e scump, poate sunt eu sărac. Las mai jos o parte din meniul locului. 

Interior – Exterior Millo 6
Strada Ion Câmpineanu nr.19

Când intri la Millo 6, te lovește un design de tip brutalism elegant (nu am găsit alt termen), evident înrudit vizual cu cel de la POT Stories.

Mult beton aparent, mese grele (din marmură vișinie?) și detalii minimaliste reci. Lemn puternic lăcuit și o draperie masivă, teatrală, la intrare. Combinația asta mă trimite cu gândul direct la foaierul cinematografului comunist Panoramic din Piatra Neamț, doar că adus la standarde de opulență bucureșteană.

E un melanj voit între auster și pretențios. În plus, cele două mese masive sunt impresionante. Pare un loc făcut mai mult pentru cină. Sunt sigur că seara atmosfera se schimbă în ceva magic.

Băile sunt curate, spațioase și foarte puțin luminate, în ton cu locul. Millo 6 are și o terasă micuță afară, cu magnolii în plină splendoare. Un loc foarte drăguț.

Și încă ceva: chiar dacă se numește precum strada cu același nume, intrarea se face din Ion Câmpineanu 19. Ca să știi.

Judecata de Acum

Am mâncat pentru tine la Millo 6, Vine șefu’!

Am început cu o vânătă coaptă (59 lei), o alegere safe care să deschidă apetitul. Apoi, am intrat pe teritoriul carbohidraților: un Risotto cu șofran (66 lei), galben ca o zi de vară și cremos cât trebuie, și Paccheri cu Lup de Mare (92 lei), o combinație pe care o caut mereu prin meniuri.

Atitudinea ospătarilor a fost impecabilă, dar mâncarea a durat mai mult de 30 de minute pentru a fi servită, motivul fiind (cred eu) unul cât se poate de românesc: a trebuit să aștept ca personalul să-l servească mai întâi pe administratorul locației, ajuns, culmea, după mine.

În dreptul mesei sale, preparatele soseau unul după altul, iar la mine pauză. Mi-a ținut companie un Negroni corect executat de la bar.

Nu pot să nu remarc aceste românisme eterne. Dar hai mai bine să vorbim despre mâncare și un cântecel frumos să cântăm.

Vânătă coaptă | 59 lei

Ingrediente: vinete, rodie, pastă de susan, pătrunjel, ceapă
La prețul psihologic de 59 de lei, „vânăta” a fost, de fapt, o jumătate de vânătă înecată la propriu într-un ocean de sos de susan (tahini), cu niște boabe de rodie aruncate pentru contrast vizual.

Sincer, la cantitatea asta, abia ai ce pune pe o măsea.

Gustul este decent, corect, dar complet nesurprinzător. E fix vânăta aia pe care ai face-o și tu la cuptor acasă, într-o seară banală, când n-ai chef de mari invenții. 5/10 pentru vânătă.

Paccheri cu lup de mare | 92 lei

Ingrediente: lup de mare, paccheri, roșii, vin alb, unt, busuioc, usturoi

Aici, lucrurile s-au schimbat. La nivel de gust, textură, arome și prospețime, aceste paste au fost excepționale. Sosul fin cu unt și vin alb îmbracă perfect tuburile de paccheri gătite corect, roșii mici doldora de gust, iar bucățile de lup de mare sunt suculente și pline de savoare.

O farfurie care te face să te lingi pe degete.

Cu toate astea, din nou, mi s-a părut o porție destul de micuță pentru cei 92 de lei ceruți. Te lasă fix cu pofta-n cui. Se termină înainte să înceapă. Gustul e de 10, dar cantitatea trage nota în jos. 8/10 pentru paccheri. Foarte bune.

Risotto cu șofran | 66 lei

Ingrediente: ceapă, unt, parmezan, apio, orez, usturoi, șofran, vin alb

Absolut senzațional! Un preparat onest, simplu și la obiect, unde orezul are textura ideală, iar șofranul dictează totul. Spre deosebire de celelalte farfurii, aici porția a fost chiar îndestulătoare.

Un risotto cremos, bogat, cald ca un soare blând de primăvară care îți bucură pur și simplu papilele. N-ai ce să-i reproșezi. Pur și simplu nu ai.

10/10 pentru risotto cu șofran.

Tiramisu Milló | 78 lei

Ingrediente: smântână, frișcă, cremă de brânză, zahăr, biscuiți cu amaretto, migdale și sâmburi de caise, ciocolată cu lapte, cacao, unt, ciocolată neagră, cafea

Celebrul lor Tiramisu, în care ingredientele vin separat și apoi sunt amestecate fix în fața ta, ca un show culinar direct pe o hârtie pergament. Spectacol? Da.

Dar în final, la gust, parcă predomină caramelul și migdalele din biscuiții crocanți folosiți în amestecul aruncat pe masă. Să ne înțelegem: ăsta nu e un tiramisu, e un desert de Instagram la care ar trage turiștii străini ca bibanii la chei de bicicletă. O capcană culinară vizuală al cărei produs final omogenizat e pur și simplu banal.

Totuși, ceva se remarcă aici: bila din cremă de brânză învelită în ciocolată neagră, făcută de ei în casă. Vine rece de la frigider și, în umila mea părere, ar putea da clasă acestui așa-zis tiramisu. Adică bila aia ar putea funcționa foarte bine ca un desert de sine stătător, acompaniat desigur de un sos citric contrastant, care să-i taie din greutate. Eu așa zic.

6/10 pentru Tiramisu Milló și 10/10 pentru bila cu cremă de brânză. M-au prins cu asta, pentru că sunt fan Dots Dark.

Poate că nu o spune explicit, dar Millo 6 are pretenții de fine dining susținute de un interior brutalist opulent și de calitatea incontestabilă a unor preparate (precum risotto-ul sau pastele și multe altele din meniu pe care încă nu le-am încercat și care sună extrem de bine). Cu toate astea, cade în capcana de „destinație de Instagram” prin metehne pur românești: porții mici la prețuri relativ mari și un Tiramisu-spectacol, făcut parcă doar pentru vizualizări pe Insta, dar lipsit de profunzime la capitolul gust.

Total Millo 6: 295 lei.
O să mai mănânc pentru tine aici?
Probabil, dar clar doar în zi de salariu și cu mare grijă la ce aleg din meniu.

Să ne fie de bine. Am mâncat și azi pentru tine.